959 matches
-
Fujitaka medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-și odihnește oamenii îi va putea folosi la eforturi deznădăjduite.” Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își aminti și el ceva. Când soarta clanului Hosokawa se aflase la o mare răspântie, iar vasalii săi se adunaseră cu toții pentru a stabili direcția, Fujitaka vorbise indicând în mod direct poziția pe care trebuia s-o ia: „În această generație, am văzut numai doi oameni cu adevărat ieșiți din comun: unul din ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de stat ne-a somat să-i spunem numele șeiului partidului conservator; îi spuserăm; noi îl somăm, la rândul nostru, să ne spună nu numele șefului partidului Centru, căci acest strălucit nume s-a afișat cu acest titlu la toate răspântiile într-un chip vrednic a face invidioși pe cei mai vestiți autori de reclame americane: îl somăm să ne spună vreo câteva nume mai de seamă d-ale membrilor Centrului. * Mare-mic, fie oricum ar fi, să vedem ce este în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și la ora actuală în arealele limitrofe sudice din Sahara. Poziționarea geografică a arabității rezultată în urma “exploziei” teritoriale din primul mileniu, a conferit lumii arabe un statut cu totul particular, de tranzit atât spațial, cât și istorico-cultural. Astfel, situarea la răspântia celor trei continente și controlarea pentru câteva secole a comerțului din bazinul mediteraneean, a favorizat apariția premiselor economico financiare pentru susținerea unei strălucite dezvoltări în perioada primului ciclu al Islamului. Ulterior, în epoca modernă și contemporană, poziția deținută a conferit
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
Axiokersos, Axiokersa, a inspirat rădăcina lingvistică comună "aks" pentru denumirea osiei, a axului carului înaripat al lui Zeus. Hermes era butucul roții. El era un "intermediar", luând forme precum hoțul de la drumul mare, spărgătorul porților, pândarul de noapte, străpunge-ziduri, ocrotitorul răspântiilor, al trecerilor, deci și al mormintelor. Funcția de mediator al zeului se completa cu "puterea", exprimată mai ales prin tot felul de invenții, și cu "funcțiile de conducător" sub forme precum călăuza, inițiatorul și civilizatorul. Hermetismul s-a impus ori de câte ori
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cumpănă ale vieții sale, acele clipe unice în care o altă opțiune ar fi putut da un sens diferit existenței sale. Confesiunea lui Ion Stratan capătă semnificații cu totul noi astăzi, cînd știm toți care a fost alegerea la ultima răspîntie din viața poetului: ,În anii '80 nu am putut ajunge la Ambasada Greciei, unde mi se promisese obținerea unei vize turistice. Din cauza unui cutremur, întîlnirea cu persoana care facilita acea viză n-a mai avut loc și în visata Eladă
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
Așa se pare. Și nu e numai asta, e o Întoarcere cu un context mai larg, o Întreprindere umanitară care are propria sa putere de umanizare. Ar putea lăsa totul baltă și porni la drum chiar acum. Este o adevărată răspîntie, poate chiar aceea pe care o căuta. Încearcă să măsoare adîncimile ofertei Marianei, dar nu vede În ochii ei decît zel misionar. Nu afectare, nici o agendă ascunsă, nici măcar simpatie. Pentru ea nu contează decît orfanii, nu el. Încearcă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de care avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri care-i întâmpină pe oameni la răspântiile vieții, ea nu pornise oare pe un drum care nu era al ei? Se temea de îndoiala care înmugurise, făcând eforturi de a o înlătura prin toate mijloacele. 3 A nul școlar se apropia de sfârșit. În întreaga școală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plângă în hohote. Probabil că avea și ea o mare suferință, dacă putea să plângă și să râdă la un interval de câteva secunde. Râsul era de fapt numai o mască trecătoare, pe când plânsul arăta că sufletul îi ajunsese la răspântii. În rai? spuse Simona, înseamnă că și Răducul meu e pe aici! Mă duc să-l caut. Coborî din pat, se îndreptă spre ușă, dar când voi să o deschidă, se întâlni față în față cu o asistentă. Doamna dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu era complet vindecată. Cât timp trebuia să mai stea în acest spital, nimeni