405 matches
-
zile de lupte, bate în retragere, neputând continua represiunea începută în 17 decembrie: Prin relatarea care o va face ulterior, Gușă neagă responsabilitatea sa în represiunea sângeroasă și pozează în erou: "" Am evitat un dezastru recuperând tancurile ajunse în mâinile răsculaților Timișoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare și nici pe acelea de a-i aresta pe cei din clădirea Operei"" , declară el mai târziu într-un interviu acordat jurnalistului militar, col. George Vasile. Din declarațiile sale, ar reieși că
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
(532) a avut loc în capitala Imperiului Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora. Această răscoală își ia numele de la strigătul răsculaților: "Nika" (în greacă = victorie) și a fost provocată de o imprudență a împaratului bizantin. Pe timpul acestuia, în Constantinopol existau două facțiuni politice rivale, cea a Albaștrilor și cea a Verzilor, care își luau numele de la culoarea carelor cu care concurau
Răscoala Nika () [Corola-website/Science/306095_a_307424]
-
în mod dur; de exemplu doi dintre liderii revoltei din 1784 au fost executați prin zdrobirea cu o roată de car. Ceilalți țărani erau aduși cu forța să privească tortura și execuția pentru a îi înspăimânta. Însă în timpul revoltei și răsculații s-au dedat la atrocități. După realizarea în 1867 a dualismului politic între Austria și Ungaria, Transilvania fiind reinclus în Regatul Ungariei, autoritățile de la Budapesta au adoptat o politică tot mai intensă de maghiarizare sau asimilare a minorităților etnice. În
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
erau uniți prin "Conferederația din Tarnogrod" fiind conduși de mareșalul Ledóchowski, groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit o victorie decisivă îmotriva răsculaților, visteria regală era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul țarului "Pacea de la Varșovia" cu condiția ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.După anul 1716 se liniștește situația politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
care se bucura de o "faimă" deosebită, devenind neîncăpătoare pentru rumânii, robii și meșteșugarii provinciei. Viața țăranilor din jurul Craiovei și a păturilor de săraci și meșteșugari ai Craiovei devenise din ce în ce mai greu de suportat. Are loc o puternică răscoală a țăranilor, răsculații atacînd conacele boierești și distrugînd actele de proprietate. În mai multe documente redactate în numele domnului Constantin Șerban se subliniază că țăranii s-au ridicat împotriva boierilor și banului de "i-au tăiat și le-au ars casele". Răsculații au bătut
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a țăranilor, răsculații atacînd conacele boierești și distrugînd actele de proprietate. În mai multe documente redactate în numele domnului Constantin Șerban se subliniază că țăranii s-au ridicat împotriva boierilor și banului de "i-au tăiat și le-au ars casele". Răsculații au bătut corpul de oaste al banului Chirică Rudeanu și au ocupat Bănia și mănăstirea fortificată Jitianu. Forța de rezistență a răsculaților a fost mare, ei ocupînd Bănia aproape un an, dar au fost înfrînți de voievodul Constantin Șerban și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
că țăranii s-au ridicat împotriva boierilor și banului de "i-au tăiat și le-au ars casele". Răsculații au bătut corpul de oaste al banului Chirică Rudeanu și au ocupat Bănia și mănăstirea fortificată Jitianu. Forța de rezistență a răsculaților a fost mare, ei ocupînd Bănia aproape un an, dar au fost înfrînți de voievodul Constantin Șerban și boieri care au trimis asupra lor o oaste numeroasă de mercenari, înzestrată cu tunuri. Casa Băniei este refăcută de Constantin Brâncoveanu în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
arătaseră solidari cu prefectura. A doua zi, breslașii și calicii s-au strîns, din nou, în fața prefecturii, unde au depus și morții pe care administrația îi îngropase, în grabă, în cursul nopții la marginea orașului. Au apărut armele în mîinile răsculaților dar prefectul primise între timp ajutoare, fuseseră scoase chiar și 5 tunuri. Răsculații atacă prefectura pentru a-și recupera arestații, dar sînt respinși și contraatacați de soldați. Cifra oficială a morților s-a ridicat la 13, iar a răniților la
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
