748 matches
-
și-a atins ținta. Căci scopul actului educativ este de a se desființa pe sine (și pe cei care-l susțin!), de a-i face pe discipoli să se dispenseze de orice „Învățătură” stipulată de magiștri, să-i ia În răspăr, să-i nege cu vehemență. „Iubirea” pedagogică există și poate fi o realitate atât timp cât cei care se formează sunt Încă În sistem (e un fel de „dragoste cu forța” care, contrar celeilalte,... este posibilă, e chiar indicată!). După aceea, ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mai „naturale”, mai adaptate modului uman de a fi, În prelungirea unor abilități motrice sau mentale de aceeași factură. Fotografierea digitală „ignoră” o serie de capacități ale omului (preluate, Între timp, de aparat), antrenând altele noi, aflate În discontinuitate sau răspăr cu cele vechi (recadrarea, adăugarea de efecte speciale, cu aplicații În Flash sau În etc.). În general, orice produs de natură tehnică reorganizează țesutul aptitudinal-comportamental al persoanei, ordonează solicitările În plan psihic impunând o anumită stabilizare până ce apare un nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
-lea și începutul secolului următor, era o lipsă de viziune arhitectonică în multe cartiere ale Bucureștiului, așa se întâmplă acum și la București, și la Iași: linia, stilul unei străzi sunt stricate de clădiri noi, cu geometrii, cu aspect în răspăr, în dezacord cu edificiile vechi. Au apărut mastodonți, cei mai mulți de culoare sumbră, întunecată, care strivesc eleganța și frumusețea detaliilor ornamentale ale clădirilor ce au asigurat atâta vreme imaginea, specificul unor orașe sau cartiere. Ce ar trebui făcut? A.P. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
liber cu „povestirea indirectă” (Ioan Holban) sau cu documente de tip autenticist, precum scrisorile. Ion Varlam, protagonistul din Dimineața, își oblojește ființa fracturată prin rememorarea poveștii bunicului și a tatălui său, artiști din lumea satului, inși învinși sau aflați în răspăr cu meandrele istoriei (unul ucis, altul închis din motive politice). Dacă prin Cristian Omu din După echinocțiul de primăvară se reia același profil tipologic, meritul acestui roman îl constituie încercarea de a prezenta crepusculul lumii țărănești. Recviemul atinge momentul culminant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
mari acumulări, autorului Țiganiadei demonstrându-i-se capacitatea uluitoare de a mânui registre stilistice și mecanisme parodice. Lecție indirectă despre cum nu trebuie să fie critica literară și, în ultimă instanță, despre relativitatea interpretării, notele de subsol ale epopeii în răspăr intimidează învățăcelul grăbit și îl avertizează despre pericolul inadecvării. Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Eminescu, Urmuz, Geo Dumitrescu, Ion D. Sîrbu sunt, la rândul lor, autori care nu-și au locul în clasificările simpliste: sunt diferiți de spiritul comun al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se pare, refuzat sau omis de la publicare de redacție, poate pentru caracterul lui net „în răspăr” față de sensul general al discuției -, Mușina își exprima scepticismul față de posibilitatea de a se vorbi despre un p. românesc în condițiile istorice date. Constatând „manifestarea - în câmpul literelor române - a două fenomene, de anvergură diferită”, și anume: „apariția unei remarcabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Fiecare ediție a revistei fiind redactată și publicată și în limba germană - Wahrheiten - ea cuprindea mai mult spațiu oferit celei din urmă, dar mai ales reclamei comerciale. Erau, bineînțeles, și informații referitoare la decese, aspecte de la adunări studențești, răspunsuri în răspăr cu confrații de la alte periodice, urări de sărbători etc., fără însă ca publicația să se ridice măcar la nivelul unui ziar care se tipărea și citea atunci în Bucovina. Album aritmetic pentru spiritul și inima copilului, realizat la Editura autorului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac (stârnit de priveliștea zilelor de toamnă). Scrutând mediul promiscuu, în care iese la iveală și ce e rău, și ce e bun în fiecare, scriitorul veșnic în răspăr ajunge la părerea că de multe ori cei închiși sunt victime ale societății și că, în orice caz, închisoarea nu-l îndreaptă pe păcătos, ci îl poate strica definitiv și pe cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
