1,361 matches
-
de frână contaminat sau sedimentat X Risc iminent de avarie X 2. DIRECȚIE 2.1. Stare mecanică 2.1.1. Starea mecanismului de direcție Inspecția vizuală a modului de funcționare a mecanismului de direcție în timp ce volanul este rotit (a) Palierul arborelui răsucit sau caneluri uzate X Funcționalitatea este afectată X (b) Palierul arborelui excesiv de uzat X Funcționalitatea este afectată X (c) Mișcare excesivă a palierului arborelui X Funcționalitatea este afectată X (d) Lipsa etanșeității X Formare de picături X 2.1.2. Fixarea
NORME METODOLOGICE din 23 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283753]
-
bolțurile, șuruburile, piulițele, buloanele, și asigurarea acestora. - să fie asigurate cu șplinturi contra desfacerii; - axul roții camă să fie asigurat cu sârmă de 4 mm; - bolțurile dintre brațele cotite și barele de acționare ale paletelor cu sârmă de 4 mm răsucită, cu ochi, deasupra contrapiuliței de pe barele de acționare a paletelor; - se curăță de rugină toate axele, rolele și suprafețele supuse la frecări și se ung cu ulei mineral. 1 6 X 28. Se verifică gresoarele și cutiile de ungere
INSTRUCȚIUNI din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275450]
-
particular italiana, spaniola, portugheza și greaca. În capul său era enciclopedia întregii lumi! Doar fusese șefă de promoție! Familia de nobili ruși îi puse Narcisei la dispoziție o trăsură și un birjar de vârsta a doua cu mustățile lungi și răsucite, sprâncene stufoase, un chip grav și impunător, dar care când era vorba de votcă și „cazacioc”, juca de-i sfârâiau călcâiele! De la prima întâlnire, românca îl făcu să râdă în hohote și de atunci o numi „năstrușnica Natașa”! Tânăra adora
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
un pumn de perle negre, un pumn de perle albe și două stele de mare. Le amestecă cu unul dintre degetele ei lungi și noduroase, apoi suflă asupra lor un nor de nisip, acoperindu-le vederii celor prezenți. - Acum... Învârtite, răsucite, împletite, desfăcute, chiar așa, pe nevăzute, arătați-mi locul unde, căutatul se ascunde. La cuvintele bătrânei, nisipul se împrăștie în apă, perlele albe se înșirară una după alta printre cele negre, construind împreună cu stelele de mare o schiță pe care
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Și mama ta? întrebă Leonardo. • Mama a fost călcată de tren. A făcut depresie după tata, a băut și s-a aruncat în fața acceleratului. Pe mine, spuse frumoasa adolescentă, subțirică, cu trăsături delicate, cu ochii negrii scânteietori și gene lungi, răsucite, m-au înfiat niște oameni. Dar și-au bătut joc de mine în ultimul hal! Se distrau pe seama mea. Le plăcea chiar să mă ardă cu țigara! Am fugit însă de la ei! În stradă! Mie nu mi-e frică, să
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează mușcate în glastre Și-ating cu mâna cerul, de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
până dincolo de soare într-un univers transfigurat, netulburat, zbor ireal, nupțial ca-n Marc Chagall, hoinărind perechi, perechi, prin Calea Lactee el, Pygmalionul mereu sculptând în curcubeu, pe ea, perfectibila Galatee, privind prin reîntorsul ecou ca printr-un hublou șoapte tălmăcite, răsucite, în foșnete ciudate de spații în timp comprimate (poate vin dintr-o altă realitate?) Cine v-a spus ca oamenii sunt muritori nu știe că ei își construiesc (la fel de firesc) cu migală nemurirea (respectându-și menirea) în zâmbetul copiilor pe
CINE V-A SPUS de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381383_a_382712]
-
din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cârteli Steluța CRĂCIUN Gata, toamna asta vine mai decisă să despoaie-n suflet, să despoaie pomi, se-ncleștează frunza, ultimă proscrisă, se umple pădurea de fatidici gnomi Frunza asta pală, ultima din vară, răsucită-i Doamne ca în suflet vina că-mi uit rugăciunea-n fiecare seară, și cârtesc adesea și-Ți găsesc pricina. Nu-nțeleg prea bine sacra Ta gândire, nici amendamentul liberul arbitru: când voința-i una fără-mpotrivire cine-i pro
