514 matches
-
Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor) și Caleidoscop (2003). SCRIERI: Tudor Arghezi. Imaginarul erotic, București, 1980; Octavian Goga. Argumentul operei, I, București, 1987; Cercul Literar de la Sibiu. Semnificație și destin, Sibiu, 1995; Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999; Octavian Goga. Răsfrângeri în evantai, Sibiu, 2002; Caleidoscop, Sibiu, 2003. Ediții: Tudor Arghezi, Ars poetica, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974, Poeme în proză, postfața edit., București, 1985; Octavian Goga, În împărăția firii, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Cioculescu, Itinerar, II, 361-365; Ion Dur
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
Cluj-Napoca, 1998; Dicț. esențial, 345-350; Ghițulescu, Istoria, 151-152; Dicț. analitic, III, 380-381, IV, 60-61; Eugen Simion, Introducere la Octavian Goga, Opere, I, îngr. Ion Dodu Bălan, București, 2001; Mircea Goga, Octavian Goga. Geografie intimă, Cluj-Napoca, 2001; Ilie Guțan, Octavian Goga. Răsfrângeri în evantai, Sibiu, 2002. Al.S.
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este totuși altceva la R.: un real mai curând simbolic, spațiu de lentă răsfrângere ce nu acceptă decât o privire mioapă: „În noi fiecare e un tablou/ asemenea unui tablou adevărat/ pictat în ulei de o mână divină/ și scufundat în apa verde a mării/[...] și totuși nu se poate ști/ ce reprezintă el
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
370-374, 463-467; Streinu, Pagini, III, 392-401, V, 405-411; Călinescu, Ist. lit. (1941), 832-833, Ist. lit. (1982), 917; Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, București, 1965; Zaciu, Masca, 245-249; Piru, Varia, I, 161-163, 446-449, II, 13-15, 55-57, 309-312; Tomuș, Răsfrângeri, 211-214; Corbea-Florescu, Biografii, II, 199-207; Ungheanu, Lecturi, 357-362; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 217-219; Baltag, Polemos, 85-86; Cristea, Faptul, 50-51; Popescu, Cărți, 150-153; Marcea, Varietăți, 294-297; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 160-182; Râpeanu, Memoria, 68-70; Nicolescu, Starea, II, 145-148; Th. Hristea, O prestigioasă
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Marmației - 4.III.1977, București), prozator și eseist. Mama scriitorului, Ana (n. Jusco), provine dintr-o veche familie de nobili maramureșeni, ale cărei tradiții lui I. îi plăcea să le evoce și al cărei destin l-a și reflectat, prin răsfrângeri, în prozele sale. Tatăl, Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii, era bucovinean. Refugiat din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena, I. urmează la București școala primară, dar și întâia clasă a cursului secundar (1944- 1945), la Liceul „Matei Basarab
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga”, CNT, 1970, 15; Zaharia Sângeorzan, „Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga”, CRC, 1970, 19; Balotă, Labirint, 422-426; Caraion, Duelul, 204-209; Piru, Varia, I, 330-332; Nemoianu, Utilul, 123-124; Tomuș, Răsfrângeri, 63-67; Al. Balaci, „Gândirea lui Goethe în texte alese”, CNT, 1974, 7; Popa, Dicț. lit. (1977), 546-547; Cornel Ungureanu, Literatura română azi: Mariana Șora, O, 1990, 29; Simona Sora, „Souvenirs d’égotisme”, RL, 1993, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, Împlinire sub
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
arătat că soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35. 14. Ibidem. 15. O frumoasă și bogată „literatură” (cu răsfrângeri în beletristică: Elisabeta Movilă, Chiajna), s-a alcătuit în jurul acestei femei (soții, fiice, mame de Voievozi) unele ajunse figuri ilustre ale istoriei noastre. Spicuiesc doar câteva titluri (unele deja citate mai sus), altele vor fi evocate mai jos în această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urma a fi un semn limpede al gloriei ctitorului, al puterii sale voievodale și o emblemă a pietății - cu trimitere fără echivoc către un „model” asumat (hramul bisericii era al Sfinților împărați Constantin și Elena), un centru de elaborare și răsfrângere culturală (Vodă întemeiase aici o bibliotecă menită a se transforma în „depozit național”), un model pentru viața spirituală românească a acelui timp și, totodată, un gest de mântuire și lăcaș de odihnă privată, căci biserica urma să slujească drept necropolă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care vorbea În Portugalia este curajul de a asimila miza teoretică din tratamentul narativ În cele din urmă În chiar nucleul