nu știa. Cert era însă că mai avea nevoie de îngrijiri medicale, de medicamente și de medicii specialiști de aici. Simona se afla încă la o răspântie de drumuri și nu atât medicii, medicamentele și mediul de spital erau cheia vindecării ei; cum bine e știut, puterea cea mare, hotărâtoare, se află în fiecare individ în parte, în forul intim, insondabil, lucru verificat în practică chiar de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ostași, Multe s-au schimbat în Țară și peste hotare, în anul de cruntă șovăire și de adâncă pătimire pentru voi și pentru noi. Ca de atâtea nenumărate ori în trecut, ne găsim și la acest început de an, la răspântie de vifor. Este anul în care pentru noi și pentru alții, în sânge și prin sânge, se pregătește o lume nouă. Astfel fiind, este în căderea mea să vă spun adevărul și să vă chem la datorie. Ostași, Nu uitați
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
turnuri, ziduri și citadele, ceea ce dădea pe atunci Iașului farmecul descris de prințul de Ligne sunt palatele și casele acestora, cu zidurile grele ce le împrejmuiau, apoi străzile umbrite de arbori ce se aplecau peste ziduri, fântânile și cișmelele pe la răspântii, hanurile pline de zgomot, de cai, de care, de rădvane, de mărfuri, de călători veniți de prin alte târguri sau din alte țări. Aspectele acestea nu mai sunt; cele mai multe din casele boierești au dispărut sau au suferit prefaceri de așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
veche și nobilă ambiție a noastră. Ce a însemnat dorința aceasta, ce a exprimat sau ce a vrut să exprime, ca elan și ca țintă, se poate întrezări în această scurtă introducere apărută în fruntea primului număr: "Suntem la o răspântie a istoriei noastre sociale. Opera regeneratorilor a trecut culmea și începe a coborî. Idealul "marei generații" cum a fost numită, în multe, foarte multe părți a fost atins, iar formele diferite și-au găsit întrupători destoinici dându-ne icoana, câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu căpitanul. Dar trebuiau și să ajungă la măria sa. - Iată cum facem... spuse Lacrămă. Simion pornește Înapoi, fără cal. Vede ce se Întâmplă. Treizeci din noi rămân aici. Ceilalți, galop fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau ucidere a căpitanului. Folosiți-le. Mesajul trebuie să ajungă de la Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul și nenorocitul său popor, atunci el cată, cu voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naționale celor {EminescuOpXII 97} comprimate și o ușurare pentru înfierbîntatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie și trebuie să aleagă una din două: sau să cedeze față cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal: Constituțiunea sau războiul. De un țar reformator puterile europene n-ar avea deocamdată să se teamă de nimic
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
realitatea lucrurilor, cu numărul dispărând al foilor oficioase, căci mai puțin decât una nu poate fi. Afară de "Romînul" nu mai e într-adevăr nici un organ radical care să poată fi luat în mână măcar, necum citit. Specia presei radicale de răspântii nu mai e reprezentată asemenea decât printr-un singur organ, pe care nu-l mai citește nimenea. Cât despre "Presa" centrului sau centrul "Presei", ne credem dispensați, după probele vesele ce le-am dat despre consecuența cu care este condus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
După o culegere de literatură populară, Verde și iar verde (1909), F. publică piesa în versuri Copiii nopții (1911), scriere modestă ca realizare. O altă lucrare dramatică, Visuri spulberate, a rămas în manuscris, ca și culegerea Poezii. Din vatra vechilor răspântii. Volumul Credințe literare (1913), în care sunt strânse articole publicate în „Ramuri” sau în revistele lui N. Iorga, părea inactual chiar la imprimare și nu a înregistrat decât un ecou restrâns. În ultimii ani ai vieții, F. lucra la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută în 1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
