1,683 matches
-
întoarcere spre peșteră, dar de data asta se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau cea mai mică urmă de excremente erau de-ajuns pentru ca un bun cercetaș să găsească o urmă - și în adâncul sufletului, Gacel era convins că mai devreme sau mai târziu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mamă, de ce pîrțurile care fac zgomot nu put și cele care nu fac zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele în sus și i-am așezat două cărămizi pe aripile desfăcute, să nu se miște. Gâtul și capul i s-au întins cuminți de-a lungul scândurii cu miros de vin. Nici eu nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dar, ca și în cazul celorlalte detalii, la prima vedere păreau destul de aranjate. Chiar și eu trecusem direct pe lângă ele când am intrat. Nu m-ar lua nimeni în serios dacă aș cita cutiile de cereale, vederile lipsă sau cărțile răsturnate ca dovezi că apartamentul a fost răscolit. Dar eu eram sigură că așa se întâmplase, și nu era poliția. Probabil că fuseseră și ei pe aici, dar ei nu operează așa. Dacă s-ar fi uitat cu adevărat după ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa necesita procedura respectivă, subrațul lui Berzelius dădu la iveală un buton. Unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
brațul drept, întinse mâna stângă în față ca să se ferească de eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care îi vorbise bătrânul că mărginește teritoriul vâlvei. Trecură peste ea fără să se folosească de trunchiul răsturnat și se opriră de partea cealaltă. Avem câteva clipe de răgaz, îi spuse Calistrat, ea nu poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le pentru mai târziu. Desigur că avea o mulțime de nedumeriri. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aurica Dumitru Romedea; rândul de jos, de la stânga la dreapta: Teleagă Vasile (cântărețul din fluier), Lupchian Vasile, Romedea Vasile, Ignătescu Mircea și Boca Alex. Gheorghe. Fotografia ne dezvăluie „alcătuirea” costumului popular, în special bundița la femei și bărbați (modelul, cruciulițele „răsturnate”, în formă de „x”), iile și cămășile bărbătești, căciulile brumării și negre, cu „fundul” plat. 2.1 - Alte forme și mijloace de manifestare a spiritului popular: Sânzienele, Crșciunul, Anul Nou și Paștele, Hramul satului, Claca, întâlnire cu fiii satului De-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în felul acesta declarând nulă și fără efect lamentabila întâmplare în cadrul căreia, din motive încă total nelămurite, dar care sunt deja într-un stadiu avansat de cercetare, obișnuitul criteriu clar al alegătorilor din acest oraș se dovedise, în mod neașteptat, răsturnat și disprețuit. Mesajul șefului statului rămâne pentru închiderea campaniei, în noaptea de vineri, dar fraza cu care se va încheia a fost deja aleasă, Duminică, dragi compatrioți, va fi o zi frumoasă. A fost, într-adevăr, o zi frumoasă. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sporting and Yacht Club. - O. N-am știut. Mă odihneam doar. - Păi... a Început omul, șovăielnic. - Plec dacă vrei. Omul a produs În gâtlej câteva zgomote neutre și și-a văzut de drum. Amory s-a așezat pe o barcă răsturnată și s-a aplecat În față, meditativ, până când și-a sprijinit bărbia În pumn. - S-ar putea ca nenorocul să facă din mine un om foarte rău, a rostit el, numai pentru sine. ÎN ORELE DE VEȘTEJIRE În timp ce continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe șantier sau acasă. Acestea sunt fesele lui, fese pe care se odihniseră mâinile lui Mișu. Mișu, care acum probabil se spetea la bar făcând whisky pentru el. Domnul Popa zîmbi, privindu-și concentrat fundul sub care stătea capul lui răsturnat. Se simțea un mic stăpân de sclavi, un mic Nero care învățase arta temperării și-a generozității. Acestea sunt coaiele lui. Mici pungulițe de viață care, da, la cincizeci de ani, dăduseră rod. Acesta era penisul lui, care o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
spune în vers-clar:,,Despletită în amurguri târzii/las în urma mea /mireasma primăverii dintâi,/pentru a mă reîntoarce /în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră,/și unde văd cum cuvintele mor/ în ghivece de timp răsturnate.,, ( În urma mea) Sigur, în acest poem de o construcție la maturitatea creației, poeta (și) cochetează cu Timpul, pentru că ea este cea care dictează unde și când se va întoarce pentru a închide cercul. Propria-i stăpână pe minte și inimă
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
din sorții pustiiți și ascunși într-un nor. te lăsasem pe tine pe-o stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
cum? Când era vorba de Nuțule, mama o altoia mai energic ca de obicei. Se plasă strategic după fântână, ca să poată fugi la nevoie, și începu să strige: -Mamiiiiiii! Aida lepede! Pânge Nuțule! Mama iese repede din casă, vede căruciorul răsturnat, pe fată lângă fântână și-n clipa aceea simte c-o apucă leșinul. Într-o fracțiune de secundă se gândi că jocul preferat al fetei era să arunce lucruri în fântână și că de câteva zile fata tot încerca să
