556 matches
-
în orice dimineață doriți. V-aș ruga numai să mă înștiințați în prealabil. Îmi pare rău, dar nu am telefon. Cu cele mai bune gânduri, Al dvs. J.R. ROZANOV“ Alex rămase multă vreme privind la textul scrisorii. Era opac, la fel de răscolitor și de impenetrabil ca un mesaj într-o limbă străină care ți s-ar înfățișa subit pe perete. Primul efect pe care-l avu asupra ei a fost dezamăgirea. Dar ce așteptări nebunești avusese? „Alex, te-am purtat toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se mărită cu John Robert Rozanov. Iubirea pe care nu o putea dărui nimănui se dilata dureros în inima ei. Cântă-mi! — Nu. — Haide, zău, Emmanuel! — Nu. — Ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie, așa cum ai spus tu. Nu fi supărată pe mine, Pearlie. Când Tom, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Blake. Emma băuse la prânz whisky și Riesling cât încăpuse în el, și acest lucru explica faptul că se lăsase atât de ușor convins să cânte, cât și temeritatea conversației lui cu Pearl. Puritatea și forța cântecului și dulceața pătrunzătoare, răscolitoare a vocii lui le fascinară, le lăsară încremenite pe cele două fete, așa cum intenționase și Tom. Dar privind la beatitudinea zugrăvită pe chipurile lor, simți o ascuțită împunsătură de invidie. Nu reușea chiar întotdeauna să-și însușească talentul prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix, apoi scoase un sunet. Nu un lătrat, ci un strigăt adânc, răscolitor. Când Alex se năpusti spre ea, vulpea o zbughi pe lângă picioarele ei (blana îi mătură rochia) și țâșni direct pe ușa deschisă a garajului. Cu o spaimă aproape superstițioasă, Alex privi din prag și desluși vulpea stând în picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele. Arhanghelul trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste, sobre și virtuoase, în același timp. Ca o briză dulce și sălbatică, ca un cântec din zori, peste viile albastre ale copilăriei, la cumpăna toamnei, între munte și mare... Beți! Beți cu toții, o înghițitură! aude
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să se Întâmple În câmpul obiectivului. De-acum Însă era prea târziu. Păcat. Dar faptul că n-ar fi putut să vadă scena pe viu, și putea doar să și-o imagineze, ar fi făcut-o să fie și mai răscolitoare. Căci există o paloare meschină În acțiuni, câtă vreme imaginația are o grandoare inexorabilă. Valentina se Întoarse În salon și apoi dispăru pe hol. — Tati! Îl chemă din nou Kevin cu vocea răgușită - când vii? — Iată-mă, Îi răspunse. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu violoncelul ce facem?, de Matei Vișniec Scenografie: Gelu Râșca Actori: Irina Scutaru, Ionuț Dumitru, Alexandru Spătărelu, Vlad Volf, Adrian Marele. Regizor: Octavian Jighirgiu » „M-au atras încă de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
citează în câteva ocazii. „Vasile este pe deplin conștient de avantajul conferit de o erudiție care să combine adevărul creștin și cultură moștenita”{\cîte 82}. Chiar muzică o socotea mitropolitul Cezareei că un mijloc de educație. Recomandă însă, nu muzică răscolitoare de pătimi, ci și pe aceea care aduce sufletului un folos, ca cea cântată de David pentru liniștirea lui Saul. Pentru a ilustra influență pe care o are muzică asupra sufletului, se amintește tinerilor cazul lui Pitagora, care a întâlnit
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Călcau, nepăsători, pe trupul meu bubos,/ Lăsându-mă, sfârșit și rupt, pe jos./ Îngrozitoare, ghearele singurătății/ Rupeau din răni fâșii de carne crudă,/ Și nimeni nu voia să mă audă./ Din timp în timp, doar câte-o-înjurătură/ Îmi săruta urechile râioase - / Răscolitor durerilor din oase.” Versurile din volumul Arhipelag dezvăluie aceeași conștiință neliniștită și gravă, iar postura contestatară își asociază acum elemente fantastice în elaborarea unei genealogii clamată ca o provocare: „Tatăl meu era un lunatic:/ noaptea ieșea din baltă și s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
