350 matches
-
trebuie să se prezinte într-o astfel de împrejurare: cu flori, cu haine bine alese, pomădat cu after-shave, având în mintea lui niște planuri. Când a apărut, Sorana avea în mână o sacoșă cu franzele și i-a spus cam răstit: „Hai, zi mai repede ce vrei, că mă grăbesc!“ Toate planurile lui Radu s-au dus naibii într-o secundă. Măcar florile trebuia să i le dea, așa că i-a răspuns la fel de operativ: „ți-am adus niște flori...“ Sorana a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cât și comparația exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă vede, sare ca o maimuță pe armăsar [...] se oprește la Colțea, descalecă, intră în biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă la ușă și mă întreabă răstit: "Trimis-ai haraciul la Poartă?"". Aflând că lucrul a fost dus la bun sfârșit, Vodă îl ademenește pe Băltărețu să urce împreună în clopotniță, ca să ia masa acolo. În absența oricărei suspiciuni, eroul se supune cu mândrie, gândindu-se la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din somn de bătăi puternice la ușa din față și din spate a casei. Am ieșit speriat din camera unde mă culcasem, dar mama era deja la una din uși și a întrebat cine-i. Răspunsul a venit urlat și răstit: <<Securitatea statului, deschideți imediat!>>. Tata a sărit ca ars din pat și stătea dezorientat în mijlocul camerei. Mama a tras zăvorul și în casă a năvălit un tânăr îmbrăcat civil și care avea un pistol în mână, iar un altul se
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se oficia câte o slujbă religioasă și ne trezeam țipând în gura mare: - Te-am văzut, ptiu pentru tine! Sau: - Mâinile sus! Ești arestat! Bieților evrei nu le tihneau înmormântarea. Ne mai alungau, ne mai spuneau din gură vorbe multe, răstite, pe care nu le înțelegeam, în virtutea rugăciunilor rostite în ebraică uitau de limba română și ne dojeneau în străvechea lor limbă, dar la urmă, după ce mortul era pus bine mersi la locul lui, ne chema și ne îndesa în buzunărele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări de argint și un macat turcesc. Legați mi-l de șa în spate. Hai repede... Șterge bine calul. Așa... Breazu se liniștise. Respira aproape normal. Smuci doar de două ori din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin. {EminescuOpIV 320} Cunună împletește, o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încîlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea strigă - o pasere măiastră, Cu penele de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi litinant” l-a întrebat răstit: “Gde Berlin?” Moș Dumitru a priceput întrebarea, fiindcă în primul răzbel a avut de a face cu “lifta” și îi știa graiul... Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat: “Uite. Vezi dealul ista? - a întins moș Dumitru mâna spre apus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
săgeată în creștet, poate că i-ar fi speriat pe soldați! murmură Auta. Cârmaciul veni lângă el și-i spuse ceva. Apoi Auta îl chemă pe Iahuben și-i tălmăci pe șoptite. Sutașul înțelese. Se înțepeni în fața soldaților și vorbi răstit: - Bine! Acest sclav se va duce în Marele Oraș să aducă dezlegare de la strălucitorul Puarem. Dar tu, câine cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită de bou, tu, rât de porc, ai să plătești scump!... Rânduiți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui se lumină. Strigă mînios: - Tefnaht a fost... numai el! Vorbeau în limba atlantă, anume. Auzind strigătul mânios al lui Auta și neînțelegînd nimic, Nefert începu să tremure îngrozită. Auta se uită la ea. În ochii lui scăpără ură. Zise răstit: - N-ai fost tu momeala din capcană, Nefert? Spune sau te ucid! Nefert izbucni în plâns. - Dar ai spus că știai că am să vin! spuse Auta mai moale. Fata îl privi drept în ochi. O bătea luna în față