1925, marele geograf, neobosit călător și scriitor, plin de vibrație, al însemnărilor sale de drumeție, Ion Simionescu, trecând prin târgul de pe Valea Șomuzului, nu se putea opri să nu scrie: "aici, ca la Florența lui Dante, la Fălticeni, la fiecare răspântie s-ar putea pune plăci cu citate din Creangă, fiindcă o bună parte din acele șăgalnice și nostalgice, mirifice Amintiri din copilărie se referă la acest târg". Poate de-aceea, mai aproape de zilele noastre, Geo Bogza, scria că, dintre toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne-a deviat în subistorie și în discordie intraetnică. Firește, nu putem evidenția în această cronică toate concluziile din partea a doua a cărții, cea consacrată "rațiunii practice". Ele pot fi acceptate, contestate sau discutate. Cert este că în debusolarea acestei răspântii de istorie în care se găsește țara noastră, cartea incită la reflecție. Iar reflecția, în măsura în care se poate detașa de patimi efemere, de malformații conjuncturale și de contingențe aleatorii, poartă șansa imersiunii în real și a îndreptării practice. Dar, probabil, toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
știu câtelea avertisment dat celor nepăsători față de splendoarea, demnitatea și originalitatea creațiilor românești al căror exponent indestructibil rămâne Mihai Eminescu. Detractorii săi nu sunt decât niște simpli păduchi literari care urmăresc scopuri oculte sau speră să se pricopsească urlând pe la răspântii ca lupii. Ei vor dispărea de la sine sub coroziunea timpului care nu iartă, asemenea unor ignobile furuncule sub acțiunea antibioticelor. Să nu uitam că nici sclavia turcească, nici cea rusească, nici cea modernă nu au reușit să maculeze fondul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la o spusă a istoricului ieșean Al. Zub, autorul subliniază că "nimic mai labil decât identitatea unei populații de margine, cu o istorie atât de convulsivă și un destin așa de tragic" și că dacă "România este o țară de răspântie, atunci Basarabia este răspântia răspântiilor". De aici și ideea că din cauza acestei poziții de răspântie a răspântiilor, prin sfâșierea propriei conștiințe naționale, a propriei identități, un proiect de deznaționalizare și de creare a unei noi națiuni ar putea avea mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoricului ieșean Al. Zub, autorul subliniază că "nimic mai labil decât identitatea unei populații de margine, cu o istorie atât de convulsivă și un destin așa de tragic" și că dacă "România este o țară de răspântie, atunci Basarabia este răspântia răspântiilor". De aici și ideea că din cauza acestei poziții de răspântie a răspântiilor, prin sfâșierea propriei conștiințe naționale, a propriei identități, un proiect de deznaționalizare și de creare a unei noi națiuni ar putea avea mari șanse de reușită. Proiectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ieșean Al. Zub, autorul subliniază că "nimic mai labil decât identitatea unei populații de margine, cu o istorie atât de convulsivă și un destin așa de tragic" și că dacă "România este o țară de răspântie, atunci Basarabia este răspântia răspântiilor". De aici și ideea că din cauza acestei poziții de răspântie a răspântiilor, prin sfâșierea propriei conștiințe naționale, a propriei identități, un proiect de deznaționalizare și de creare a unei noi națiuni ar putea avea mari șanse de reușită. Proiectul moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
identitatea unei populații de margine, cu o istorie atât de convulsivă și un destin așa de tragic" și că dacă "România este o țară de răspântie, atunci Basarabia este răspântia răspântiilor". De aici și ideea că din cauza acestei poziții de răspântie a răspântiilor, prin sfâșierea propriei conștiințe naționale, a propriei identități, un proiect de deznaționalizare și de creare a unei noi națiuni ar putea avea mari șanse de reușită. Proiectul moldovenesc nu s-a născut în secolul de dominație rusească în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
populații de margine, cu o istorie atât de convulsivă și un destin așa de tragic" și că dacă "România este o țară de răspântie, atunci Basarabia este răspântia răspântiilor". De aici și ideea că din cauza acestei poziții de răspântie a răspântiilor, prin sfâșierea propriei conștiințe naționale, a propriei identități, un proiect de deznaționalizare și de creare a unei noi națiuni ar putea avea mari șanse de reușită. Proiectul moldovenesc nu s-a născut în secolul de dominație rusească în Basarabia, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]