2,812 matches
-
căutarea mamei, a unui sens pentru gestul ei de o mare cruzime și dedicație și pentru mesajul transmis la despărțire. Ceea ce reprezintă exodul evreilor etiopieni despărțiți de tărîmul natal pentru o promisiune care s-a materializat deceptiv, este continuat de rătăcirile lui Șlomo într-o lume nouă, o patrie cu care legăturile se construiesc pas cu pas pe măsură ce merge, trăiește și devine. Exodul face parte din cultura iudaică, iar regizorul îl surprinde și într-un film ceva mai vechi, Train de
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul trecut de către Luca Ronconi. E vorba de un schimb de scrisori între vechi comuniști care-și amintesc programele și proiectele cărora li s-au consacrat, crizele și rătăcirile acestui partid comunist unic în Europa, Partidul Comunist italian. în spectacolul lui Vincent, ceea ce captiva era mai întîi spațiul: o masă lungă cu o mașină de scris uitată pe o bucată de pînză roșie, cîteva scaune, o lumină palidă, totul
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
un capăt la altul al Americii, de la un chef la altul, de la o cafteală la alta, de la o despărțire la alta sau se plimbă ore în șir cu metroul. Sau Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
coborâș lin și drept spre zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl toate țărânile nopții, să intru în zi ca într-o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe mai departe contradicția scriind în continuare pentru oameni, fiindcă împotriva lor (și niciodată nu îți vor fi mai fideli, ignorându-te). Dar oamenii au un capital de credință în mod stupefiant greșită, împestrițată de bucuriile superstiției, sporită de mirajul rătăcirii și întunecată de grozăviile moralei. Pentru că nu cred în scrisul meu, oamenii mă fac mai fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea unei specii care și-a revendicat deja posteritatea. * Vom descoperi cândva că ne putem dematerializa și că putem trăi independent de natură. * Să nu crezi niciodată în ceva până la capăt, vreau să spun până la dezamăgire. Dacă ții să crezi în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
devastator; fapta lui nu comportă nici o justificare, tocmai pentru că ideea morții nu are nici un fel de prezență în el. Crima rămâne pe mai departe un fenomen al naturii. * Fascinația neîmplinirii îți dăruiește avântul unui Ulise a cărui odisee nu poartă rătăcirea spre casă, ci fuga de Ithaca. O chemare spre definitiva renunțare, din care prin tine însuți să confirmi consolarea, această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste care nu dorește nimic. Un oricât de neînsemnat adevăr - și instantaneu înțelegi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile, să arunce intelectualul în manifestările megalomaniei sociale, să îl batjocorească cedându-i iluzia și luându-i libertatea, principiu care nu gospodărește nimic pe lumea asta, care nu iubește decât copiii și nebunii. * Cei ce nu înțeleg de ce nu reușim să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din grija de căpătâi care îi împinge să rezolve în argument și terminologic probleme care nu poartă nevoia justificării și a căror îndreptățire devine artificială, gratuită, exasperantă. Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
va repara fără îndoială nedreptatea asta strigătoare la cer. Nefericirea este că face totul ca să trăiască mult, cât mai mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Nu are ce face cu amintirile, excrementul exemplar. Dacă mai poți filo zofa, o faci doar ca să te scuzi că mai trăiești. Până unde merge gustul morții pentru viață? Pregătit pentru moarte nu poți să fii gândind pe mai departe rătăcirile viului. * Mă gândesc la un papuaș. Pentru el, Derrida nu există. Derrida este omul sfârșitului de drum, papuașul este omul începutului de drum. Sau invers. Fiindcă, paradoxal, ambii spun același lucru despre sine însuși. * O zi din viața unui singur
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
asigurat de L. Rebreanu), oferă "felii din existența unor personaje problematice" și are meritul de a contura profilul lui Sandu, viitorul erou dilematic din romanele scriitorului. Autorul studiului apreciază mai bine cea de-a doua piesă a lui A. Holban, Rătăciri (1935), care pare să confirme vocația teatrală a scriitorului (în ciuda insuccesului său de la premiera Oamenilor feluriți) și, mai mult decât atât, își dezvăluie strânsele relații cu proza sa, dezvoltând "eternul conflict (...) dintre doi oamnei diferiți, care nu pot trăi nici
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
ghicesc. Chiar portu-ți mărturisește și te arată curat C-ai ținut sărbători multe și nimica n-ai lucrat". Alta e când e zi de sărbătoare, - foarte frumos că atuncea nu mai lucrezi! Și tună și fulgeră contra necredincioșilor: "Lepădați, zic, rătăcirea, dacă credeți în Hristos, întoarceți-vă la lumină, fugiți de drumul noptos..." Avem noptatec... și alte variante ale ideii de noapte... dar noptos,... drum noptos,... cred că prima dată îl folosește numai autorul în Povestea vorbei. Fugiți de drumul noptos