din nou, în fața prefecturii, unde au depus și morții pe care administrația îi îngropase, în grabă, în cursul nopții la marginea orașului. Au apărut armele în mîinile răsculaților dar prefectul primise între timp ajutoare, fuseseră scoase chiar și 5 tunuri. Răsculații atacă prefectura pentru a-și recupera arestații, dar sînt respinși și contraatacați de soldați. Cifra oficială a morților s-a ridicat la 13, iar a răniților la 40, dar se pare că numărul victimelor ar fi fost cu mult mai
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
convertit și nici nu au putut obține documente scrise de proprietate au decăzut gradual în rândul țăranilor sau chiar al șerbilor. Ultima pagină din istoria lui "Universitas Valachorum" s-a scris în 1437, atunci când, ca o reacție la proclamarea de către răsculații de la Bobâlna a “stării ungurilor și românilor” (Universitas Ungarorum et Valachorum), stările tradiționale (nobilii ungari, sașii și secuii) au proclamat “uniunea frățească” ("fraterna unio", Unio Trium Nationum) menită să asigure o uniune defensivă împotriva agresorilor externi și a răsculaților interni
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
de către răsculații de la Bobâlna a “stării ungurilor și românilor” (Universitas Ungarorum et Valachorum), stările tradiționale (nobilii ungari, sașii și secuii) au proclamat “uniunea frățească” ("fraterna unio", Unio Trium Nationum) menită să asigure o uniune defensivă împotriva agresorilor externi și a răsculaților interni. Adoptarea lui Unio Trium Nationum, care implicit excludea "Universitas Valachorum" din acest pact politic, a constituit ultimul act constituțional ce a marcat dispariția lui Universitas Valachorum.
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
(, norfuk: "Norfuk Ailen") este o insulă din partea sud-vestică a Oceanului Pacific, teritoriu australian. Majoritatea locuitorilor sunt urmași ai răsculaților de pe Bounty, mutați aici, în 1856, de pe insula Pitcairn. Centrul administrativ este orașul Kingston (aproximativ 1000 locuitori). , situată la 1676 km nord-est de Sydney (Australia), este o insulă de natură vulcanică (curgeri de lavă bazaltică), având în vecinătatea țărmului sudic
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
Timoc. Distrugerea Mănăstirii Studenica în 1806 de către trupele otomane a însemnat declanșarea conflictului deschis dintre sîrbi și Poartă, lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi. Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor. Călugări precum Paisie, Ioanichie, Gavriil, Samuil, Gherasim, preoții Meletie Niksic, Luka
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
și Poartă, lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi. Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor. Călugări precum Paisie, Ioanichie, Gavriil, Samuil, Gherasim, preoții Meletie Niksic, Luka Lazarevic, Djoko Djuric, călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi Meletie de la Rasă au devenit simpatizanți ai
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Rasă au devenit simpatizanți ai mișcării revoluționare. O serie de mănăstiri și locașuri de cult au fost distruse. În 1815 s-a constituit o delegație sîrbă, avându-l în frunte pe Meletie Niksic, pentru a semna armistițiul. Pe parcursul mișcării revoluționare, răsculații sîrbi au arborat steaguri cu simboluri și icoane ortodoxe. Milos Obrenovici / Miloš Obrenović ( 1805-1815 episcop grec de Ujițe ), era un erou național sîrb - politică lui era să construiască treptat pe baza a ceea ce putea realiza în teritoriul său cu acordul
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
comandantul și cartierul său general în spatele oștirii. Cu prilejul săpăturilor au fost descoperite nenumărate statui distruse sau sparte. S-ar părea că, imediat după moartea împăratului, coridoarele subterane au fost jefuite și distruse de căutătorii de comori sau chiar de răsculații în căutare de arme. Cu toate acestea, au rămas intacte multe statui, numeroase arme, vârfuri de săgeți, precum și rămășițe ale unor arcuri și arbalete din lemn și fragmente de scuturi din bronz . Figurile de teracotă erau o ofrandă funerară, au
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
în 1917, au scufundat USS Housatonic, iar SUA, aflată în izolaționism și neutralitate, a declarat război Germaniei. În 1917, în Rusia, economia se îndreptă spre colaps, iar orășenii sufereau de foame. Au izbucnit răscoale, iar armata a trecut de partea răsculaților. Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a abdicat, iar bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin, au preluat puterea. După războiul civil dintre bolșevici și menșevici și după execuția familiei țariste, Rusia și-a schimbat numele în Uniunea Republicilor Sovietice
