827 matches
-
risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă îndemn să vă apropiați cu dragoste și respect de versurile sale: El merge și-
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
și Tihomir, tatăl lui Basarab Întemeietorul și ctitorul Țării Românești, cel care la înfrânt decisiv la Posada în apropiere de Perișani, pe Carol Robert d*Anjou, regele Ungariei pecetluind ființa Munteniei și implicit libertatea Țării Loviștei. Satele, cu majoritatea caselor răsfirate pe tot cuprinsul depresiunii; una aici, alta dincolo; lângă pârâu sau pe deal, prezintă o imagine bucolică, de o frumusețe divină și simplitate ancestrală, ce parcă au rămas neschimbate, așa cum au fost de la facerea lor, din moși-strămoși. Intrând în Găujani
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
s-au topit ca fulgi de nea, În zborul de un an al clipei, Lăsînd în urmă dragostea. Cu mâna-i dalbă neuitarea, M-a-mbrățișat avid de cer. Și mi-am urmat așa chemarea, De a umbla cu Dumnezeu. M-am răsfirat în calde versuri, În stropi de cer cu sacru har, Trăind prin ele veșnicia Și dragostea fără hotar. Înlăcrimat, fără să număr, Privesc iar cerul înstelat... Azi, timpul m-a atins pe umăr, Dar n-a luat niciun oftat. Baia Mare
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește tot mai mult. Eu sunt bărbatul. Și-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă. E neagră. Ultimul negru în marea de verde. Verdele vieții. Și trupul mi se-nfioară. Am umbră? Sau umbra mă are pe mine? Iar încep? Nu. Nu trebuie. Eu sunt bărbatul cu umbră. Deci, eu am umbră
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Domnului întreagă cu talpa dreaptă calc pe pietrele uimirii și-n fiecare seară-ascult amurgul cum cerne gândurile în plasele întinse pescar și vânător în ale firii cele curate las să prindă-n noduri neguri în vers le cern le mai răsfir odată apoi cuvintele le umplu iar cu rouă mi-s tălpile curate, umbră, iarba crudă m-alintă când pășesc atent pe vârfurile-i fine eu merg agale nu apăs să frâng tulpinile de stele m-am ridicat mă mai târăsc
FAGURI DE DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370158_a_371487]
-
dar poate fi un blestem, căci putem fi asimilați cu ușurință. Trebuie deci să găsim ceva care să ne ajute să ne păstrăm identitatea: un simț comunitar, o conștiință colectivă, orice altceva ce ne poate ține împreună, indiferent cât de răsfirați suntem sau vom fi. Nicolae BĂCIUȚ: Este integrarea exilaților o problemă insolvabilă? Cum sunt priviți cei care-și caută o altă patrie? Milena MUNTEANU: Cum sunt priviți cei ce-și caută o altă patrie? Întrebați cum sunt ei priviți de către
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353452_a_354781]
-
referitoare la vechimea atestată documentar, a fiecăreia dintre ele, precum și alte informații. Astfel, aflăm lucruri foarte importante, precum urmează: Cu o suprafață de 8872 Ha (87,85 Km²), comuna Pădureni are în componență un număr de șapte sate, care sunt răsfirate asemenea unui evantai de dealuri și văi acoperite cu vii, livezi și păduri... Sunt sate cu mare vechime istorică, atestate a fi locuite încă din neolitic (mileniul III, înainte de Hristos), fiecare localitate în parte având o aură legendară oglindită în
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
să înfrunzesc și cerul să nemărginesc Pentru că zburd în toate câmpiile viselor și mă refac sub pădurea dorului limpezindu-mă în firicelul izvorului Pentru că privirile voastre strălucesc și zâmbetul mi-adumbresc, pentru asta înfloresc pe orice rămurea a acestei primăveri, răsfirându-mă în toată nebunia acestor arome și petale dansânde... Referință Bibliografică: Pentru că... / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PENTRU CĂ... de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354062_a_355391]
-
marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. VALURI DE CREDINȚĂ Valuri de credință, doruri pământești Au aprins tăcerea, noapte șerpuind, Pe un prag de stele tainic te cuprind, Leagăn