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
ceva grav...le explică Bogdan celor de la SMURD. -Vă rog să părăsiți încăperea și să ne lăsați să ne facem treaba! ordona mustăciosul de pe salvare. Deschide, rogu-te, geamul, îi zice unuia dintre brancardieri, că ne sufocăm de la parfumul ăsta răsturnat! Poti să duci de-aicea și covorul? “Parfum și miros de oaie udă!!!!!” îmi vine să glumesc, dar limba uscată și țeapănă nu mă ascultă...îmi zgârie doar dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
joc, ca altădată, cu copiii pietricele. In livada picurată cu argint din raza lunii prea plăcut înfiorată să scutur de roade prunii. Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n grădină, mă întreabă, din ochi verzi: “ce se întîmplă, Titină ai venit
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
l-au folosit. Important era că adusesem acasă o pâine, o sticlă de lapte și câteva ouă. Dar eram pierita de groază, fiindcă în fața bisericii văzusem doi popi spânzurați de crengile copacilor. Tot acolo, statuia memorandistului Rațiu zăcea la pământ, răsturnata de pe soclu. Nimic nu mă făcuse să-mi dau mai bine seama de pericolul care ne amenință decât imaginea statuii năruite a unui personaj venerat de întreg orașul. Lămpi ședea că pe ace, ar fi vrut să ne scoată de
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
data, când credem că nu ar mai fi nimic nou sub soare. Pe o scală bine controlată, între notativ și contemplativ, lumea poetică își rămâne consecventă: juvenilul (Zburau în aer păsări-paradis, p.63), introspecția (Trupurile noastre, la soare,/ Două coloane răsturnate,/ Ce susțineau cândva/ Altarul iubirii, p.23), tardivitatea ( Privește cum se desfrunzesc păduri,/ Dezvăluindu-și limpede misterul,/ Cum ramuri goale țin pe brațe răni,/ Să nu se prăbușească în noi cerul, p122), referentul homeric (Așa cum mă-nvățară vechii greci,/ Mi-
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
combativ, neliniștit și vehement, Virgil Ciucă nu se dezice în poemele sale, ci înfățișează adevărul în oglinda sufletului său, ceea ce face să fie uneori contestat de confrații contemporani. Dar, poeții blânzi nu prea au loc într-o lume tulburată și răsturnată. În spirit minulescian, poezia „Ecou romanței „Către nime” - autorul își declină personalitatea într-un vers: „Dar eu rămân soldat pe bastioane”delimitându-și Crezul artistic: „Nu deslușesc cum de plutesc fantasme/ Cum nici de-i vis ori doar ignor realul
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
auroră! ÎN URMA MEA Despletită în amurguri târzii las în urma mea mireasma primăverii dintâi, pentru a mă reîntoarce în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră, și unde văd cum cuvintele mor în ghivece de timp răsturnate. CERCUL DE FOC Prizonier al trupului, sufletul se răsucește în sus, către soare, întemnițând, la rândul său, visul, care de-a lungul tuturor anilor n-a izbutit să învețe pentru sine nici unul din darurile morții. Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografică
3 POEME DE DRAGOSTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367868_a_369197]
-
de Caesar și Traian, imperatorii Romei. Însă emoția ne era cenzurată de paragina din jur. Mâna omului, în timpurile moderne, dar mai ales astăzi a stricat ceea ce scăpase de urgia cuceritorilor romani. Gropi săpate ici și colo, brazde de pământ răsturnate, pietre dislocate și rostogolite de-a valma. Grupa noastră stătea înmărmurită. Ne aruncăm priviri, unii altora. Ici-colo am zărit în ochii unora picături sticloase de lacrimi... la alții lacrimile se rostogoleau în tăcere pe pomeții brăzdați de soarele arzător al
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
menirea noastră: să absorbim măcar un strop din licoarea cerească și să o difuzăm lumii, ca să o facem nu-Doamne ferește-un <>, ci un tărâm de existență puțin mai suportabil. Aș putea spune că de această metaforă vie din fața mea, mesteacănul răsturnat, cu rădăcinile în cer și roadele harice sub pământ, se leagă pentru mine începutul unei vieți de meditație și de discretă rugăciune, ale cărei prime urmări au fost o stare de liniște și de împăcare cu mine și cu destinul
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
principale de propoziție (fără ca, gramatical, să se și întâmple așa ceva), menținându-și forma de dativ! Această complicație este, însă, foarte firească pentru un loc de tangență (care e această poezie) a două moduri de existență - cu semnificația și cu importanța răsturnate (conform Psalmului din Litii, să ne amintim că „Bogații au sărăcit / Și au flămânzit / [...]”). O, cîte fluvii, mări adînci, oceane / Își plînsul lor amar în mine-ngînă! / Ci-n glasul lor își simfonia-nalță / Ea, Suverana Lumilor Stăpînă... Divinul O, cîte
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]