persoana întâi în prima secvență, iar în următoarele trei la persoana a treia, în formula narațiunii obiective și în contrapunct cu fragmente din confesiunea unuia dintre personaje, Sam Melkiewici, romanul Rana statuilor se prezintă ca o „cronică de familie” în răspăr cu modelele consacrate în literatura română. Pentru epoca descrisă - anii premergători și cel de-al doilea război mondial, instalarea comunismului, colectivizarea, procesul Pătrășcanu, mergând până la inundațiile din 1970 -, saga familiei Melkiewici, un clan amestecat etnic, alcătuit din ființe neliniștite și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
Sadagura a lui V. Alecsandri. H. este un antibonjurist convins, suspicios și ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871), unde, la fel ca la Alecsandri, sunt luate în răspăr falsul patriotism, demagogia, parlamentarismul. În teatrul istoric, rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și în Moartea lui Mihai Viteazu la Torda (1854), și în Don Sanji II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
se oferă unei alte priviri, pătrunzătoare în neobișnuitul lucrurilor ce tremură în străfundul neluminat al lumii. Nu e percepția care creează în vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor, ci o privire trans-perceptivă, coborâtoare ea însăși - în răspărul vremii răsturnate, al netimpului opririi - până în miezul umbrei, în clipa albă a începutului imprevizibil. Pândit mereu de-al umbrei nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se înalță din vrejul strivit sub călcâiul unui înger nu se poate gândi decât în imagini, la fel cum despre pasul omului trecător nu ne putem face o imagine decât în trecere, spre ceea ce se arată a fi, în răspărul negativului. Negativul afirmă, absența dă semn de prezență; tot ce stă să nu fie e străpuns de lumina acestei treceri (de om sau de înger), de apariția unui inevident marcant. "Astfel s-aștepți lângă dreapta minune a lumii"; doar astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
referent real, în pofida timpului - acum - epuizat. Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel mai intim al ființei, totuși nu o beatitudine, nu extazul desprinderii. "Vei ști totul despre tine/ în acea ultimă și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seacă/ la trecerea vrerii,/ pădurile ard și raza se închide în sine". Am putea vorbi aici de o concomitentă dezontologizare indusă de o temporalitate ce își reneagă cronologia? Dar timpul care curge invers iese din definiția sa naturală, trece în răspărul existenței. Se resoarbe în amonte pentru a se dizolva în sursa unui abia perceptibil palpit. Altfel spus, se dezobiectivează, își pierde tranzitivitatea, ba chiar fenomenalitatea, devine pur tranzit spre altceva. Nu mai dă nimic de văzut prin sine; ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Vol. Visuri în vuietul vremii (1939), în Alexandru Philippide, Poezii. Proză, Editura Minerva, București, 1984, pp. 65-66. 5 "Alcătuind o lume găsită nicăieri", "Pe-un drum mereu același și altu-ntotdeauna" (Miraj, în op. cit., p. 68). Drum al Vieții supraveghetoare, în răspărul drumurilor lumii: Viața e-alături, alta mereu,/ Și totuși este una care mereu veghează:/ Voi mai găsi-o oare-n drumul meu?" Viața alături, în op. cit., p. 88). 6 "Sonoră-nchipuire ce poate fi lumină,/ Prezență care-nlătură cuvântul" (În
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
subtilitate și acribie lipsită de ostentație. Textele pe care le publică, începînd chiar cu primul an de facultate, exprimă lecturi după lecturi, spirit critic, încercarea în reflecția pe cont propriu, contestînd, de cele mai multe ori, interpretările devenite prejudecăți și luînd în răspăr judecata de autoritate (ținta favorită e fie omul mediocru, fie omul cuminte, cel care nu judecă, ci prejudecă; nu prostia e obiectul acestor interpretări quasidomestice, ci altceva). Nici rîndurile publicate în Credința (v. nr. 2 din 3 dec. 1933) și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sfîrșește, calm, o astfel de tatonare așa-zis epistemică în cheia lui "de, știu eu?". De aici concluzia lui Noica despre raportul dintre prostie și inteligență, o evaluare formulată într-o meditație din Rampa, cu o retorică intenționat esopică, în răspăr