Marx și Kierkegaard ar putea să elimine contradicția Între ordinea exterioară și cea interioară. Însă o asemenea stare nu va putea fi atinsă decît În eschaton, ceea ce Înseamnă că locul autenticității istoriale este și rămîne „revoluția permanentă” a gnosticilor 27. Răscolitoarea carte a lui Taubes a provocat o dezbatere care continuă și astăzi. Cu toate că subscria la analiza efectuată de Taubes, Erich Voegelin i-a pus cel dintîi sub semnul Întrebării atît premisele, cît și rezultatele 28. Creștinismul, o mișcare evreiască mesianică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamnă în accepția lui modernă. Concluzia soresciană e net senină; lui Niciodată i se opune un tonifiant a fi: "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, să restabilesc echilibrul, Iată, corbule, sau cobe, sensul adevărat, răscolitor! Alertele confesiuni din ciclul La Lilieci (șase volume primul din 1973, ultimul, postum, 1998) compun o spirituală monografie a oltenismului rural contemporan; texte amintind de "țărăniile" lui Creangă! Un Nea Florea cugetă cu socoteală: Îmi arăta încă de cu toamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o dată, în contrariul lor; tonul înalt, repede regăsit, orientează spre baladesc și rapsodie. În contextul dat, semnificativ în cele din urmă e ceea ce un creator cu personalitate pune din sine iar Nicolae Dabija aduce viziuni relevante imprimând elegiei o linie răscolitoare, un fior grav ținând de o experiență comunitară intens tragică. "Nu-s poet, sunt cel născut de poeme". Autorul Apei neîncepute, nu de puține ori atins de melancolie, e un liric îngândurat, de o ironie blând-amară, uneori bravând, alteori retrăgându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Oaia face figură aparte, prin modestie și „lipsă de reprezentare”, în bestiarul fabulos. Unele dicționare de specialitate o consemnează ca pe orice animal domestic, fără personalitate, doar pentru că aparține necuvîntătoarelor. Față de Taur, Cerb și Berbece, animale în veșnic neastîmpăr și răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
urât, admirabil și respingător, noblețe și josnicie în conduita unor personaje, unele îndrăgite, altele detestate de aceștia. Caracterul nuanțat și emoțional al exprimării celui care povestește, participarea directă și afectivă la conținutul povestirii trezesc un registru larg de trăiri emotive „răscolitoare” în sufletul copiilor, de la cele de iubire, de compătimire sau de bucurie, până la cele de indignare și durere, fapt care explică valoarea educativă deosebită a acestei metode. Fericitul Augustin evocă sentimentul de iubire a celui care educă, a profesorului de
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
perturbată de picături în cădere are deja o uzanță venerabilă. Ian știa că, pe înserat, Ondine obișnuia să facă o lungă plimbare cu bicicleta prin zonă, dar știința asta adânc scufundată n-ar fi ieșit la iveală decât dacă vreun răscolitor de suflete și-ar fi permis, pentru un motiv oarecare, să plonjeze întrebător într-acolo. Cât despre Ian însuși, nu mai știa că știe; memoria sa selectivă nu-i restituise din trecutul complex decât senzația plăcută de mers pe malul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iubesc în fenomenalitatea îndrăgostirii Chipul persoanei iubite mă întâmpină, precum un vis ce se așează vestitor în mijlocul potecilor nocturne ale somnului, preschimbându-l din locaș al odihnei în sălașul imaginilor revelatorii. Privindu-l, tresar, fiind atins de fiorul unei modulări răscolitoare ce-mi luminează interiorul, transformându-l într-o minusculă lumină stelară care palpită naufragic în talazuri de noapte existențială. Este visul din care nu îți dorești trezirea deși inevitabilul acesteia plutește precum umbra unei profeții ce se va împlini negreșit
