575 matches
-
anului am învățat cu spor și atât! Acum însă, am o strașnică surpriză! Directorul nostru, Ion Chiriceanu, cel cu multe dioptrii, când ajunge la clasa mea, își scoate ochelarii, privește întreaga asistență de pe scenă și cu glas sonor, solemn spune răspicat: „La clasa a doua, premiul I pe clasă și pe școală, cu media generală 9,45, elevul M”. Emoționat la maximum - nu mă așteptam la așa ceva - plec de lângă tata în ropote de aplauze și pe scenă mă pomenesc cu o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ordinele nou venite. Pe când se arăta că, din ordin, trebuia să trimită pe cineva într-o nouă misiune, am timp să spun celor din jur că urma să plec iarăși, că eu voi fi numit să execut ordinul. Maiorul spune răspicat: „Sublocotenent M. te deplasezi în cutare loc și-mi raportezi de execuție până la ora X”. Cei din jurul meu au izbucnit în râs și când au fost întrebați de ce râd, răspund că le spusesem celor din jur că eu voi primi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
eforturile lui Ștefan cel Mare în încleștarea din 26 iulie 1476, de pe Valea Albă. Rămas să lupte numai cu 12.000 de oameni contra a 200.000 de turci, voievodul Moldovei a pierdut bătălia și el însuși a spus-o, răspicat și lapidar, în inscripția bisericii de la Războieni. De ea își amintea cu durere și pe patul său de suferință în anul 1502. Căci, de nu erau tătarii, oastea lui Mahomed al II-lea ar fi putut avea soarta aceleia a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a întors spre mine și mi-a spus ceva, dar buzele i s-au mișcat prea repede și nu am putut descifra cuvintele. — N-ai putea vorbi mai rar? Nu mă descurc foarte bine cu cititul pe buze. Ea silabisi răspicat: „Îmbrăcați și încălțați astea“. Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cele spuse, nu m-am putut stăpâni. - Ce-ai zis, Rob? Și atunci repetă asta fără dificultate sau rușine. - Nu ești tatăl meu. Așa că nu-mi spune ce să fac. - Despre...ce vorbești? - Am zis - și acum o spuse foarte răspicat, rămânând cu spatele la mine - că nu ești tatăl meu, Bret. Eram într-atât de afectat de resentimentele lui - pe care le acumulase de o vreme încoace - și de întreaga zi care precedase acest moment, încât am rămas mut. Extenuat, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
al unei noi ordini și unități planetare, La mulți ani! Pentru viața sa eroică și pentru întreaga viață a patriei pe care o ia ca suprem argument în toate cuvintele și faptele sale istoria noastră care, prin el, acum vorbește răspicat istoriei universale, La mulți ani!“ („Flacăra unei credințe curate“, Luceafărul, 30 ianuarie 1982) ADDENDA ACHIM Ionel, prof. univ. „Pe acest fond creșterea rolului conducător al partidului apare ca o trăsătură caracteristică și totodată, ca un proces necesar în etapa actuală
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a muncii poporului rus. Observ cum crește în societatea românească o stare de spirit pe care aș numi-o «luciditate negativă». Lumea s-a lămurit ori se lămurește că actuala Putere este o nenorocire pentru țară și o contestă din ce în ce mai răspicat, mai vehement, dar dincolo de acest refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în pericol, cel puțin un iad. România nu-l poate abandona pe Ghimpu dintr-o sumedenie de motive, dar primul ar fi că a avut curajul (nu cred să fi fost îmboldit de la București) să spună Rusiei ce trebuie spus răspicat și tare cu mai mult timp în urmă: a) Cererea expresă adresată Rusiei de a-și retrage trupele din Transnistria, caz în care Smirnov și toți moldonistrenii ar fi măturați în următoarele ore de la retragerea Armatei a 14-a. Scopul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
