1,102 matches
-
Balduin al VI-lea din 1070, nepotul de frate ale lui Robert, Arnulf al III-lea a succedat în comitat, cu sprijinul mamei sale, Richilde de Hainaut. Cu toate acestea, Robert a contestat succesiunea la tronul Flandrei și s-a răsculat împotriva lor. El a început să recruteze trupe în special în nordul Flandrei. Pe de altă parte, trupele lui Arnulf includeau personalități militare, precum contele Eustațiu al II-lea de Boulogne, Eustațiu al III-lea de Boulogne și Godefroy de
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
a fost integrată cu Lidia într-o singură provincie ("satrapie") cu sediul la Sardes, iar în locul unor contribuții neregulate s-au instituit tributuri anuale fixe, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri. Între anii 499 și 493 î.Hr., polisurile ioniene s-au răsculat împotriva Imperiului Persan. Revolta lor a fost însă zdrobită de către imensele armate ale lui Darius. Ionienii s-au adresat atunci celorlalte polisuri grecești pentru ajutor armat, dar singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și Eretria. Expediția
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
Benevento se bucura încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia s-au răsculat împotriva autorității bizantine, liderul întregii răscoale a devenit chiar principele de Benevento, Atenulf. După asasinarea catepanului bizantin Nikefor Doukeianos, normanzii plănuiau alegerea unui conducător din rândul lor, însă, după cum consemnază cronicarul Guglielmo de Apulia, Atenulf le-ar fi acordat normanzilor
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
timp după aceasta, iar revolta nu a avut succes. Domnia lui Traidenis a fost cel mai lung și mai stabil regim în timpul perioadei de frământare. După moartea sa, Ordinul și-a finalizat cuceririle: triburile baltice cucerite nu s-au mai răsculat iar Ordinele se puteau concentra acum asupra Lituaniei. În 1274 Marea Revoltă Prusacă a luat sfârșit iar Ordinul Cavalerilor Teutoni a continuat să cuceri alte triburi baltice: nadruvienii și scalvienii în 1274-1277, și sudovienii în 1283; Ordinul Livonian a terminat
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
pe care îi tratau „de sus”, cu superioară îngăduință sau chiar cu dispreț. Este semnificativ faptul că dobridorenii au refuzat programatic să participe la mișcări sociale. (În 1907 au folosit Tabia pentru a apăra liniștea cătunului de „moțățăienii” și „risipicenii” răsculați care amenințau să dea foc conacelor din Dobridor.) O etică sui-generis alcătuită din cutume severe și controlată prin teama de „gura satului” întreținea relații interumane de o moralitate excepțională. Țăranii din satele învecinate recunoșteau acestă moralitate aparte și vorbeau cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
membru al Societății Scriitorilor Români, Prefect de Soroca, Inspector General a artelor în Basarabia, Director al Teatrului Național din Iași, deținut politic al regimului comunist, decedat în penitenciarul de la Gherla. Maxim Constantin - (1878-1951), învățător, mentor spiritual și sprijinitor al țărânilor răsculați la 1907, constructor de școală, erau în primul război mondial, decorat cu “Coroană României” și “Steaua României”. Morcov Ștefan Mihai - (1925-2003), scriitor și economist, creator publicat de operă literară. Popovici Elenă - (1888-1932), medic primar, fost șef al Spitalului Uriceni, a
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
substanțială la îngrijirea și păstrarea sănătăți populației orașului Flămânzi, donând spitalului pădure, teren agricol și iaz. Pușnei Constantin - (1914-2005), scriitor popular, creator publicat de operă lirica naivă. Săvescu Toma - (1866-1938), preot în satul Uriceni, mentor spiritual și sprijinitor al țărânilor răsculați la 1907. Severeanu Nicolae - (1864-1941), compozitor și mare cântăreț recunoscut în sfera muzicii bisericești și orientale. Tamberlik Enrico - (1820-1899), tenor născut în Uriceni cu numele Toma Cosma, cântăreț de operă de renume mondial ce a evoluat pe marile scene ale
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
aflat că Zucha-Zan (Uzun Hasan, hanul turcmenilor - n.n) intrase în luptă împotriva lui, ei s-au veselit cu toții, zicând: «Acum, Mehmet va fi nimicit. Ceea ce el ne-a făcut nouă, îi va face lui acum Dumnezeu... Și s-au răsculat împotriva turcilor... Între ei se afla și domnul Valahiei Mici (Moldova - n.n)... Dat fiind că țara sa e mică și locuitorii ei sunt puțin numeroși, dar cu toții viteji, care se adăpostesc în munți și văi, cine ar avea îndrăzneala