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
apar manifestări neplăcute, eroii se reconvertesc cu o flexibilitate demnă de invidiat, dar, să nu uităm, mutațiile după X-Man sunt ceva la fel de firesc ca ipocrizia, nu dor, cel mult dau mîncărimi. În acest film nu există oameni răi, ci doar rătăciri după care devii mai bun, mai drept, mai deștept și în anumite cazuri, încunuarea tuturor posibilităților, chiar mori pentru cauză, excepție fac desigur scurgerile de lichide din univers și o serie de ziariști lipsiți de scrupule, un fel de paparazzi
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
comparație: pentru că ambele au suferit ingerințele serioase ale cenzurii, până la "ideologizarea romanului". Cele mai grave intervenții au fost operate în jurnalul lui Tudorel (din capitolul XVI): aici fiul detaliază modul în care trăiește ideologia legionară, iar tatăl citește cu uimire rătăcirile fiului. În ediția din 1965, G. Călinescu a făcut din comentariile paren-tetice ale tatălui o replică agasantă, cerută de cenzură. Din acest motiv, Nicolae Mecu optează pentru dactilograma romanului, așa cum a fost pregătită pentru editură, ca text de bază. Astfel
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
se dovedește nu neapărat credibilă, cât variată. Avem, prin simpla lor consemnare, o gamă îndeajuns de extinsă și de proaspătă de discursuri necontrafăcute asupra unei individualități. Cu tot ce implică ea, bineînțeles de la măruntele ticuri la operă. Iar când aceste rătăciri printre cancanuri sunt iminente, polivalența lor nu e altceva decât o calitate. Ne aflăm, deodată, în fața unui foarte pasionant dosar de receptare critică în ale cărui file nu s-au strecurat vorbitori lipsiți de imaginație, plagiatori sau limbuți inconsistenți. Iată
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
continue cursul, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Este posibil ca făptuitorul să fie de bună credință, să nu aibă și să nu fie cunoscut cu preocupări infracționale din obicei sau să fi comis infracțiunea într-un moment de rătăcire. În această situație împăcarea cu victima pornește de la el, îndeosebi când dovedește regret, remușcări și dorința adevărată de a o ajuta într-un anumit mod ori s-o dezdăuneze conform legii. De obicei, acest lucru se poate întâmpla când părțile
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
mă aflu pe această listă, deci vorbesc de un principiu, nu de ceva ce m-ar afecta personal.)“, scrie dl Popescu în editorialul „Băsescu, avocatul lui Vântu“, publicat astăzi în ziarul Gândul. Un text simpatic, dar plin de inexactități și rătăciri jurnalistice. Din capul locului: HotNews.ro n-a întocmit liste negre. Articolul Armata avocaților lui Vântu defilează pe micile ecrane este un text sec, un inventar arid de poziții publice exprimate de principalii jurnaliști și politicieni în zilele reținerii și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit tot așa, cu privirea rătăcind pe întinderile nesfârșite din fața lui...Abia în crucea zilei s-o trezit din rătăcire. S-o ridicat și o pornit spre apus...O tot mers, fără să mănânce nimic, vreme îndelungată. Doar cu apă își ținea zilele și abia după vreo lună o ajuns la graniță. Acolo, grănicerii ruși o pus mâna pe el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ale unei familii respectabile și respectate. Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele voastre soții vă cred buni de pus la icoană. Uite că ulciorul n-a mai ținut... Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unei familii respectabile și respectate. Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele voastre soții vă cred buni de pus la icoană. Uite că ulciorul n-a mai ținut... Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îmi vei cere ajutorul... Trebuie să-ți cauți un drum care să te facă fericită. Și eu, la rândul meu, să mi-l urmez pe-al meu, cu toate mâhnirile pe care mi le-ai adăugat tu, grație prostiei, inconștienței, rătăcirii mele din seara aceea nenorocită. Teo, nu am venit să negociez. Ce mai vrei? Tu ți-ai satisfăcut plăcerea, dorința cum spuneai, de a avea un copil. Acum îl ai! Nici acum n-ai înțeles? se prefăcu mirată, toată ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai aprig dorința de a fi stăpân pe ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi cât te prețuiesc, lăsându-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim... Privind mai bine la femeia care tocmai intrase, ce să văd? Tricoul negru avea pe spate imprimată o stea aurie, destul de mare, peste care era scris... ce credeți? Vreun nume de sfânt, vreo frază biblică? Nici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]