2,050 matches
-
de la Sfatul Popular din Sânzieni, la finele căreia președintele Sfatului scrisese "tovarășul Vlădeanu este potrivnic agriculturii socialiste", iar tata a mers cu o sticlă de țuică la un prieten care a șters "portivnic" și a scris "devotat". Cînd s-a răsuflat povestea în comună, eram în ultimul an de liceu; tata a venit la Iași pe furiș și mi-a spus c-o să fie arestat, că vor căuta adeverința în arhiva liceului, dar să nu mă opresc din drum; să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că-i rămîne pieptul tînărului aproape, să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațe de frig. Felicitări, Lazăre! îl lovește Mihai cu dosul pumnului în piept. Două fete, mă, ești teribil! Cine-o să fie cel mai fericit tată? Drept răspuns, Lazăr stă încă nedumerit, cu privirea fixă, apoi, revenindu-și, începe să răsufle apăsat, înghite în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
câteva picioare! Să fie mai frumos!" Zis și făcut. Dar între timp, un alt slujbaș termină desenul, îi smulse din mână ulcica și îi spuse: Cine a mai văzut un șarpe cu picioare?" Și, fără să aștepte ca istețul să răsufle, dădu pe gât tot vinul din ulcică. Jadul Heshi Bian He din statul Chu a găsit în munți o bucată de jad necioplit și s-a dus cu ea la regele Liwang, pentru a i-o oferi în dar. Liwang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
facă. Și dacă mă reclami, reclamația tot la mine ajunge, și o să fie și mai rău”. Ei, dacă nea Gheorghe, care tocmai a luat-o peste ochi de la o „onorată” instanță, vede o ditamai judecătoarea Ciucă după gratii, parcă mai răsuflă și el. Și după ce alte vreo câteva Ciuce vin să-i țină de urât, toată afacerea mănoasă a judecătoriei în România se duce dracului, căci ea se bazează exclusiv pe convingerea indusă publicului că judecătorii sunt, în mod inevitabil, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să-l snopească, că am fost scăparea lui, atunci așa trebuie să fie. Credeți-l! După cum sună toată tărășenia, e clar că a avut motive să n-o uite. E o treabă, nu?, să-i simți pe unii cum îți răsuflă în ceafă, agită bâte prin aer și jură c-o să te facă bucăți. Așa ceva nu se uită în veci. Deși, mă rog... Am și rețineri când vă îndemn să luați de bună povestea lui. Nu de alta, dar sunt unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi capul spre spate, m-am uitat la cerul de deasupra și apoi, undeva mai În spate, Într-un ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai e glumă, aprindeți lumina! auzi el vocea lui Hilfe. Lumina, aprinsă pe neașteptate, Îl orbi pe Rowe. Toți ceilalți, ținîndu-se de mîini, se uitau la el: rupsese cercul magic! Numai doamna Bellairs, cu ochii Închiși și cu capul plecat, răsuflînd adînc, părea să nu fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cădea la examen, și ar da vina pe membrii comisiei... — Acum, vă las Între patru ochi, zise doctorul. — E și el aici? Vrei să spui ea... 3 Digby se temuse că va da ochii cu Întregul său trecut. De aceea, răsuflă ușurat cînd văzu intrînd pe ușă o fetișcană necunoscută, firavă și nostimă, cu părul roșcat - o fetiță prea mică pentru a-ți rămîne În memorie. Era sigur că n-avea de ce să se teamă de ea. Deși avea sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Te supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi răspunse: Nu. — Nu-i așa că eram Îndrăgostit de dumneata? Ea nu-i răspunse. SÎnt sigur că eram Îndrăgostit de dumneata, urmă el, pentru că deunăzi, cînd ai venit, am răsuflat ușurat, ca și cum m-aș fiu așteptat să văd pe altcineva. Cum aș fi putut să nu te iubesc? — Pare neverosimil. — De ce? — Ne cunoșteam atît de puțin! — Prea puțin, desigur, ca să poți avea vreun sentiment pentru mine. Din nou o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea Încă să iasă din cabina telefonică și să lase totul În seama domnului Prentice. La urma urmei, de unde putea să știe că glasul pe care-l căuta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr de gradul doi în America. Trebuie să faci o cerere de reîntregirea familiei și vorbesc eu cu cine trebuie ca să ți-o aprobe. I-am mulțumit răsuflând ușurat. - Cu plăcere, zise. Aprobarea pentru America va veni în patru-cinci zile. Ne întoarcem la hotel? Ne-am întors și ne-am așezat la o masă în restaurantul hotelului. - Mișto fată Ecaterina Teodoroiu aia, mi-am amintit eu studiind meniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel. Era o perspectivă îmbietoare și până și domnul J.L.B. Matekoni, care răsuflase ușurat la ideea unui inel pe care și-l putea permite, se trezi nerăbdător să pornească la cumpărături. Acum, că mai rumegase ideea, găsea că diamantele au ceva aparte, ceva ce până și un bărbat e capabil să înțeleagă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să mă ocup de asta, acceptă Mma Makutsi, zâmbind. Nu văd motivul pentru care un detectiv particular-adjunct n-ar face ceai când nu-i cineva mai mic în schemă care să facă asta. Fusese o discuție stânjenitoare și Mma Ramotswe răsuflă ușurată când se termină. Se gândi că ar fi cel mai bine dacă i-ar da, cât de curând, un caz noii ei adjuncte, ca să evite crearea de tensiuni inutile și, când mai târziu în dimineața aceea, sosi domnul Letsenyane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spus că-și face griji, obiectă Mma Makutsi. — Își face, fiindcă își închipuie că-i un lucru rău ca soția lui să aibă un amant, o contrazise Mma Ramotswe. O să-l convingem de contrariul. Mma Makutsi nu părea convinsă, dar răsuflă ușurată aflând că Mma Ramotswe luase hățurile în mâini. Nu vor fi spuse minciuni și, chiar dacă vor fi, nu-i vor aparține ei. Oricum, Mma Ramotswe e plină de idei. Dacă ea crede că-l poate convinge pe domnul Badule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
văd că-i organizare în toată regula! Își scoate o țigară și iese să mă conducă. - Dac-așa vrea... Cine-s eu să le zic ce să facă? Or ști ei mai bine, că au carte. Își scoate șapca. - Greu... răsuflă în timp ce rupe filtrul de la țigară, nu e obișnuit cu astea. A, ați auzit de luminile acelea care joacă de la o vreme-ncoace în grâu, în Bărăgan? - S-a mai făcut grâul? Eu n-am văzut decât o mlaștină până-n Balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gîtlejul În clește, iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați de spaimă, spre a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Generalul s-a suit în șa, mai bine zis n-a mai coborît din ea, și vrea cinci ani a tot strîns din frîu și a dat din pinteni. De bine, de rău a trecut și vremea lui, lumea a răsuflat ușurată și s-a pus pe trai bun și uite că, tot luîndu-se cu sărbătorile și cu dezmeticirea, puteai crede că urmează un veac de liniște și prosperitate, nimeni nu bagă de seamă că democrația a luat-o razna, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-a dat seama că răspunsul său este hotărîtor. Hotărîtor pentru cariera, pentru viața sa în Serviciu. Cu siguranță juca o carte mare, chiar dacă pînă atunci nu știuse, în acea fracțiune de secundă și-a dat seama. Îi venea să răsufle ușurat, oricum e altceva cînd știi! Simți cum i se înroșesc urechile, n-avea ce să le facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]