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cu totul părăsit, al nimă‑ nui. Chiar simpla prezență, tăcută, lângă patul lor le aducea Înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează și Mitropolitul Antonie de Suroj (1914‑2003) Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 105 următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet : „La Începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea se afla un soldat În agonie. Îl asistam În timpul zilei. Dar, Într‑o seară, m‑am apropiat de el, l
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pătrunde În experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor jertfelnic al lui Dumnezeu prin acea suferință și să se apropie de El ca rezultat al suferinței răbdate. Poate cea mai emoționantă, mai mișcătoare și mai răscolitoare de suflet declarație a acestei credințe poate fi regăsită În Epistola I‑a soborni‑ cească a Sfântului Apostol Petru. Creștinii sunt acei care au fost chemați din Întuneric În lumina minunată a lui Dumnezeu (I Petru 2, 9). Și totuși
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și mai ales pe cei îndreptățiți să dorească detalii aspra fenomenelor ce ar putea deschide pentru omenire un viitor incredibil. Citind Cartea tibetană a morții experiența și înțelegerea acesteia de către om trece printr-un filtru îmbătrânit de trecerea vremurilor date răscolitoare. Mulți confundă misticismul cu un ceva oriental plin de necunoscut. Dar ce reprezintă viziunile sfântului Augustin, sfântului Francisc din Assisi, ale Terezei din Avilla sau ale Ioanei d-Arc? Dialogul dintre Socrate și Glaucon pe care-l putem citi în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a milioane de oameni concreți, aruncați într-o schemă socială criminală. Că-și caută identitatea, că luptă cu propriile lor porniri, că se iau la trântă cu demonii interiori, că pornesc într-o aventură cognitivă, toate acestea pot fi socotite răscolitoare experiențe scriitoricești și umane. Din clipa când decid că trebuie să și aplice idealurile lor romantice, începe drama și culpabilitatea. Nu puține sunt acuzele pe care cetățenii, începând cu propriul tată, le formulează față de neostoitul Kazantzakis. Anumite idei, anumite atitudini
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este anulată de o alta, a văduvei care-i salvează astfel viața. Manolios însă va sfârși tot jertfelnic, într-o stranie imitatio Cristi. Părintelui Fotis, Dumnezeu îi prezervă altă cale. Și pe el îl extrage dintr-o iubire nătângă, pătimașă, răscolitoare. E nătângă fiindcă nu-l împiedică de la rău. Crima îl desparte de iubita lui care nu îndură despărțirea și-și pune capăt zilelor. Este un prim contact cu zidul. O primă izbire cu capul în prag. O primă venire în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui sunt spulberate de această întâlnire de dincolo de simțuri și intelect. El nu credea că cineva ar putea să-și facă semnul crucii cu sinceritate, el era nietzschean. Acum își făcea ca un apucat semnul crucii. Întâlnirea cu Hristos este răscolitoare, răstoarnă toate cutumele. Aduce lacrimi și certitudine și nevoia de mărturisire. Lacrimile de bucurie și de rușine sunt curățitoare. Certitudinea că există viață veșnică se cere imperios împărtășită celorlalți, prietenilor. Nevoia de a vorbi tot ce ai pe suflet ca
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
frumos. Ființă care vrea să contemple pe Dumenzeu și Frumusețea trebuie să devină zeiasca și frumoasă” (T.Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 303Ă. Astfel în fața operei de artă contemplatorul încearcă senzații organice, asociații și sentimente profunde cu caracter răscolitor, înlăuntrul subiectivității lui. Opera de artă îngăduie și tinde să fie continuată , recreata ori de cîte ori este receptata. Prin intermediul artei, educatorul îi învață pe elevi să cuprindă , să înțeleagă și să simtă întreaga existența. Principiul perceperii globale, unitare a
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]