CÂRTELI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381389_a_382718]
-
de grijă. „Cum poate face față o broscuță unui vrăjitor?” se gândi iar Florea, dar o primi și pe broscuță să îl însoțească. Îndrumați de scaiul vânăt, cei trei tovarăși de drum ajunseră în sfârșit în Pădurea Întunecată. Așa copaci răsuciți și asemenea uscăciuni cum erau în acel loc nu-i mai fusese dat să vadă niciodată grădinarului nostru. Harnic cum era, porni a curăța de mizerii copacii și a smulge buruienile, după care presără prin iarbă semințe de clopoței. Zâmbind
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Cârteli Steluța CRĂCIUN Gata, toamna asta vine mai decisă să despoaie-n suflet, să despoaie pomi, se-ncleștează frunza, ultimă proscrisă, se umple pădurea de fatidici gnomi Frunza asta pală, ultima din vară, răsucită-i Doamne ca în suflet vina că-mi uit rugăciunea-n fiecare seară, și cârtesc adesea și-Ți găsesc pricina. Nu-nțeleg prea bine sacra Ta gândire, nici amendamentul liberul arbitru: când voința-i una fără-mpotrivire cine-i pro
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
cine? În pădure, Doamne, frunză ți-s, proscrisă. Citește mai mult CârteliSteluța CRĂCIUNGata, toamna asta vine mai decisăsă despoaie-n suflet, să despoaie pomi,se-ncleștează frunza, ultimă proscrisă,se umple pădurea de fatidici gnomiFrunza asta pală, ultima din vară,răsucită-i Doamne ca în suflet vinacă-mi uit rugăciunea-n fiecare seară,și cârtesc adesea și-Ți găsesc pricina.Nu-nțeleg prea bine sacra Ta gândire,nici amendamentul liberul arbitru:când voința-i una fără-mpotrivirecine-i pro și contra, cine e neutru
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
până dincolo de soare într-un univers transfigurat, netulburat, zbor ireal, nupțial ca-n Marc Chagall, hoinărind perechi, perechi, prin Calea Lactee el, Pygmalionul mereu sculptând în curcubeu, pe ea, perfectibila Galatee, privind prin reîntorsul ecou ca printr-un hublou șoapte tălmăcite, răsucite, ... Citește mai mult CINE V-A SPUSCine v-a spus că oameniinu pot zbura,nu știe că oamenilor le crescîn mod firescdin când în când în somn,visânddar, mai ales,în ochii de iubire înflorițicând sunt îndrăgostiți,aripi de ani
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
XXIV. APROAPE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează mușcate în glastre Și-ating cu mâna cerul, de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult APROAPEÎn casa mea cu ferestre albastreși cu acoperișu-n două apeSe-mbujorează mușcate în glastreși-ating cu mâna cerul, de aproape.Pe stâlpii răsuciți ca mici coloaneCare-i susțin pridvorul cel umbrit,Își împletesc zorelele-n volaneCulori de ametist și malachit.Cobor pe două trepte de lemn vechiSpre stratul învrâstat de micșuneleși mă salută din înalt, perechi,Săgetând aprig cerul rândunele.Pe-o bancă
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
se transfera în cealaltă formă? Părea asemănătoare primei și totuși diferită. Nu era ca și cum se transfera încă odată în aceeași formă. Alunecă grăbit în noua formă, chiar când cele două se prăbușiră pe sol. Fu împins de vârtejul energetic și răsucit, dar rețeaua lui făcu față. Se simțea echilibrat, chiar dacă trepidațiile unui transfer energetic de proporții îi puneau la grea încercare racordurile. Contopirea îl luă prin surprindere. Alunecase de-a lungul fluxului puternic reușind să identifice coordonate magnetice în baza informațională
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