aliați transcriseseră singuri sau prin unul din funcționarii lor mai de încredere tratatele..., așa încât caligrafia lor lăsa mult de dorit și citirea era adesea anevoioasă, Înfundat într-un mare fotoliu de piele lângă fereastră, am citit cu voce tare și răspicat, mai întâi convențiunea politică, adică tratatul propriu-zis de alianță. Prin aceste acte declaram război numai Austro-Ungariei. De aceea s-a dedus că puteam circumscrie războiul între noi și Monarhia Habsburgilor. Ar fi fost deja o naivitate nepermisă. Dacă am ținut
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
aproape sfidătoare, nu mi-o pot stăpâni. Nu vreau să dau răspunsuri stereotipe, orice-ar fi. Dacă-și dorește o prietenie adevărată cu mine, am să mă prezint așa cum sunt eu cu adevărat.) în general, adaug, cu un glas mai răspicat, îmi plac dezlănțuirile naturii. Nu suport stările călduțe, superficiale, de moleșeală și „lasă-mă să te las“, care te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă aude pomenind de Anda. întinde mâna - dar nu ca să mă mai mângâie. îmi ridică bărbia într-un gest brusc pentru a mă sili să-l privesc în ochi. — Uite ce e, ochelaristo, îmi spune, cu un glas solemn și răspicat, din care nu pot descifra nuanța (ironie sau tandrețe?), eu nu suport să fiu mințit! Poți fabula cât vrei cu mintea ta as cuțită, dar nu mă minți! Eu merg în seara asta la un ceai la Anda, la care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Și pun prinsoare că nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată. îi plăcea să-l asculte pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător, fără ocolișuri. Și era a doua persoană, după Clara, care îi vorbea de talent. — Am și eu ceva talent, dar nu destul pentru a ajunge printre cei mai tari. Sunt și cam puturos, ce-i drept! Dar am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păru șters Clarei, ci aproape odios. Nu avea nici un dubiu că Ionela îl mâna de la spate pe Codrin Neacșu, că ea îi făurise imaginea de mare cuceritor. — Și ca să vedeți că-mi plac provocările, vă provoc și eu, rosti Clara răspicat. Vă propun să mergem cu toții mâine în excursie la mare! Plecăm în zori și ne întoarcem duminică seara! Ce ziceți? Toată lumea tăcu brusc. — E cam frig la mare pe vremea asta, Clara! opină Ionela, îndoită. Ne ia vântul pe sus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
liber. Viața ei a fost jurnalul luptei pentru libertate. A fost ceea ce mulți dintre noi n-au nici astăzi curajul să fie: oameni liberi. Poate că și din acest motiv ne temem să spunem, cu voce tare și cât mai răspicat, cine a fost. Acum simțim poate revolta că dispariția Monicăi Lovinescu nu este onorată public cum se cuvine. Că scara de valori s-a răsturnat cu susul în jos. Că noi, ca popor, ne batem joc de trecutul și de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
adevăr. Eu am venit via Londra. - Și ea n‑a putut să contramandeze nu știu ce Întrunire de acasă, așa că ați zburat cu avioane separate. Și i‑ai adus toaletele de seară... Ravelstein nu mă admira pentru asemenea servicii. Mi‑o spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să conveargă, să focalizeze. Iar pe Vela o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lor porcesc au făcut pulbere economia acestui județ și nu m-am luat de Buzatu de exemplu, sau de Porumboiu la o adică. Păi de ce stimabile, de ce crezi matale că m-aș fi luat de aceștia când am spus-o răspicat că văd foarte bine, aud excelent și ceea ce este mai important, nu sunt unul din cei păliți cu leuca țărănească sau țărănistă, tot una e la o analiză superficială. Un Buzatu care după ce a fost în vreo trei legislaturi deputat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și mă vei trata ca atare. Domnule director, am listat o nouă fișă a postului. Dacă vreți s-o citiți, e pertinentă și reflectă cu exactitate îndatoririle unei referente. Îi întinse foaia. Directorul se uită la ea îndelung apoi spuse răspicat, în liniștea ce se așternuse: Cucoană, ești cretină? Nu înțelegi că și-a dat demisia? Cu ochii roșii, refuzând să accepte, femeia se repezi la Luana. Nu pleci nicăieri, auzi? Cine, naiba, te crezi, regina Angliei? Îți