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat Palermo în 917. Insula a trecut sub conducerea unui emir numit de fatimizi, pentru următorii 20 de ani. Însă în 937, berberii din Agrigento s-au răsculat din nou, dar după două succese de răsunet, au fost înfrânți categoric la porțile Palermo. Noul calif fatimid, al-Qa'im a trimis o armată pentru a asedia Agrigento încă o dată, până când orașul a capitulat în 20 noiembrie 940. Răscoala a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
un medic arab. În mai a fost răscumpărat pentru suma de 400.000 livre și a plecat imediat din Egipt spre Acra, una dintre puținele posesiuni cruciate care mai rezistau în Siria. Între timp, soldații mameluci din Egipt s-au răsculat. Turanshah, succesorul lui as-Salih a cucerit orașul Cairo, punând bazele dinsastiei Mameluce, care avea până în cele din urmă să cucerească și ultimele posesiuni cruciate din zonă. Ludovic a făcut o alianță cu mamelucii și din noua sa bază din Acra
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
distrug Eretria, transformând în sclavi pe toți supraviețuitorii, și debarcă apoi în Attica în golful de la Marathon, la 42 de kilometri spre est de cetate. Alegerea acestui loc sugerează că, însoțiți de Hippias, fostul tiran, acum bătrân, perșii încercau să răscoale ținutul de nord-est al teritoriului, acolo unde Pisistratizii au avut cei mai mulți susținători. O tradiție persistența susținea că s-au înțeles și cu nobilii din cetate, în frunte cu Alcmeonizii, care urmau, după o prima victorie, să le predea Atena. Adunarea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
înțeles și cu nobilii din cetate, în frunte cu Alcmeonizii, care urmau, după o prima victorie, să le predea Atena. Adunarea atenienilor, întrunită de urgență, reflecta în dezbateri. Planul lui Miltiades, fostul tiran al Chersonesului tracic, o vreme aliat, apoi răsculat împotriva perșilor, era unul dintre comandanții armatei ateniene care câștigase adeziunea populară. Armata de hopliți, în număr de 9000, cărora li se adaugă 1000 de plateeni și sclavi eliberați în mare grabă, se retrage din cetate pentru a nu fi
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse la ascultare. Atena putea decide să distrugă complet o cetate răsculată în cazuri mai grave, alungandu-i pe toți locuitorii de acolo și înlocuindu-i cu cetățeni atenieni, așa cum s-a întâmplat la Histiaia în Eubeea sau la Egina. În Atena secolului V existau și lideri demagogi. Solidaritatea politică a corpului
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în bani fusese așa de mare, încât mulți dintre grecii autohtoni și dintre stăpânii de pământ au ales mai degrabă să fugă în posesiunile venețiene decât să fie secătuiți de muncă sau sărăciți din cauza dărilor. Alții au pornit să se răscoale și a trebuit să fie supuși cu forța. O serie ciudată de profeții aveau să fie asociate cu Hexamilionul. S-a spus că ar fi fost rostite de Pythia, la Delfi, în timpul invadării Greciei de către Xerxes. Călătorul italian Ciriaco d
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
amăgeau pe ei înșiși că nu aveau a se teme de noul și imaturul sultan Mehmed al II-lea. Iluzia era împărtășită și de inamicii musulmani, din Asia Mică, ai otomanilor. În toamna anului 1451, câțiva dintre ei s-au răsculat și au încercat să-și recâștige independența. Mehmed a înăbușit revolta cu o viteză și o forță care vor fi spulberat mitul incompetenței sale. Constantin ar fi trebuit măcar să ia aminte. Mai devreme, în același an, el trimisese un mesaj
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
mai mare, Beatrice (numită astfel după mama lor) a încetat de asemenea din viață. Mama Matildei, pentru a proteja moștenirea copiilor ei, s-a căsătorit cu Godefroi "cel Bărbos", un văr care fusese duce de Lotharingia Inferioară înainte de a se răscula împotriva împăratului Henric al III-lea. Beatrice și Godefroi s-au căsătorit în 1053 sau 1054 în biserica San Pietro din Mantova de către însuși papa Leon al IX-lea, după ce acesta revenise dintr-o călătorie în Germania. În același timp
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
