2,842 matches
-
Iar la Apocalipsă se vorbește de mântuirea neamurilor, nu a inșilor” (ibid.). Judecata de apoi este judecata neamurilor: „Iată, El vine cu norii...și se vor jeli din pricina Lui toate semințiile pământului. Așa. Amin” (Apocalipsa, 1. 7), sau „...și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul” (ibid., 5. 9), sau: „După aceea, m-am uitat și iată mulțime multă, pe care nimeni nu putea să o numere, din tot neamul și
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
eroul o hrănește cu carne din propriul său picior). Tot preislamică e importanța rolului jucat de sufletele morților, pentru care exista un adevărat cult. De exemplu, în Feciorul negustorului și prințesa, feciorul trimis în negustorie cheltuiește încărcătura cămilei pentru a răscumpăra un mort neîngropat. Bătrânul său tată nu-l ceartă, dar îi cere să își caute un slujitor, care să-l însoțească și să-i dea sfaturi. În final se vădește că slujitorul găsit, care îl ajuta în toate, inclusiv să
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
Eugen Simion, Nicolae Breban, Gabriel Chifu și Liviu Ioan Stoiciu, cauza stînd în absența unei mize teoretice a încleștării, căci motivul discordiei sînt antipatii cu tentă subiectivă, atmosfera de spovedanie risipindu-se în favoarea răfuielii personale. Golurile acestea de ton sînt răscumpărate de episoade trădînd nerv epic, ca acelea despre eliberarea cîinilor din cușca hingherului, eviscerarea cadavrului mamei, trenul zdrobind la Rădăuți o pereche de miri, incinerarea tatălui sau sfîrșitul motanului Pisovschi. Alex Ștefănescu nu e filotimic în sens orgolios, ci un
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
de numeroase experiențe de gen (chiar dacă adeseori acestea au fost deturnate blând sub forma „surghiunului” mănăstiresc). Chiar începuturile literaturii noastre sunt marcate de un astfel de caz: tragica epistolă pe care nefericitul Cocrișel o trimite celor în drept să-l răscumpere. Cazuistica e, cum se vede, diversă. Investigarea ei s-a lăsat așteptată. Lipsea, pe deasupra, și instrumentarul teoretic (sau metodologic) adecvat. Așa încât, deși „cererea” era reală (căci, într-o literatură, orice teritoriu virgin e un bun câștigat pentru cercetare), „oferta” plutea
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
zăpăcit: oricât de inteligenți, n-au fost destul de inteligenți. „...fiind arestat deodată cu sora sa, Fondane nu a vrut să o lase de izbeliște; prin urmare, au fost deportați amândoi.” Și au murit împreună. Gesturi ca al lui Fondane nu răscumpără; sunt însă contraponderea ticăloșiei omenești. E greu, sper, pentru un german de astăzi ca, aflând, să nu fie îngrozit că se trage din cei care i-au ucis. Și noi am ucis! „Ce greșeală am face dacă ne-am imagina
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
haiduc condamnat la moarte. A fost noblețe adevărată sau doar excentricitate, dorință de a șoca o societate patriarhală, fiindcă ei îi dădea mâna, iar lui tocmai i se înfundase? Nu știm. Fapt este că a preferat să fie o rebelă, răscumpărând viața unui rebel, decât o jupâneasă cumsecade. Același rol vor să-l joace și Ioana și Andrei, dar epoca nu-i mai ajută. Gesturile lui, care se vor extreme, sunt la mâna a doua, s-au scris deja în cărți
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
alternative și a căutării perspectivelor piezișe, romanul lui Maitreyi Devi, Dragostea nu moare. Mult mai devreme, însă, în 1887, apare, la Ig. Haimann, în București, cartea de poezii a Veronicăi Micle. Nu e, de bună seamă, un discurs care să răscumpere ceva, să facă dreptate sau lumină, cum e cazul cu Dragostea nu moare, dar tentația de a-l pune în oglindă cu ediția Maiorescu nu e lesne de ocolit. O despărțire duioasă, de felul mai nu vrea, mai se lasă
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
să-l depășească pe Sfântul Vasile în încercarea sa de a pune pe picioare o instituție pentru leproși: a vândut bunuri bisericești, folosind banii în scopuri filantropice; a organizat ditrugerea unui grup de temple, și chiar și în exil, a răscumpărat captivi pe care i-a redat familiilor 19. Unii dintre clericii ale căror moravuri Sfântul Ioan le-a mustrat, au uneltit împotriva sa și au încercat să-l compromită înaintea poporului. Poporul însă, pentru cuvântările rostite în biserică, îl aplauda
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