cercetărilor (sale) de istorie a religiilor. Operație de unificare holistă din care, inutil poate de adăugat, rămân numai niște răsfrângeri care cu vremea s-au șters. Nu numai În Europa și, prin extensie, În Bucureștiul interbelic există o tot mai clară disociere Între nucleul semnificației tehnicilor ascetice, mistice și magice care țin de yoga, pe de o parte, și absorbția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu numai în natura subiectelor explorate, ci mai ales în punctele de vedere pe care și le asumă. Astfel, e un critic de întâmpinare destul de prolific, după cum o dovedesc cronicile reunite în Carnet critic (1969; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Răsfrângeri (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), Istorie literară și poezie (1974) și Mișcarea literară (1981). Totuși, comentariile „de actualitate” trădează, dacă nu neapărat dezorientarea, cel puțin o retractilitate constitutivă, tradusă printr-o retorică a cunctației, ceea ce se observă încă din primul text
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
atribui, pe baza unor postulate ale noii critici, intenționalități imaginare - este reîntoarcerea la text propusă ferm de Mircea Tomuș. MIRCEA ZACIU SCRIERI: Gheorghe Șincai. Viața și opera, București, 1965; ed. București, 1994; Cincisprezece poeți, București, 1968; Carnet critic, București, 1969; Răsfrângeri, Cluj, 1973; Istorie literară și poezie, Timișoara, 1974; Opera lui I. L. Caragiale, I, București, 1977; ed. București, 2002; Mihail Sadoveanu. Universul artistic și concepția fundamentală a operei, Cluj-Napoca, 1978; Mișcarea literară, București, 1981; Întoarcerea, București, 1983; Romanul romanului românesc, I-
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
9; Gheorghe Grigurcu, „15 poeți”, F, 1968, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „15 poeți”, GL, 1968, 34; Nicolae Manolescu, Mircea Tomuș, „Carnet critic”, CNT, 1969, 28; Teodor Tihan, „Carnet critic”, ST, 1970, 12; Cesereanu, Ipostaze, 194-199; Felea, Poezie, 239-242; Radu Enescu, „Răsfrângeri”, F, 1973, 12; Nicolae Manolescu, Cronică și istorie literară, RL, 1973, 35; Petru Poantă, „Răsfrângeri”, ST, 1973, 22; Grigurcu, Idei, 131-134; Felea, Secțiuni, 7-11; Liviu Leonte, „Perspectivismul” critic, CRC, 1975, 7; Mircea Iorgulescu, Interpretări și analize, RL, 1975, 24; Zaciu
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
34; Nicolae Manolescu, Mircea Tomuș, „Carnet critic”, CNT, 1969, 28; Teodor Tihan, „Carnet critic”, ST, 1970, 12; Cesereanu, Ipostaze, 194-199; Felea, Poezie, 239-242; Radu Enescu, „Răsfrângeri”, F, 1973, 12; Nicolae Manolescu, Cronică și istorie literară, RL, 1973, 35; Petru Poantă, „Răsfrângeri”, ST, 1973, 22; Grigurcu, Idei, 131-134; Felea, Secțiuni, 7-11; Liviu Leonte, „Perspectivismul” critic, CRC, 1975, 7; Mircea Iorgulescu, Interpretări și analize, RL, 1975, 24; Zaciu, Lecturi, 187-189; Dimisianu, Opinii, 233-241; Zaciu, Alte lecturi, 153-160; Cornel Ungureanu, „Opera lui I. L. Caragiale
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
époque d’Étienne le Grand, 1960) sunt continuate. Apar însă și teme noi, precum literatura de colportaj, ca în Le Dit de l’empereur Nicéphore ÎI Phocas et de son épouse Théophano (1976), unde investighează o veche carte populară și răsfrângerile ei în modernitatea română și grecească și, mai cu seamă, scrierile apocrife: Apocryphes bogomiles et apocryphes pseudobogomiles, 1950, Leș Apocryphes slaves et roumains: leur apport à la connaissance des apocryphes grecs, 1953, Notes sur la tradition littéraire du Testament d
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Doina Curticăpeanu, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, ST, 1973, 9; Al. Dobrescu, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, CL, 1973, 13; Gh. Bulgăr, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, SPM, 1973, 123; Tomuș, Răsfrângeri, 75-76; Ioana Dinulescu, „Istorie și cultură”, R, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Vianu, revista „Convorbiri literare” ș.a. Productiv și în literatura de imaginație, a publicat placheta Acoladă (1980), culegerile de proză scurtă Mai aproape de amiază (1981) și Sezonul oglinzilor abandonate (2002), romanele Până la capăt (1982) și Strălucirea cristalului (1993), însemnări de călătorie: Răsfrângeri prin fereastra deschisă (1983), Cu soarele în gând (1990), memorialistică: Grădina cu rodii (2002). I s-au decernat Les Palmes Académique din partea Republicii Franceze (1987), Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din Israel și Premiul Uniunii Scriitorilor