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
La poarta sufletului am să-ți bat Să mă primești cu brațele deschise Să simt cum fierbe-un sânge de bărbat. * Pe câmpul adormit în brațe de zefir Să-bujerez toți macii de plăcere Cu-al meu parfum pe care il răsfir Când mă cobor din alte emisfere. * Să freamăt de dorință doar privind La buzele ce-s parcă de dulceața Cu brațe de liana încet să te cuprind Și viselor să dau dreptul la viață! * Tu doar promite-mi c-ai
DREPTUL LA VIAȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353198_a_354527]
-
cu horele-i alegorice, cu doinele, romanțele, melodiile nemuritoare, împovărate de lacrimi, de glas și iubire, de vers și joc, asupra căruia timpul și-a așezat duios amprenta. Iubesc România, cu văile și codrii parfumați, cu ai săi Carpați semeți, răsfirați printre nori, ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de arta autentică, de piesele vechi si reinterpretate. Vă dăruiesc prin acest spectacol, un fragment din acea lume, o partea din inima mea și inima generală a
FUEGO – O LACRIMĂ DE CÂNTEC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352619_a_353948]
-
inimioară.” Născută „Într-o casă cu credință”, autoarea ni se destăinuie atât de frumos: „Călătoresc cu dorul ... ”, purtând mereu în suflet “nerostita” ei “căsuță” și șoptindu-i adesea cu sfială: „Așteaptă-mă, căsuța mea!” Speră, neîndoielnic, ca „Visele de ieri”, răsfirate peste locurile care-i sunt „Izvorul...” de lacrimă de iubire și de pură poezie se vor împlini, chiar dacă va reveni „Mai rar în sat...” unde, „Fiorii revederii” o întâmpină „La poarta bunicilor”. Din casa bunicii Diana a plecat bogată de
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzații și plăcere. Fata ținea cu o rezistență din ce în ce mai slabă de bikini-ul care cobora fără mare împotrivire spre covorul persan al dormitorului. - Nu, Cris, nu, nu vreau, murmura mereu fata, mângâindu-l și răsfirându-și degetele cu afecțiune prin părul lui, dar tânărul îi acoperi cu sărutări din nou buzele, iar limba îi inundă cerul gurii mângâindu-l cu delicatețe și voluptate. Frământa neîncetat când sânii și mugureii, când zona pubiană, trecând cu delicatețe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
ca într-o plutire și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
Hârtopu-2506, Călțun-2510, Lespezi-2522, Vânătoarea lui Buteanu-2507 și Viștea Mare-2527. Privirea lor te entuziasmează, dar te și micșorează precum aura unui Sfânt: „Sfântul, spunea marele nostru filosof Petre Țuțea, are forța de coeziune a pietrei.” Pe peretele verde din jurul Cabanei sunt răsfirate pietre de diferite dimensiuni, plutind prin luciul lor, înnobilate de Soarele-bijutier, ca niște turme dace de mioare, înmărmurite de versantul de deasupra unde luceferii ard de veghe în brocartul-smarald al brazilor temerari. Pe vârfurile cu frunți eminesciene se așterne drumul
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
Marcu 11:24 Reușești să așezi un zâmbet pe fața divinității când îi mulțumești pentru dorințele împlinite, pentru tot ceea ce i-ai cerut sau poate nu i-ai cerut, dar ai primit. Rugăciunea de mulțumire este importantă, de aceea îți răsfiri aripile sufletului și-o aduci înaintea Sfinților. E rugăciunea de recunoaștere a puterii divine, a acceptării că dincolo de om există o Forță Superioară care conduce Universul. E seară, rugăciunea curge ca de obicei de pe buzele mele... ca o floare ce-
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
de capitală, la Vatra Dornei, dar au venit să susțină „Cântecul culorii”, în această frumoasă manifestare literar-muzicală, încărcați cu sentimentul de dragoste pentru prietena lor și pentru invitații acesteia. Pe scările liceului nu eram singuri. Un grup, care s-a răsfirat curând, ajunsese înaintea noastră. Am remarcat prezența domnului Christian Ciocan și, pentru că am o stimă deosebită pentru acest om, am făcut tot posibilul să-l salvez de insistențele unei ziariste care se făcea că nu înțelege că bietului om nu
