1,025 matches
-
prânz. Piața își desfășoară treburile obișnuite dar, deodată, se aud urlete și huiduieli și un alai de femei îmbrăcate săsește se apropie de centrul acestui spațiu public și se-nghesuie să lovească în continuare o biată fată însângerată, cu hainele răvășite și rupte. Tânăra femeie țipă și plânge, iar celelalte urlă... Vacarmul se apropie de Stâlpul Infamiei. Muierile o leagă cu frânghii groase de piatra rotunjită a stâlpului. Și-o scuipă, și-o lovesc unde se nimerește. „Să-i tăiem cozile
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
negative pe care se străduia să le alunge din noi și dintre noi. M-am apropiat de ea cu sfială și smerenie, am luat-o în brațe și i-am sprijinit fruntea obosită pe umărul meu, mângâindu-i încet părul răvășit. - Ești bine, bunico? am întrebat-o eu șoptit. Nu mi-a răspuns. Doar se abandonă mai mult brațelor mele, oftând prelung. Când am intrat în casă, am rămas uluită. Nici insectele moarte de pe podele, ucise de mama cu zdreanța ei
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
spații mereu insipide Molitve de gânduri și vise pătrunse De-aceleași simțiri, ce efemeride! Caline, pândind în zadar în eter S-apară din nouri seninul râvnit Se sting ca steluțele-n zori și pe cer Văd dâre din sufletul lor răvășit. Privesc uluită scenariul trist În vița de vie zăresc aguride În colț, la o masă, același artist Se miră zâmbind: ce efemeride! Limassol, Cyprus 24 iunie 2011 Referință Bibliografică: Efemeride (nocturne)... / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 177
EFEMERIDE (NOCTURNE)... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367179_a_368508]
-
Țăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
încă în mreaja tăcerilor sihastre. Te scalzi în bobi de rouă și stai încă-mpietrit Ți-e teamă de iubire și cauți un nou scut? Gândești la o fantasmă care nu s-a născut Ca să-ți aducă liniști în suflet răvășit... Nu simți în dimineață și-n nopțile târzii Cum sufletul se zbate și tainic dăruiește Lumina și iubirea ce din izvor țâșnește Și-așteaptă în tăcere iubite, ca să vii? Întrebări Culeg din flori de suflet nectar sublim...si plâng Te
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
ei neîntrerupt absurd, orb și crud topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile dragostea.... veșnică auroră boreală! Te plictisea jocul nostru ireal ? Tu pe cine ai iubit în trecut? Eu doar trăiesc trăiesc o teamă indescriptibilă inoculată dureroasă răvășită cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea. Referință Bibliografică: Dependent / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram
DEPENDENT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367294_a_368623]
-
de viață, o casă, un cal, o mașină, plimbări, prieteni, neamuri. Dar care este de fapt alchimia unei iubiri,,, pe ce se bazează ca fundament? Pe factori fiziologici în care senzorii influențează simțurile determinând procesul necesității? Pe teama de singurătatea răvășită mereu de ideea că în doi, totul este mai ușor? Pe substraturile materiale sau spirituale. Sau pur și simplu pe o lege , nedescoperită încă, din structura universală ? Omul se naște iubire pură! Priviți un copil zâmbind în primele lui clipe
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
au scăpat din greu. Este minunat să vezi cum și versul A țâșnit din tine ca și-o floare, Că viața și-a reluat din plin mersul, Noi savurând timpul sub soare. Cu pomii înfloriți în sublimul vestirii Azi, inima răvășită ne vibrează; Toate ne cântă din adâncul dăruirii, ne răsfață duios, și ne păstrează. Referință Bibliografică: PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Pena : Toate
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363694_a_365023]
-
Societății Europene de CHIVA Membru al Societății Române de Flebologie Membru al Societății Europene de Chirurgie Endoscopica Membru al Uniunii Medicale Balcanice Aveam senzația că mă aflu în fața unui examen important. Încercăm să îmi controlez emoțiile. Am plecat un pic răvășita spre spitalul Self Control din Pitești, unde trebuia să-și facă apariția. În sala de așteptare era o liniște apăsătoare. Unii dintre pacienți se plimbau nervoși, alții discutau despre competențele doctorului, din când în când răsună melodia unui telefon mobil
DR. TONI FEODOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363744_a_365073]
-
e și hulit- Ori proletar, ori împărat- Cu EL pe NOI ne-ați răstignit * Luceafăr scânteind în lume, Pornit să dea de apa vie, Eminescu e un nume Dainuind pentru vecie SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de
EMINESCU RĂSTIGNIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363773_a_365102]
-
teatrul ăsta? Ridică-te! Măi..., ce-i cu tine? Niciun răspuns nu primi din partea ei. Fata zăcea ca moartă pe pavelele de piatră, fără a schița nici cel mai mic gest. Paloarea de pe fața ei frumoasă, încadrată de părul blond, răvășit, ce-i cobora pe umeri, liniștea genelor lungi și buzele întredeschise, l-au făcut pe șofer să rămână pentru o clipă nemișcat, să fie cuprins de o stare ciudată de liniște, de calm inexplicabil. Se frecă la ochi, parcă pentru
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
ăsta de știe să vorbească? Căci mă striga în noapte și mă urmărea ca un nebun...am căzut deodată lovindu-mi tălpile de ceva moale , ca un trup abia golit de viață ...Emmaaaaaaaaaa! M-am trezit udă toată, cu părul răvășit , cu respirația sacadată, cu inima bătându-mi să iasă din piept... Soarele strălucea pe cerul albastru, senin, muntele îmi intra în cameră și un tril de păsăre fericită îmi mângâia auzul în care mai persista glasul răgușit al câinelui din