existenței populațiilor din această parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești din timpuri străvechi, chiar a vestigiilor omului preistoric. În secolul XIX în timpul evenimentelor de la 1848 din Transilvania satele de pe Valea Streiului și din Țara Hațegului s-au răsculat împotriva ingerințelor tot mai pronunțate ale ungurilor ( îndeosebi prin acțiunile nobilimii maghiare) în viața principatului, intrând în oastea tribunului (prefectul de Hunedoara a lui Avram Iancu) (6). Aceștia luptau împotriva trupelor generalului Bem. După înfrângerile suferite de români, ungurii au
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
istoria satului, povestit de socrul său Unguraș Lascu (fapt relatat și de un alt vecin Petru Unguraș, ambii bătrâni). Ei povesteau că în anul revoluției de la 1848, armata ungurească a fost trimisă în aceste sate (inclusiv în Livadia) care se răsculaseră ,să restabilească ordinea și să pedepsească pe românii răsculați din sate. Ei povesteau că foarte mulți țărani din fiecare sat au fost spânzurați la marginea satelor pentru ai speria pe români. Socrul Lascu Unguraș spunea că el a avut un
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
relatat și de un alt vecin Petru Unguraș, ambii bătrâni). Ei povesteau că în anul revoluției de la 1848, armata ungurească a fost trimisă în aceste sate (inclusiv în Livadia) care se răsculaseră ,să restabilească ordinea și să pedepsească pe românii răsculați din sate. Ei povesteau că foarte mulți țărani din fiecare sat au fost spânzurați la marginea satelor pentru ai speria pe români. Socrul Lascu Unguraș spunea că el a avut un unchi - Vladislav Ștefan (frate cu mama lui din neamul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
între 1072 și 1077 și care a murit înainte de martie 1083. De asemenea, a avut și un frate mai tânăr, Guillaume, precum și o soră, Gaița, căsătorită cu Rao de Devia. Henric a fost probabil același cu personajul care s-a răsculat între 1079 și 1080 împotriva ducelui de Apulia Robert Guiscard. Cu certitudine, el a participat la răscoală care a cuprins Apulia în 1081, în ajunul primei campanii a lui Guiscard din Balcani. Această din urmă răscoală l-a avut în
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
personajul care s-a răsculat între 1079 și 1080 împotriva ducelui de Apulia Robert Guiscard. Cu certitudine, el a participat la răscoală care a cuprins Apulia în 1081, în ajunul primei campanii a lui Guiscard din Balcani. Această din urmă răscoală l-a avut în frunte pe contele Godefroi de Conversano și a fost susținută de împăratul bizantin Alexios I Comnen, însă a fost reprimata înainte de 1083. În orice caz, din timpul insurecției, Henric și-a afirmat supunerea față de Bizanț. Astfel
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
mile pentru a găsi un depozit de cărbuni. În timpul călătoriei, Simpson moare, iar cei trei rămași găsesc urmele unei expediții americane, din care mai supraviețuiește un om. Reveniți pe bricul "Forward" fără cărbunele dorit, ei află că echipajul s-a răsculat, a dat foc vasului și a pornit spre sud. Singurul rămas este fidelul maistru Johnson. Englezii și cel salvat de ei, americanul Altamont, petrec iarna într-un palat de gheață construit de ei. Locuința le este atacată de urși, dar
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
fortărețe pe Pământul de Mijloc, între care Hithlum a lui Fingon, Nargothrond a lui Finrod Felagund și Gondolin a lui Turgon. În cele trei secole care trec, în Beleriand apar primii oameni. Aceștia sunt edainii, descendenții oamenilor care s-au răsculat împotriva servitorilor lui Morgoth și au călătorit spre vest. Majoritatea elfilor îi primesc cu brațele deschise, acordându-le locuri în care să se așeze pe teritoriul Beleriandului. Casa lui Bëor conduce țara Ladros, Poporul lui Folk of Haleth se retrage
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
iar armata persană s-a retras în Asia. După campania ratată din anul 490 î.Hr., Darius a început să strângă o nouă armată uriașă cu care să cucerească întreaga Grecie. În 486 î.Hr. însă, supușii săi din Egipt s-au răsculat, ceea ce l-a făcut să amâne expediția către Grecia. Darius a murit în timp ce se pregătea pentru marșul către Egipt, și tronul i-a revenit fiului său, Xerxes I. Xerxes a strivit revolta egiptenilor și a continuat pregătirile pentru invazia Greciei
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]