550 matches
-
i-a hărăzit soarta, o mare speranță a literaturii interbelice, ar fi putut fi ridicat el însuși de posteritate la rangul unei legende tragice. Foarte adesea coalizările politice fac scriitorilor cele mai penibile feste. Dar trebuie să spun încă o dată răspicat [...] că nu este afectată întreaga operă a lui Mircea Streinul: zona tumorii politice este mult mai restrânsă decât se crede. Cel mai îndepărtat de o asemenea contaminare este tulburătorul roman Ion Aluion, al cărui conflict tragic va persista multă vreme
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
de „mici diferențe”. Stratificarea mondială pune în discuție „un principiu general conform căruia, în cadrul unei interacțiuni sociale, micile diferențe inițiale sunt întărite, stabilizate și, cu timpul, devin tradiționale” (Wallerstein, 1990, p. 131). A.G. Frank subliniază acest lucru încă și mai răspicat: Dezvoltarea și subdezvoltarea economică sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Amândouă sunt consecința necesară și reprezintă forme de manifestare contemporană a contradicțiilor interne proprii sistemului capitalist mondial” (apud Wallrstein, 1990, p. 131). Expansiunea implică deci, în mod necesar, o
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
poeziei ardelene profetice” (G. Călinescu). Poetul se închipuie un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu rezonanțe biblice, inaugurate acum în poezia ardeleană, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la Octavian Goga și mai târziu la Aron Cotruș și Mihai Beniuc. Unele accente din poezia socială a lui Mihai Eminescu au fost, cu siguranță
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă și se trăiește nu în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1937, Predania putea să fie citită și discutată de oamenii educați ai urbei (printre care Mircea Vulcănescu sau Mircea Eliade). Asprimea cuvintelor celor de la Predania îi va surprinde pe cei pe care comunismul i-a învățat să nu spună adevărul răspicat, ci șușotind, până când umilința unui întreg popor s-a spovedit într-o suflare pe străzi, între 16 și 22 decembrie 1989. Din 1937 încoace, Biserica Ortodoxă n-a mai avut curajul atâtor rostiri clare și smintitoare pentru cei căzuți din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
persoană schimbă ceva cu fiecare acțiune. Fiecare persoană pe care o întâlniți va fi afectată de practicile, credințele și acțiunile dvs. Exemplul a fost dintotdeauna cel mai bun profesor. Mulți dintre vizionarii vremurilor noastre fac apel la noi, tare și răspicat. Trebuie să învățăm să ascultăm. Dar oare o vom face? Edgar Cayce, profetul adormit, spunea că trebuie să ne bazăm mai mult pe natură, dacă dorim să supraviețuim. Sun Bear, un alt mare profet al vremurilor noastre, și-a dedicat
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
copilaș făcut la bătrînețe, da, da... ai început să te moi, văd eu... Hai, dați fuga, oameni buni, pregătiți-vă să brațați vergile! Ă Stop, strigă Ahab. Nu v-atingeți de nici o parîmă! Apoi, către căpitanul străin, cu o voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi face! îmi răpești timpul. Adio, adio! Dumnezeu să te binecuvînteze, omule, dar, să-mi fie cu iertare, trebuie neapărat să plec. Domnule Starbuck, uită-te la ceasul din habitaclu și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
S.S.d.R. Firește, semnele de care vorbeam, neluate În seamă, necorijate printr-o activă și reciprocă acțiune de lămurire și mobilizare, pot deveni obiceiuri și ca atare piedici În calea unei munci creatoare. Căci, iată ceea ce, din capul locului, trebuie spus răspicat și repetat până la completa edificare: secțiile S.S.d.R. sunt instrumente de creație, mijloace pentru stimularea, creșterea, Îmbunătățirea literaturii noastre. În telegrama lor către Comitetul Central al PMR scriitorii noștri și-au luat angajamente precise În acest sens, și-au pus ferm
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Epicul romanului e istorisirea biruirii piedicilor, de la cele mai mari la cele mai mărunte. (Ă). Ofensiva comuniștilor va rupe plasa abilă pe care a țesut-o dușmanul. Ordinele transmise direct de la legațiile anglo-americane prin „stelatul” și misteriosul domn Caraman, spun răspicat: «În curând războiul va izbucni! Canalul nu trebuie să se facă. Orișice slăbiciune trebuie speculată!». Acolo unde forța de organizare a partidului nu s-a făcut pe deplin simțită, folosind fiecare avantaj al terenului ca pe un câmp de bătălie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
președintele Senatului României, a spus: „N-am avut-o pe regină!”, ambiguitatea verbului a avea producând un mic scandal diplomatic. 3.6. Claritatea Este o altă trăsătură a stilului științific. Cu mulți ani În urmă, savantul D. Russo preciza foarte răspicat: Claritatea din stilul științific nu Înseamnă să ne facem inteligibili absolut tuturor cititorilor! Năzuința spre claritate a lui A, care scrie pentru marele public, nu poate să fie aceeași cu năzuința lui B, care, adresându-se specialiștilor, presupune cunoscut tot
