2,625 matches
-
Înger ocrotitor. Până acum iarna a fost suportabilă, dar uite, cum a năvălit frigul și zăpada acum, la sfârșit de februarie! O pacoste pe capul lui. Ben are talentul de-a aciuaia când totul devine insuportabil și foarte greu, ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va Întoarce din drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Am rămas privind tâmp la ea, mirat, și inima începu să-mi bată mai repede, de parcă știam deja că îmi aduce vești proaste. Stătea cu spatele spre lumină, dar pe fața rămasă în umbră se putea citi o expresie la fel de rătăcită ca a mea. Fără să scot nici un cuvânt m-am întors spre încăperea luminată iar Antonia a venit după mine și a închis ambele uși. M-am dus până la fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am băut cu nesaț. Pe parcursul acestui ritual, în timpul căruia ne priveam unii pe alții, se lăsă o tăcere stranie. M-am uitat la Alexander. Pe fața lui, care acum părea mai severă și absurd de tânără, se așternuse acea expresie rătăcită și nebunească pe care doar fericirea sau un gest necugetat o poate aduce. Când se întoarse spre Antonia, am observat din nou aceeași crispare a trăsăturilor concentrate asupra unui punct, care avea în ea ceva provocator. Georgie, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ieșind din viața mea pentru totdeauna printr-o anumită ușă, era asemeni unui gest de autodistrugere care ascunde în sine o sumbră satisfacție. Când a sosit ziua plecării, chiar și această idee era doar vag conturată iar în mintea mea rătăcită nu mai rămăsese decât gândul de a o vedea în carne și oase. Faptul însuși îmi părea a fi un miracol, o bucurie dureroasă, chiar dacă nu avea să dureze decât o clipă. M-am uitat la ceas din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste starea mea de veghe trăncănind cu mine însumi despre situația în care mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mă tem că unele dorințe Încă-mi păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea continua să-mi joace feste. Oare mai avea și altceva de băut? Dora zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că se așteptau să câștige ceva din asta, „roșii“ ăia. Soarele, ce se ridica deasupra acoperișului de pe ghereta vămii, Îi atinse fața cu o umbră de căldură. O locomotivă staționată pe linia ce ducea spre capitală, semănând cu un câine rătăcit, sufla jeturi de abur. Nici un tren nu va avea acces spre Belgrad decât după ce va fi trecut Orient Expressul. Timp de o jumătate de oră va fi larmă și mișcare, vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-o vadă pe Aglaia; se va convinge singură că-i din neamul Sătenilor. Of, m-ai înnebunit cu Aglaia asta! face un gest violent Săteanu. De fapt, rămîne el cu privirea rătăcită ar fi timpul să mă întorc. Mai vine ăla prin sat, pe la prăvălie? Cine?! tresare Mihai. Tînărul acela... Hm! N-a uitat. Dar cînd o să-l întîlnesc, am să-i reamintesc și altele. Am acasă zgarda cîinelui pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce viermuia apoi pe podeaua maronie și dezinfectată, smiorcăindu-se din cele mai diverse motive. Naomi o puse pe Cecile în șirul de copii care se jucau printre picturile făcute cu degetele și se alătură celorlalte mame și unui tată rătăcit. Celelalte mame și tatăl stăteau pe scaune de plastic miniaturale și sorbeau ceai din pahare de plastic. Mamele vorbeau despre copiii lor, despre bolile acestora și despre propriile lor boli. Vorbeau de parcă simpla prezență la centrul de sănătate le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
binefăcător pe toate televiziunile, câtă vreme izvorăște din ecran șuvoiul imund, în sondaje se va îngrășa Nenumitul. Și dacă CNA-ul vrea să-i pună stavilă, în fața transmisiei directe a vieții lor de zi cu zi, sufletul românilor tot sălbatic, rătăcit și trist rămâne. Din Jurassic Park în Dracula Parktc "Din Jurassic Park în Dracula Park" 10. Solicităm amplasarea „Dracula Park” în județul Brașov. Aceasta ar fi una dintre soluțiile de creare de noi locuri de muncă. Așa se încheie lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
spre intrarea departamentului de imigrație. Își ținea maxilarul puternic strâns într-un unghi elegant, cu fața întoarsă de la mine ca și când ar fi șters cu ostentație orice urmă a existenței mele. În același timp, am avut puternica impresie că era complet rătăcită. La o săptămână după audiența finală, am găsit-o așteptând un taxi în fața Terminalului Oceanic pe când părăseam biroul lui Catherine. Am strigat-o și, oprind mașina în spatele unui autobuz al liniilor aeriene, i-am arătat scaunul de lângă mine. Legănând poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sete, mi-am dat seama că intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu fiecare copac aidoma unul celuilalt. Totuși, pentru Mma Potsane, peisajul, deși văzut ca prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Venise vremea ca lucrurile să fie lăsate în voia lor, Generalul se retrăsese și de pe urma stării de asediu nu mai rămăseseră decît gheretele din lemn de la intrarea și ieșirea comunelor în care nu mai stătea nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
familie". Puteai număra pe degetele unei mâini pe cei care puteau demonstra o descendență atît de ilustră cum era aceea a lui și a lui Pangratty. Chiar dacă nu-l suferea, ba chiar îl considera ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâinile și picioarele, iar fratele lui, care era foarte rezistent, înnebunise. M-a ajutat să arunc morții în apă, însă după ce a văzut că lui Tamasese i se înnegreau tot mai mult mâinile și picioarele, a rămas cu o privire rătăcita. Nu mai era în stare să răspundă când îi vorbeam sau să înțeleagă ce-i spuneam, nici macar ordinele cele mai simple. Că Nebunul din Aponapu? întreba Vahíne Tiaré. —Ceva mai pașnic. Stătea la prova, caun obiect neînsuflețit, cu picioarele atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deplasează foarte încet. Sunt valuri de adâncime, care s-au lovit de un recif, iar la întoarcere provoacă această luminozitate fosforescenta. Dacă întâlnim această lumină, nu va trebui decât să mergem pe urmele ei și vom găsi pământ. Atât de rătăciți suntem? Mai mult decat poți să-ți închipui, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Dacă nu se schimbă situația, va trebui să arunc un porc în apă, desi metodă asta nu prea-mi este pe plac. Se referea la ultima și cea mai disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Te-Onó să poposească și ei aici, și n-ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au să vină? întreba Chimé din Farepíti, întorcându-se către Navigatorul-Căpitan. Asta nu e decât o insulița rătăcita în ocean... —E o insulița rătăcita în ocean pentru tine, răspunse. Dar sunt sigur ca Te-Onó o cunosc foarte bine. —De ce? Miti Matái îi arăta numărul mare de urme care se zăreau pe nisipul plajei și care conduceau de la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și n-ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au să vină? întreba Chimé din Farepíti, întorcându-se către Navigatorul-Căpitan. Asta nu e decât o insulița rătăcita în ocean... —E o insulița rătăcita în ocean pentru tine, răspunse. Dar sunt sigur ca Te-Onó o cunosc foarte bine. —De ce? Miti Matái îi arăta numărul mare de urme care se zăreau pe nisipul plajei și care conduceau de la marginea apei și până la opt sau zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]