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
legendă al bunilor și străbunilor noștri, însuflețită după vrerea lui Dumnezeu de o comunitate neaoșă, românească, al cărui prototip este omul de omenie, a dăruit de-a lungul vremurilor multe generații care au rămas acasă sau au luat drumul pribegiei, răsfirându-se pe toate meridianele lumii. Dar niciodată, indiferent de sutele sau miile de mile depărtare la care viețuiau, nu și-au uitat locurile în care au fost plăsmuiți. Când fac aceste afirmații le susțin cu putere prin exemple certe, cunoscând
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
TOAMNĂ ÎN SUFLET Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul un bob de rouă În care găzduiesc iubire, Chiar dacă strașnic mă tot plouă Cu sloiuri ce tind să-mi răsfire Inima-n mii de bucățele. Mi-e sufletul un bob de grâu Păstrat precum o pâine caldă, Stropită cu vin dintr-un r â u În care dragostea se scaldă Oglindind mii și mii de stele. Mi-e sufletul un
TOAMNĂ ÎN SUFLET de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357235_a_358564]
-
tango; Cad peste noi din 'nalturi ca gloanțele,arnice Și scapără cu ochii din verdele de jad Un cântăreț al nopții- despre Zaraza zice, Iar noi ne-aprindem pașii de stelele ce cad Să fie vântul, oare, cel ce-mi răsfiră părul? În mine să danseze țiganca de-altădat' ? Femeia e un înger, bărbatul,...adevărul Șoptești din Hugo iarăși, iar eu mă simt ciudat Ni-i tandră-mbrațișarea, mă ții ca pe-un deliciu Pe trena rochiei mele se-agață flori de tei
...ŞI DE TANGOU-N CARE, DOAR ARIPILE BAT! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357335_a_358664]
-
Când tăcerea pătrunde în cuvântul agățat de codru noaptea desface somnul în mozaic când mătasea apei înghite luna secrete albastre aleargă în nervurile frunzelor transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apa se răsfiră pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de noapte ai vrea să zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te
NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357416_a_358745]
-
cu clonț de rubin și l-a împins între vagoanele tramvaiului galben 13 în Ființa lui încă îi e dor de o amintire prea frumoasă și prea scurtă de pe pământ Minunii din Mălini nu-i mai este foame de cuvintele răsfirate pe cărări de munte și-a lăsat primele și ultimele iubiri pe urmele ciutei poeziei Marele Blond contemporan cu minunea ei uimit de festinul unei căprioare la un pahar a zis că și-ar da viața să fi scris el
13 (TREISPREZECE) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357469_a_358798]
-
Sorescu, Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru. Parafrazând poemul “Rugă pentru părinți” al lui Adrian Păunescu, Liviu Jianu scrie “Rugă pentru copii”, un poem copleșitor, despre starea actuală a familiei și în special a copiilor: “Prea tăcuți și prea cuminți, / Cum răsfiră din psaltiri, / Dragii noștri, buni părinți," / Sacrificii de martiri - // Tot martiri au fost, și dor, / Azi și ieri - dintr-un capriciu - / Împărțind cu pruncii lor, / Curbele de sacrificiu - // De pe cardul din rărunchi, / Sânge bun pun țării-n conturi, / Să-l
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Voi sculpta-n nisip destine, Oameni, vise și-o dorință, Le voi nărui în clipa Când voi crede-n neființă. Stinge-voi făclia vieții De se-nșiră dale-n drum Tot tarotul descifrării, Să rămână praf și scrum. Apa se răsfiră-n colb, Clipele devin bătrâne Și din uniunea lor Doar noroiul mai rămâne... Referință Bibliografică: Descătușare / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1543, Anul V, 23 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate
DESCĂTUŞARE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357809_a_359138]