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Pietri, „L’ecclésiologie patristique et Lumen gentium”, În volumul colectiv Le deuxième Concile du Vatican (1959-1965). Actes du colloque de l’Ecole française de Rome, 1989, pp. 511-537. Cf. Jean Daniélou, Théologie du judéo-christianisme, 1958, p. 317. Poziția cea mai răspicată și recentă este aceea a părintelui Bobrinskoy de la Institutul Saint Serge din Paris: pentru el, Tradiția patristică nu are limite, fiecare teolog important, chiar din zilele noastre, făcând parte din această Tradiție. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\calatorii redactare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
îi mai explică odată și încă odată, apoi se enervează și ea și începe să țipe la copilă: ori te dai cu bicicleta, ori mergem în casă! Fetița alege o altă variantă, dar nu e ascultată. Mama din nou întreabă răspicat, de aud și eu, același lucru. Fetița răspunde ca o frunză tremurând în vânt. Sunt convinsă, nu era o isterie a copilei, totuși femeia își pierde și ea cumpătul, o scoate pe fetiță de pe bicicletă și o pune pe trotuar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
până să apară Peter Luce și să o ducă la bun sfârșit. În 1955 Luce a publicat un articol intitulat „Multe drumuri duc la Roma - Conceptele sexuale ale hermafroditismului uman“. În douăzeci și cinci de pagini de proză la obiect, clară și răspicată, Luce argumentase faptul că genotipul este determinat de o multitudine de influențe: sexul cromozomial, sexul gonadic, hormonii, structurile genitale interne, organele genitale externe, și, lucrul cel mai important, sexul În perioada de creștere. Bazându-se pe studiile asupra unor pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Niciodată nu am surprins în privirea sa scânteie de plăcere sau bucurie. Până acum... Propun următoarele: șefii de clasă să nu se mai comporte ca niște copii și să dezbată problemele în mod rațional. Se întoarse spre ceilalți și spuse răspicat: Nu certându-se și înjurându-se unii pe alții, sperând că așa vor face progrese, ca niște idioți. Întorcându-se spre mine: Puterea noastră stă în numărul nostru. Atât timp cât suntem mulți, suntem puternici. Nu putem sta în noaptea asta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se zbate ca peștele pe uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge ironic Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura prin care ies spiritele malefice. Ridică apoi o privire de plumb către Trio și rostește răspicat: — Claudia Appia este fiica lui Appius Claudius Pulcher, consul al poporului roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe nume, fără ocolișuri. Cu toate acestea nu este un om impulsiv, pur și simplu își expune concepțiile în felul lui personal. Pentru că în timpul facultății a făcut jūdo, e într-o formă fizică de invidiat. Privește drept înainte și vorbește răspicat. Pare mult mai tânăr, e bine îmbrăcat și poartă o cravată frumoasă. Oare prin ce-a trecut domnul acesta de 38 de ani (la momentul respectiv) în dimineața când se ducea liniștit la serviciu și a fost surprins de atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
groază de singurătatea mea. Cerc vițios în care nici o hotărâre nu știam să iau, și timpul curgea. Puteam să-i spun asta? Să-i înșir iarăși ca de obicei: Nu sunt ca toți oamenii, ca să accept obligații"? La o întrebare răspicată, frazele aces-tea, broderie literară, ar fi sunat prea fals, și deci am preferat să păstrez tăcere, aplecând capul puțin în jos. Tot ea a făcut diversiunea: "Știi că m-a cerut un locotenent!..." De data aceasta căpătasem posibilitatea să răspund
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te gândești că i-ai mângâiat burticica plinuță, de om carese pregătește să îmbătrînească cu voioșie... Deasupra și dedesubtul ei, perișor mătăsos, creț! Și tot mecanismul în funcțiune! -R!... I-am dat o palmă. După o liniște lungă, Ioana rostește răspicat: - Așa ceva nu se uită niciodată! Nici eu nu voi uita niciodată gestul meu. Îmi va fi scârbă de el, orice s-ar mai întîmpla în viitor, chiar dacă aș afla că Ioana este și mai vinovată. Abia acum remarc: Ioana și-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu-i cerea decât să păstreze neutralitatea; nu câștiga nimic dacă Portugalia ar fi intrat în război deoarece tot flota ei trebuia s-o apere. Ambasadorului portughez la Londra i se repetă, în această privință, sfatul Guvernului britanic, în cuvinte răspicate și, pentru unii de-a dreptul umilitoare: dacă Portugalia se simte amenințată și vrea să intre în război, e liberă s-o facă, e un lucru care o privește; dar în nici un caz intrarea ei în război nu poate fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai multe părți. SUA s-or purta ca un mare imperiu, dar marile imperii foloseau și armate din afara lor. Calculele normale de risc nu merg în aceste noi ecuații. 2. SUA sunt un model dezirabil. Nu, ne spune el foarte răspicat, SUA nu pot fi model și nu pot să fie imitate, fiindcă acest model actual se bazează pe parazitarea celorlalte economii, SUA având deficite foarte mari pe care nici un alt stat nu și le-ar putea permite. Este un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu era cea a surorii lui. — Cine ești? l-a întrebat ea. El s-a prezentat, căci nu vedea nici un motiv pentru care să n-o facă. Femeia misterioasă nu i-a întors amabilitatea. Așa că el i-a vorbit mai răspicat și a întrebat-o: — Ești din Casă? — Da, într-un fel, a spus vocea, părând de-acum amuzată. — Atunci spune-mi, te rog, dacă Virgil Jones e aici. Silueta a încuviințat ușor din cap, continuând să fixeze cu privirea bordelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]