pe alții -, îi furnizează cu regularitate știri și îl informează despre toate încercările care se întreprind în favoarea sa. Totuși, deasupra adversităților și neajunsurilor, curge un izvor de optimism, care nu poate fi abătut de nimic. Chiar și în exil, a răscumpărat captivi pe care i-a redat familiilor. Pentru aceasta, ca și alți episcopi de dinainte și de după el, a folosit banii de la susținătorii înstăriți 7. Un studiu statistic de suprafață arată că, dintre cele 240 de Epistole, una a fost
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
îl amână, datorită obstrucției soției, astfel încât Ilderim Rebreanu sugerează că altfel s-ar fi împlinit destinul acestuia, de care, în cele din urmă, când catastrofa se produce pe front, prozatorul se simte vinovat, cel puțin în adâncurile conștiinței sale tăinuite, răscumpărându-și vina prin scrierea romanului Pădurea spânzuraților. Ilderim Rebreanu scrie și el aici, recompus altfel - bazat pe corespondență și memorialistică - în pandant cu Pădurea spânzuraților, romanul tragediei lui Emil Rebreanu, de pe front. Nu se pune, desigur, problema comparației între cele
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
l-am găsit picotind. Nu l-am trezit, iar de revelion mi-am luat această haină. Ce zici? Cerul s-a mâniat pe mine, îi spune Lin John lui Moy Loy, cu tristețe. Am pierdut banii cu care s-o răscumpăr pe sora mea. Mi-e greu, dar va trebui să îi spun că, de dragul ei, promit să muncesc din greu și să urmez cărările virtuții până ce vom trece de încă trei răspântii de ani și că merit să fiu dojenit
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
o elipsă vie cortegiul, cu încălțări din care zburau funde gingașe, cu draperii mișcate blînd de adieri neștiute. Amintirile care mă asaltau, deși nu le chemam explicit, nu zdruncinau evidența miracolului emanînd din lumea colindelor. Părea că puritatea ne poate răscumpăra irezistibil, că „raiul s-a deschis” cu adevărat asupra pămîntului, în noaptea fără seamăn a Nașterii; așa cum ne vestesc, magnific de simplu, colindele.
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
altfel, chiar în debutul ultimei părți a trilogiei generaționiste, Viață nouă, întâlninduse cu Ștefania în Gara de Nord, Petru Anicet își deconspiră intenția de a merge să-și vadă moșia de undeva de pe malul Oltului, pe care are de gând să o răscumpere când va fi „bogat și celebru”. Regăsim, prin urmare, aceeași schemă balzaciană, despre care Moretti observa că presupune doi poli - unul corespunzând situației și statutului real al personajelor (majoritatea studenți sosiți la Paris cu gândul parvenirii, care se stabilesc în
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
deformării e atinsă de lista românilor repatriați, dintre care unii depun mărturie despre fericirea a fi revenită pe meleagurile natale, unde au regăsit o țară frumoasă, care le-a domolit suferința pe care au trăit-o în Anglia sau America, răscumpărînd astfel „greșeala de a fi plecat “, și asta în situația cînd închisorile gemeau de deținuți. E inutil a da exemple aici, impresia măsluirii e copleșitoare în textele reproduse de Ana Selejan, tocmai de aceea nu-i înțeleg ezitarea de a
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
Știu. Dar tu știi mai bine decât mine că Lek Dukagjini... că legile lui cer sânge pentru sânge... S-a vărsat sânge german... sângele nu se șterge niciodată... Doctorul Gurameto aștepta cu ochii închiși hotărârea celuilalt. Optzeci de ostatici vor răscumpăra sângele acela... În vreme ce noi petrecem, ei sunt adunați... casă cu casă... Chipul doctorului rămase imobil. Auzise ceva, dar crezuse că ordinul va fi anulat. Toți îi așteptau răspunsul. Un răspuns trebuia să iasă printre buzele lui împietrite. Să întrebe, de
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
mult și se auzeau cum vin feciorii cântând. Pe lângă horit și joc, în șezătoare se mai practicau și alte moduri de a se simți bine. Feciorii luau, unii dintre ei, fusele de la anumite fete și acestea trebuiau să și-l răscumpere. Plata pentru a-și primi fusul era sărutul. De obicei fusul era luat de către fecior de la fata de care era sigur că va accepta sărutul. Altfel, refuzul însemna întinderea firelor toarse pe fus pe garduri. Dar așa ceva se întâmpla foarte
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