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale), Miloșești, 1990; Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991; Strălucirea cristalului, București, 1993; Tudor Vianu. Apropieri, delimitări, convergențe, București, 1993; Paul Zarifopol comentat de..., București
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Ștefan Cazimir, Un spirit laborios, RL, 1982, 21; Constantin Călin, Omul rezonabil, ATN, 1982, 5; Simion Bărbulescu, „Până la capăt”, CRC, 1982, 40; Laurențiu Ulici, „Până la capăt”, CNT, 1982, 46; Aurel Dragoș Munteanu, Cartea de călătorie, LCF, 1984, 15; Constantin Călin, „Răsfrângeri prin fereastra deschisă”, ATN, 1984, 10; Claudiu Constantinescu, Două cărți de proză, RL, 1991, 9; Florin Faifer, N-ar fi stricat, orișicât, mai mult umor, CRC, 1991, 1-2; Octavian Soviany, Un model cultural, CNT, 1993, 13-14; Marian Vasile, „Tudor Vianu
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
TR, 1970, 24; Mihai Ungheanu, „Glose”, RL, 1970, 28; Al. Căprariu, „Glose”, TR, 1971, 28; Nicolae Manolescu, „Colaje”, CNT, 1972, 9; Piru, Varia, I, 240, 517-519; Vlad, Convergențe, 149-153; George, Sfârșitul, I, 295-299; Grigurcu, Idei, 217-223; Petrescu, Scriitori, 75-78; Tomuș, Răsfrângeri, 105-110; Ardeleanu, Opinii, 189-193; Cocora, Privitor, I, 199-202; Ungureanu, La umbra cărților, 81-86; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 157-168; Culcer, Citind, 27-30; Iorgulescu, Al doilea rond, 74-82; Săndulescu, Continuități, 288-290; Anghelescu, Creație, 345-351; Ardeleanu, Mențiuni, 205-210, 238-246; Dorin
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Caraion, Duelul, 216-222; Ciobanu, Panoramic, 107-112, 211-215; Sasu, Progresii, 162-165; Zaharia Stancu interpretat de..., îngr. Zaharia Sângeorzan, București, 1972; Ciopraga, Personalitatea, 249-256; Constantin, Prozatori-critici, 20-23; Corbea-Florescu, Biografii, I, 211-216; Drăgan, Reacții, 127-138; Georgescu, Printre cărți, 121-127; Raicu, Structuri, 135-149; Tomuș, Răsfrângeri, 250-255; Tudor-Anton, Pretexte, 103-111; Zaciu, Ordinea, 288-293; Andriescu, Relief, 148-157; Voicu Bugariu, Zaharia Stancu, București, 1974; Ciobanu, Critica, 8-15; Cristea, Un an, 13-20; Crohmălniceanu, Literatura, II, 150-162; Dimisianu, Valori, 36-38; Felea, Secțiuni, 29-35, 114-119, 390-392; Ilarie Hinoveanu, Convorbiri cu..., Craiova
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Kleine, K. Abraham, El Szang), regăsesc cele trei condiții ale lui Freud: pierderea obiectului; regresiunea libidoului Eu-lui. Dincolo de interpretările psihanalitice, sinuciderea pornește de la viață ,fiind condiționată de evenimente de ordin exterior sau de tulburări minore și urmărește prin moarte o răsfrângere asupra vieții. Simplificarea clasică a psihiatrilor francezi reduc sinuciderea la o manifesteare psihotica; aceasta este o concepție unilaterală ce reduce și explică sinuciderea printr-un determinism unic. Există o structură vitală În care conduită vieții este deficitară În sensul că
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
Barbu, Sine ira, 137-140; Grigurcu, Teritoriu, 13-17; Rotaru, O ist., II, 530-544; Alexandru Philippide interpretat de..., îngr. George Gibescu, București, 1972; Balotă, Umanități, 378-389; Constantin, A doua carte, 50-61; Piru, Varia, II, 379-387; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 151-161; Raicu, Structuri, 116-125; Tomuș, Răsfrângeri, 215-218; Balotă, Ion, 308-339; Piru, Reflexe, 150-154; Felea, Secțiuni, 327-332; Crohmălniceanu, Literatura, II, 256-284; Ciobanu, Critica, 176-181; Nicolae Balotă, Introducere în opera lui Alexandru Philippide, București, 1974; Ungureanu, La umbra cărților, 127-135; Piru, Poezia, I, 57-69; Nicolescu, Starea, I, 85-88
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
și performanță, București, 1982; Istoria literaturii române de azi pe mâine, I-II, București, 2001; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003. Antologii: Realismul, I-III, introd. edit., București, 1969. Repere bibliografice: Grigurcu, Idei, 225-230; Tomuș, Răsfrângeri, 93-98; Ungureanu, La umbra cărților, 114-117; Culcer, Citind, 57-62; Iorgulescu, Scriitori, 336-339; Alboiu, Un poet, 9-13; Ștefănescu, Jurnal, 114-115; Culcer, Serii, 204-207; Grigurcu, Critici, 208-216; Grigurcu, Între critici, 219-225; Sângeorzan, Anotimpurile, 185-189; Moraru, Textul, 40-43; Velea, Universaliști, 278-286; Cosma, Romanul
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]