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
se numea "O.R.I." (conform SRI), adică "Organizația Românilor Independenți", cu centrul de operare în Oradea și cu ramificații în nordul județului Bihor și sudul județului Sălaj. Organele de securitate au primit la 11 mai 1949 primele informații despre intenția răsculaților (dintre care unii grupați în jurul acestei organizații) de a procura armament. La 20 iunie, Securitatea a aflat că anumite elemente încercau să procure armament de la unități militare. În ancheta ulterioară s-a stabilit că întâlnirea care a stabilit ultimele detalii
Răscoalele țărănești din vara anului 1949 () [Corola-website/Science/314397_a_315726]
-
de Episcopia Bulgară din Ohrid . În 1572 un val de proscriși bulgari au făcut zona atât de periculoasă pentru otomani, încât Mehmed Beiul din Kyustendil a ordonat spahiilor din apropiere să lanseze o campanie în Vranje și Novo Brdo împotriva răsculaților . La începutul secolului XX, populația Novo Brdo se diminua, cei mai mulți locuitori mutându-se spre zonele din apropierea orașului Gnjilane. în 1999 odată cu intrarea KFOR și UNMIK, zona are un avanpost militar mic ocupat de soldații S.U.A., precum și o stațiune a Poliției
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
legales comites"” („juzi de drept”). Ultimele mențiuni despre ei sunt din anul 1467, când greavul Petrus a fost executat la Sibiu pentru acuzația de conspirație împotriva lui Matia Corvin. Greavii din Ocna Sibiului apar în documente ca și conducători ai răsculaților din anul 1277 care au asediat și distrus catedrala din Alba Iulia. Conform cercetărilor lui Oliver Velescu, acesta consideră că greavii din Ocna Sibiului își disputau de fapt supremația asupra aservirii mai multor localități din apropierea Sebeșului cu episcopul Transilvaniei. Mișcarea
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
cea a aristocraților mohajer, care se considerau privilegiați pe drept și care refuzau să lucreze și se arătau refractari la orice încercare de instaurare a disciplinei. Acești aristocrați s-au răsculat în 1895. Brigada a fost literalmente ruptă în două, răsculații, sprijiniți de fiul lui Shah, care era și ministru al războiului, reușind să fure cea mai mare parte a fondurilor unităților. Ca urmare a presiunilor rusești, brigada a fost reunificată sub comanda lui Kosagoski, iar mohajerii au fost tratați la
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
în satele Cișmele, Achmanghit, Nerușai, Mihăileni și Galilești din sudul Basarabiei, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Numărul persoanelor răsculate s-a ridicat la 4.000-6.000 de persoane. Răsculații proveneau din etniile ucraineană, rusă, bulgară, găgăuză etc. Rebeliunea nu a fost susținută de țăranii români (moldoveni) din Basarabia și nici de germanii basarabeni. Comandantul român al postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
lungime și 95 km lățime. În 1926, scriitorul comunist Henri Barbusse a scris cartea "Călăii", în care își descria experiența participării la „Procesul celor 500”. În timpul ocupației sudului Basarabiei de către URSS, la Tatarbunar a fost construit un monument închinat memoriei răsculaților. În urma acestei rebeliuni, guvernul român liberal a decis interzicerea definitivă a Partidului Comunist, după ce alte două legi l-au slăbit considerabil, prin legea "Mârzescu".
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
și întreg ținutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692. În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificației și răsculații lui Rákóczi. Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea. Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și comerțul
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
generalul roman Marcus Terentius Varro Lucullus, eliminându-l pe Mitridates de pe eșichierul politic vest-pontic. Un deceniu mai târziu cetățile se răscoală împotriva guvernatorului Macedoniei, Caius Antonius Hybrida, deoarece nu mai puteau suporta abuzurile acestuia. Hybrida a organizat o expediție împotriva răsculaților, dar a fost înfrânt de greci, aliați cu bastarnii, lângă Histria. În acest context, al creării unui vid de autoritate, Burebista hotărăște să supună cetățile de pe litoralul Pontului Euxin. Considerând că sursele antice se referă, fără echivoc, la faptul că
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]