cu simțul comun: "Prostul știe totdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar dacă n-o știa el, au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți prostul le transmite și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din Muntele vrăjit (se) joacă (cu) rolul unui om excepțional și transmite pro tanto o învățătură care aproape că atinge canonul. Este exemplul o mediocritate exemplară insului care și-a luat viața pe cont propriu, nu de puține ori în răspăr și, folosind de nu știu cîte ori interstițiile insolite ale vieții, răzbește și e învingător. Iar cel mai important lucru este că acest om mediocru îți arată pe viu și, mai mult decît atît, de ce poate fi un om de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
începe de acum un exercițiu de nesupunere divină în fața vreunei instanțe supreme, o aventură ale cărei avataruri în egală măsură trăite și teoretizate, mai ales teoretizate nu-i vor îmblînzi mai deloc tonul meditației, căci la capătul acestei gîndiri în răspăr îl vom afla pe Cioran interogîndu-l, aproape inchizitorial, pe "Demiurgul cel rău". Însemnările lui Cioran de la sfîrșitul anului 1928 și începutul lui 1929, descoperite de noi în arhiva lui Relu Cioran și inedit publicate 107, cu toată simplitatea și evidentul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
politic de recunoaștere mutuală, ci printr-o completă fuziune bio-(logică, politică), elemente care, parțial, par să trimită către proiectul unei ontologii etnice (Sorin Antohi). Într-o alcătuire organică, alături de Buletinul eugenic și biopolitic, s-a conturat astfel, oarecum în răspăr cu evoluțiile de aiurea, un model local, provincial (a cărei țintă era una demopolitică), de a judeca limitele corpului uman și șansele sale de ameliorare. Îndeosebi în anii tensionați de după 1933 (să nu eludăm Congresul internațional de antropologie și etnologie
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prea înțelegea și pe care îl antipatiza mult de tot. Trebuie să spun că și eu mă răfuiesc necontenit cu un dur din mine, cel ce se află mereu în căutarea celui de-al treilea sens, unul situat invariabil în răspăr și care îl scoate pe altul, tot din mine, în față pentru bilanțul de seară (și asta se întîmplă la multe ore după ce aud, de la biserica lîngă care locuiesc, clopotul ce anunță de fiecare dată vecernia). Résumé Le thème qui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului culminează hilar cu aceea că "îl supără apusul soarelui". Desfășurate disproporționat, ca o raillerie de rea credință ("Nu pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul inconfundabil al jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Gh. Vasile care în timpul ședinței a căutat să facă U.T.M.-ul de râs pentru a sustrage tinerii de la atenția prelucrării ședinței”. Avându-se în vedere „gravitatea” faptei lui Cârciu, aceea de a lua (pe bună dreptate!) organizația utemistă în răspăr, au urmat și consecințele pe care tov. Olaru le-a inserat cu mare satisfacție în documentul său: „...până la urmă a fost demascat de tinerii organizației și tot ei lau dat afară dela ședință, dându-le posibilitatea de a fi atenți
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
adevărul" / 29 1.2. Literatură de frontieră / 47 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? / 47 1.2.2. Autobiografii sau memorii? / 67 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" / 71 Capitolul 2. Mărturia lui Soljenițîn / 83 2.1. În răspăr cu vremurile / 83 2.1.1. Destinul scriitorului / 83 2.1.2. Destinul operei / 95 2.2. Universul detenției / 111 2.3. Soljenițîn și "cercul atestării" / 128 Capitolul 3. A. Soljenițîn maestru al prozei / 143 3.1. Echilibru și rigoare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numai pentru că ele țintesc un adevăr mai presus de realitate care este și al lui, dar și pentru că regăsește în ele impulsul propriu de a construi, pe factualitatea socială și culturală, liber de canoane și de forme, ba chiar în răspăr cu acestea. De acest tip de literatură se ocupă cartea Ceciliei Maticiuc, pornind de la scrierile lui Soljenițîn anterioare exilului său occidental. Născută dintr-o teză de doctorat susținută cu brio la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași de tânăra rusistă ieșeană
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]