imaginezi că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grilajul după care se aflau femeile. - Regină Gundeperga, ai un nume pe care vrei să-l propui încât regatul să nu aibă de suferit rele mai mari decât cele de care deja are parte? Din locul respectiv a răsunat glasul răspicat, limpede și sigur al Gundepergăi: - Cer să se ia în considerație candidatura lui Rotari, duce de Brescia. După o tăcere soră cu stupoarea, au urmat șușoteli și priviri, și, în cele din urmă, o mare tulburare. M-am postat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-am urma principalul dumneavoastră obiectiv, Înaintând spre capitală În loc să atacăm Castelul Hamamatsu? Shingen stătea pe un taburet de campanie, În mijlocul generalilor săi, cu ochii Îngustați, pătrunzători asemeni acelor. Încuviința din cap la toate opiniile celorlalți, iar, la sfârșit, spuse răspicat: — Toate opiniile voastre sunt extrem de rezonabile. Dar sunt convins că Întăririle clanului Oda nu vor Însuma mai mult decât o mică forță de trei-patru mii de oameni. Dacă partea cea mai mare din armata clanului Oda s-ar Întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape acoperind creasta stăvilarului. — Înhățați cât de mult puteți și duceți-vă. Dar numai câte un pumn de fiecare om. O spusese foarte răspicat, dar lucrătorii Încă mai ezitau să Înainteze. Șopteau Între ei și se uitau unii la alții, Însă muntele de monede rămânea pe locul său. — Cel mai iute om va fi câștigătorul! Să nu vă plângeți când se termină. Fiecare trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre a își atinge propriile scopuri criminale și încă mai vârtos au căutat să își subordoneze «Vatra Românească», simbolul identității ortodocșilor români-americani. [...] în chip paradoxal - observă el -, acțiunile comuniste au avut un efect pozitiv mai ales în ce privește afirmarea tot mai răspicată a identității româno-americane”, contribuind la „eliberarea” lor de sub „dependența psihologică față de țara «veche». Pentru întâia dată ei afirmau răspicat că sunt parte a națiunii americane și tot pentru întâia dată se puteau concentra exclusiv spre dezvoltarea propriilor instituții”. O importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și Londra, consemnează Eminescu pe 25 februarie 1877. Ignatiev încearcă o ultimă viclenie: Rusia se va dezarma, dar cu condiția abrogării tratatului de la Paris, care privea Basarabia 52. Petersburgul se agită că puterile europene întârzie cu cerința Rusiei. Țarul amintește răspicat, prin intermediul contelui Piotr Andrunici Șuvalov, că nu există decât două soluții în chestiunea Orientului: ori eliminarea tratatului de la Paris, ori menținerea lui, promisă Turciei, deși "Poarta au respins hotărârile conferenței bazate pe acel tratat; sau cabinetul din St. Petersburg va
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
celor care mai visau reîntregirea, că Basarabia nu este România, nu este nici a României. (Vocea lui Yarrow!) Întrebat de un reporter al televiziunii, în zilele primului "pod de flori", din mai 1990, ce crede despre Basarabia, Brucan a răspuns răspicat, ca să se știe, că el n-are cunoștință de vreun stat numit Basarabia, ci doar că există, dincolo de Prut, un stat numit Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, față de care România nu are și nu poate avea pretenții teritoriale! Or, nostalgicul Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
făcându-se sănătoasă, va desface căsătoria, atunci din milă va avea pocăință. Iar dacă va muri femeia, întru acest fel de căsătorie fiind, sau bărbatul, atunci pentru partea rămasă în viață cu anevoie va fi pocăința”226). Pravila mică afirma răspicat: „Al șaptelea sânge amestecat, de vor fi doi frați la o muiare, sau doua surori cu un bărbatŭ”227. „Femeia, dacă se va mărita cu doi frați - explică un canonist contemporan -, să se scoată din comuniune până la moarte; totuși, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]