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea îl privi uluită. Numai preotul clătină din cap cu mânie și cu ciudă și răspunse răstit: - Enoh nu mai este de mult. Enoh a fost ridicat pe carul vântului și numele lui s-a șters dintre oameni. Și Enoh a umblat în căile Domnului, de aceea nu s-a mai văzut, căci Dumnezeu l-a luat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val de revoltă începu să crească într-însul... - De ce m-ai despărțit de ea, Doamne! strigă el aproape răstit. A înflorit liliacul... ...Și zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Se uită triumfătoare la Anna. Cred că ai putea... știi tu... să te distrezi mai mult cu ei. N-am nevoie de distracție, îi spuse Darcey. Îmi e bine și așa. Anna o privi îngrijorată. — Ce e? întrebă Darcey puțin răstit. Câteodată îmi fac griji pentru tine. Nu-i nevoie, îi răspunse Darcey pierzându-și răbdarea. Ce mai e și asta? Vezi tu, muncești foarte mult, zise Anna. Știu că suntem prietene, dar eu sunt și directorul de resurse umane. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu ajutorul unui enorm ciocănel de bătut În ușă, confecționat din bronz. Părea cam la fel de rapid ca un exemplar drogat de leneș Într-un copac. Mi-am fluturat discul de la Gestapo prin fața ochilor săi apoși. În același timp, i-am aruncat răstit „Gestapoul!“ și, Împingându-l brutal la o parte, am intrat repede În hol. Portarul emana teamă prin toți porii. — Care e apartamentul lui Herr Haupthändler? Dându-și seama că nu era pe cale de a fi arestat și trimis Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu dumneata, zise răstit voievodul, arătându-l pe clucerul Iordache, am să am o vorbă, ca și cu cinstitele voastre fețe boierești: nu v-am spus că acesta om de boierie nu este? Plecați la slujbele voastre și lăsați caftanele în mâinile mele! porunci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un pat, doi amanți se încolăceau, se pătrundeau, se mușcau. îi vedeam limpede în imaginație, ascultând 40 gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun-transparent îi ajunge până la mușchii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în biserica mea nimeni n-are voie să închidă ochii! A fost oare fulgerul de afară cel ce i-a întrerupt brusc șirul nestăpânit al cuvintelor sau, Aș putea s-o termin eu, Theo! Nu, Daniel! vine dinspre el răspunsul răstit, Încă n-am orbit de tot! Auzi?! Voi sfârși eu însumi biserica! Dar, și darul meu nu-și găsește continuare, Tu nu știi, mă întrerupe el nervos, dar eu îmi voi respecta învoiala! Te referi la contract, Theo? îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alarmă. I se părea că trecuseră ore. Dar Thom plecase doar de 15 minute din cameră. Întrebă: - De ce faci toate astea? Toți cei pe care i-ai omorât... Care-i ideea? - Nu au murit toți, vorbi Magicianul pe un ton răstit. Tu ești cel care mi-a stricat numărul cu călăreața de la râu. - Bine, toți cei pe care i-ai atacat. De ce? - Nu a fost nimic personal, spuse el începând să tușească. - Nimic personal? întrebă Rhyme neîncrezător. - Să spunem doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scăpat... Nu, nu a murit. A fost regie. Vreau să-i duci pe Grady și pe familia lui într-un loc sigur până îl prindem pe individ. Trimit... Ce? La auzul ultimului cuvânt, care fusese spus și pe un ton răstit, toată lumea își îndreptă atenția spre Bell. - Cine mai e cu el?... E singur? Ce vrei să spui? Rhymea privea fața lui Bell, foarte calmă de regulă, dar pe care acum era întipărită o expresie de îngrijorare și tensiune aproape inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui Dwight D. Eisenhower și a lui Averell Herriman, puteam auzi ecoul gemetelor mele înfundate în timp ce stăteam întins în pătucul de sub scări și mă împreunam cu amintirea lui Charlotte pe care o luasem în ascunzătoare cu mine. Dar apoi vocea răstită a tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți și Romeo, aici de față, trimite scrisori de dragoste prin Miep. De ce nu agăți la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
seama că-ți irosești viața?“. I-a trebuit timp să-i înțeleagă vorbele, că nu la el se referea, ci la amândoi și poate mai mult la ea însăși. Numai uimirea surdă îl împiedicase să-i răspundă pe un ton răstit și batjocoritor că are o meserie, are nenumărate planuri și nu-i nici o catastrofă că, la cei nici treizeci de ani ai săi, n-a realizat ceva epocal, așa cum nici nu se știe dacă va realiza vreodată, esențial este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o emoție neașteptată, neîndrăznind să se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate. La ora 5, când ieși de la domnul Martin, își aprinse o țigară mentolată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa la masa lor, îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a eliberat imaginația. După o primă manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi zise, la fel de răstit: Nu-ți dau bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]