și îndemnul: Ai cântat neamul și tradiția, dar ai uitat ortodoxia, piatra unghiulară a existenței noastre seculare", mi-a spus. Mi-am înclinat capul vinovat, e o mare lipsă în activitatea mea. O recunosc și m-am jurat să-mi răscumpăr vina închinându-mi restul vieții ortodoxiei. Când mă trezii, plin încă de lumina cerească, ca de un polen divin, am scris un psalm de mulțumire lui Dumnezeu, povestind și viziunea, adevărata cale a Damascului. Privind tot pieziș și scuipându-și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
palide mici întâmplări" într-un rost senin, într-o basilică bine construită, de unde pasiunea pentru formele geometrice, cristaline: "Eram chiar acolo/ în locul unde cristalele serii/ în flăcări se sparg" (Amfiteatrul din nori). Durerea, fragilitatea, nelipsite dintr-un destin asumat, sunt răscumpărate de o artă a scrisului vecină cu rugăciunea, deoarece nu orice scris e mântuitor, ci doar acela demn de o fiică a Nordului: ,când sloiuri/ deschid o silabă de argint/ jertfindu-se timpului/ aș scrie o carte/ cerneala ei albă
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
raiul (voilŕ!) unui cîștig din care să-i ia fratelui bicicletă, trening și, dacă nu intră la buget, să aibă de taxă, la anu', încă mai crede că Pavel al ei (,samsarul" care-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
de aproximativ 80% dintre parlamentarii de astăzi. E un exordiu care solicită atenția înțelegătoare a adversarului politic forțat să aplaude și nu enervarea stârnită de intervenții vulgare, uneori flagrant mincinoase, ce nu au nimic cu oratoria. Abuzul extensiei textului se răscumpără prin valoarea lui antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea în mijlocul dv. ar putea să pară paradoxală, unora, dați-mi voie să împing lipsa de modestie până la a socoti că această prezență, datorită sprijinului guvernului și amabilei pasivități a partidelor de
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
privit în sus,/ florilor din fereastră le era sete,// un înger a urcat scările la brațul meu,/ Ťvezi că fierbe ceaiulť, mi-a spus,// și mi s-a părut că nimeni nu mă va mai lovi vreodată.// Aparența de normalitate/ răscumpără viața,/ pe 13 decembrie" (p. 48) Poezia Clarei Mărgineanu e plină de paradoxuri. Aparent intimistă, ea exhibă cu voluptate volutele sufletului într-o retorică, uneori prea înaltă. Nu poți să știi niciodată citind aceste versuri cât este trăire și cât
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
merge într-un labirint și dai din fundătură în fundătură fără să găsești o ieșire într-un final. Eu speram să existe una, din acest motiv am stat și până la sfârșit, cu toate că deveneam din ce în ce mai conștientă că nici o rezolvare nu poate răscumpăra atrocitatea regizorală la care asistam. Principala hibă a filmului este, îți sare în ochi, scenariul. Atâtea lacune logice pe centimetru de peliculă găsești rar, și nu e vorba de detalii, ci de lucruri care schimbă progresia narativă a filmului. Ceea ce
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
ale pompierilor elicopterele survolează saint-denis fiii imigranților nu se mai simt francezi își agită excitați cartea de identitate s-au săturat de discriminare mizerie și șomaj și atacă autobuze vitrine intra cu batele în carrefour și distrug. furia fostelor colonii răscumpără păcatele coloniștilor care le-au tulburat somnul acum sunt două popoare diferite aici cel din paris și cel din periferii: liberté égalité diversité. un suedez un polonez sau un ungur se adaptează mai usor valorilor și modului de viață occidental
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
gândi și găsi soluții, dacă elitele politice ale lumii nu o pot face? Viața tinerilor este prea prețioasă pentru a se permite cuiva a o neferici. Timpul este dăruit fiecăruia de Dumnezeu și timpul risipit în zadar nu poate fi răscumpărat niciodată. Iată de ce mă trec fiorii gândind la această „generația pierdută”. și cred că ea va fi cu adevărat pierdută, în cazul în care nu se va găsi o soluție salvatoare și aceasta cât de curând posibil. Nu-mi voi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pândesc în somn, femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă humii Povara închisorii fără cheie! Tu fugi de mine, eu, de febra ciumii, De soare mă ascund prin reci bordeie, Coboară-mi-te-n suflet, fi-mi scânteie, Răscumpără degrabă vocea spumii. O, tu-nflorești precum pescarul marea și ochii tăi îmi lănțuie mirarea Că altuia-i vei da poveri să ducă! și tot aștept... De cart eu stau la proră, Năvodul ceții scot din auroră: De n-ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]