ei. Bunica făcea cele mai gustoase mâncăruri. Deși condițiile erau primitive față de ceea ce aveau părinții noștri sau ce avem noi acum. Și totuși, în fiecare sâmbătă se tăia găină și se făcea ciorbă, tocănită, friptură. Făcea bunica și niște gogoși răsucite, numite minciunele, pe care , mama, la rândul ei, mi le făcea, la București. Și mama Monicăi le făcea în fiecare duminică în timp ce unchiul meu, venit de devale, de la fotbal, isi aducea prietenii coechipieri. I se spunea "Dibaciul". L- am văzut
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
buzele și palmele culegându-le de zor pentru a nu pierde din vedere animalele pe care le aveam în grijă și care oricând puteau să cadă victime vreunui urs sau lup pe care însă îi întâmpinam cu hăuituri, cu ciomege răsucite amenințător pe deasupra capetelor și fluierături astfel că până la urmă renunțau la carnea proaspătă visată și se lăsau păgubași reîntorcându-se în întunecimea pădurii de unde apăruseră. N-ași putea spune că noua mea gașcă mi-ar fi schimbat concepția de viață
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
-n văzduh păsări de metal deasupra de norii de fum de unde coboară himere de lux până-n inima noastră. Se-nalță și cad anotimpurile aripi mari invizibile. pe deasupra de orașele oarbe și mute, minți amorțite, fățarnice, întregesc așteptarea deșirată pe clipele răsucite ale dorințelor pungi de vid, arsuri-n meninge se sting în golfurile dintre coapse, femei smulse din iubiri inerente își îngrijesc copiii și devin sedentare. Referință Bibliografică: Atingerea / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV
ATINGEREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374385_a_375714]
-
когда ночные крики Качаются, и тени многолики, И пламя лижет потолочный брус, - Тугим хвостом грозя и помавая, Бегу и прячусь. Но в начале мая Смертелен мой бесчувственный укус. -------- 2001 SCORPION Nefastul cheag dă spaime și trufie Când șovăi spiralat sau răsucit: Sunt scorpionul care toate știe În mediul de argilă aurit. Înțepenit în studiul de latină, Pentru ca mări, deșert de nedescris Să nască cerul toamnei fără vină Eu am iluminat tristețea-n vis. Când strigătul nopții ce n-are părinți Se
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse trasă de doi cai albi frumoși. Conducătorul nu era îmbrăcat în livrea dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsură? Îngăimă Ana de emoție. - Ne plimbăm prin stațiuni. Până în
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
înteleg cine vorbește, dar nu înțeleg cum vine asta cu urcatul tatalui său pe mașină. Președintele și șoferul se uită unul la altul arcuindu-și buzele în sus, apoi la mașină, după care spre Licsandru. - Pe mașină era un covor răsucit, iar în interiorul covorului era tatăl meu...mort! zice Licsandru și vocea lui parcă începe să deranjeze, pentru că se aude prea tare și unele vorbe trebuie spuse mai în șoaptă. - Ce spune ăsta? zice președintele, apoi face un semn cu mâna
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TABLOUL Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Tabloul Tolănit într-un hamac, zâmbea ușurel crispat, verdele ochilor lui îmi părea atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, acceptă imediat și porniră împreună, mai târziu, pe înserat. Fără multă
TABLOUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375620_a_376949]
-
aprinși o pirandă să ai preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea...Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi căzând din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar după acest haos
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse, trasă de doi cai frumoși și albi. Conducătorul trăsurii nu era îmbrăcat în livrea, dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită, precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsura? îngăimă Ana de emoție. - Ne plimbăm prin stațiuni. Până în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]