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
înțelepciunea de a iubi și de a cultiva îngăduința... Cât este de adevărat că nu conterază anii din viața ta, ci viața din anii tăi! Da, lume multă, oameni puțini! „Doina”va revenit la ea acasă. E drept, curtea e răvășită, ogoarel le-au cam invadat ciulinii, dar înfloresc grădinile, ceru-i ca oglinda, prin livezi albinele vor porni colina... Sub teiul sfânt continuă Luceafărul să vegheze, cu privirea lui profetică asupra vremelnicilor, invocând eroii neamului: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
privire: Cu-o idee se distrează, parcă are ea o presimțire... Se ridică, să coboare, și-un fior prin minte-i trece, Că o frică o-nconjoară, ca un sloi de gheață rece. Vântul cald i se strecoară printre bucle răvășite, A-nțeles, e-ntâia oară, parcă-ar vrea să se mărite: Cine poate să mă știe cum arăt și cum gândesc?!... Stau închisă-n sihăstrie, cred c-aici mă prăpădesc... Ochii mei nu pot să plângă, nimeni nu i-a
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > GÂND RĂVĂȘIT Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1294 din 17 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ascut mereu săgeți de chibzuință Dar nu și-atunci când tu mă scoți din rând Și-ți potrivești dorință cu dorință În rama unei treceri... Mai
GÂND RĂVĂŞIT de AURA POPA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349027_a_350356]
-
de-mi e lumina deocheată Tot îmi deschei cascadele la gât Ca să-mi continui curgerea-nspre tine... Ascut mereu săgeți de cumpătări Dar nu și-atunci când nu te poți abține Să-mi scrii un umăr gol cu sărutări... Referință Bibliografică: Gând răvășit / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1294, Anul IV, 17 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂND RĂVĂŞIT de AURA POPA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349027_a_350356]
-
lângă tine. Tu mi-ai mai rămas. Știi că nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
descifra trupurile învăluite în mreaja veșmintelor, care devenise inutile. Trebuia să pipăie și să guste, să audă vocea pe care o cunoștea, vorbind în șoaptă, cu tandrețe, despre vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
apoi s-a întors și a luat-o, încet, pe albia râului în sus, spre Cornet. Pe mine, nu știu de ce, m-a străbătut un fior. Dar mi-am revenit iute și, până să ajung acasă, uitasem totul. Când chipul răvășit al vraciului îmi revenea în minte, îl alungam în grabă, zicându-mi: „Ei, bine c-am scăpat de el. Mă înnebunise cu însurătoarea lui. Acum s-a dus, s-a isprăvit și cu povestea asta...” Așa credeam, așa nădăjduiam și
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior, prins de mijloc cu o centură lată iar în picioare avea o pereche de pantofi sport negri. Săndicăi nu-i venea să creadă ce se întâmplă cu
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
fie observată, camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mânat de lord. Făcea ture în jurul grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o noapte memorabilă? După minute bune, lecția de echitație s-a sfarsit. Bărbatul descălecă mângâind apăsat spatele calului. îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se calmeze. Alma îi urmărea fiecare mișcare. Curiozitatea ei
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe acoperișul lumii Poetei A. P. Pe-acoperișul lumii s-au strâns ghețuri Uitarea stăpânește în vazduh Iar eu nu vreau să deslușesc în cețuri Nici îngeri, nici iubire și nici duh! Pe cerul răvășit de uragane Doar găurile negre mai clipesc Tăcerile trecute mor orfane Când liniștea eternă îsi doresc! Prin stih rechem vibrația celestă Cu gând la invocate așteptări Sub bolta bântuită de tempestă Revăd trecutul meu de nicăieri! Pe-acoperișul lumii s-
PE ACOPERIŞUL LUMII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350150_a_351479]
-
putem vorbi la telefon dacă dorești. - Da, te voi suna. - Nu uita cât de mult te iubesc... Săndica. Durerile și necazurile tale sunt și ale mele, să nu uiți acest lucru niciodată. - Știu dragule, și-ți mulțumesc dar acum sunt răvășită. Ce m-ași face fără tine? Nici nu mai știu încotro s-o iau. Și acasă sunt toate de izbeliște. Vai de capul meu, nu știu cum mă voi descurca și cu spitalul, serviciul și cu casa de una singură. - Te înțeleg
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > REBUT Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt produsul societății în care trăiesc sunt un avorton al ideii de bine alunecată prin lacrima sufletului răvășită de suspinul regretelor și-al unui timp întârziat între cioburi de clepsidră și vise opace restaurator de gânduri pierdute între cer și pământ udată de roua nocturnă a gingășiei rătăcite pe care zadarnic o caut în hăuri de nori în
REBUT de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365872_a_367201]
-
ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă.// Dar marea veșnicia ne promite,/ În dansul ei nisipiul care saltă/ A dezmierdat speranța cea înaltă,/ Pictând culori pe vise răvășite.“ Ar mai fi multe de spus despre poeziile pe care Alexandra Mihalache le scoate în lume, fie în revistele literare sau în volumele tipărite, fie publicându-le pe o binecunoscută rețea de comunicare. Nu pot să închei fără a sublinia
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]