539 matches
-
literară, „Ecoul Carpaților”, și alta satirică, „Țânțarul”. Debutează semnificativ în 1884, cu cimilituri publicate în „Revista populară”, iar editorial, cu volumul Cimiliturile românilor (1898). A fost membru corespondent (1915) și membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului” (1907-1909, împreună cu Mihail Sadoveanu) și „Revista populară” (apărută în patru numere la Paris). Mai colaborează la „Adevărul de joi”, „Adevărul literar și artistic”, „Analele Academiei Române”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Arhivele Olteniei”, „Arhiva românească”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri critice”, „Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Bucureștii de altădată, al cărei prim volum avea să apară în 1927. Bacalbașa a fost membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, al cărui președinte a fost ales în 1919. Dintre scrierile sale mai amintim: Chestia cârciumarilor (1908), Răvașe de plăcintă (1908), Capitala sub ocuptia dușmanului (1921), 1001 feluri de măncări (1934), Dictatura gastronomică. 1501 feluri de măncări (1935). cincizeci de ani din istoria bucureștilor - studiu introductiv - Constantin Bacalbașa s-a născut la 21 august/2 septembrie 1856 într-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de scriitor liber-profesionist care, printr-o prolificitate excepțională și o hărnicie rară, izbutește. Ia naștere, ca urmare, un șir impresionant de cărți, sporite aproape anual. Încearcă să realizeze și o operă practică de „luminare” a satelor, scoțând, împreună cu Artur Gorovei, „Răvașul poporului” (1907-1909), foaie în care tipărește sfaturi destinate a ameliora muncile agricole, informații diverse, dar autoritățile suprimă publicația, suspectând-o că face agitație politică printre țărani. În 1909-1910 își asumă, alături de Ilarie Chendi, D. Anghel și St. O. Iosif, redactarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Și astfel speculațiile pot continua. Într-adevăr, Cahan ne lasă fără răspuns prin prezentul neconcludent, schițând acest mozaic al patosului imigranților. Un alt punct forte al său îl reprezintă surprinderea dialogului colocvial. În următorul pasaj, un ghicitor face negoț cu răvașe în Passover, în ghetoul evreiesc din cartierul Lower East Side din New York City. Din păcate, șoarecele lui captiv, care trage răvașele, selectează unul mai degrabă potrivit pentru un public romano-catolic decât pentru unul evreu: - Ce înseamnă? au întrebat mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Un alt punct forte al său îl reprezintă surprinderea dialogului colocvial. În următorul pasaj, un ghicitor face negoț cu răvașe în Passover, în ghetoul evreiesc din cartierul Lower East Side din New York City. Din păcate, șoarecele lui captiv, care trage răvașele, selectează unul mai degrabă potrivit pentru un public romano-catolic decât pentru unul evreu: - Ce înseamnă? au întrebat mai multe fete, pline de uimire. Vrăjitorul nu voia să le spună. - Șoricelul e ăla care știe ce vrea ea să zică, a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ăla care știe ce vrea ea să zică, a răspuns acesta. - Cine îți scrie bilețelele? a întrebat fata cea băgăcioasă. - Nu sunt scrise, sunt tipărite. Pleellii - pleellii - li. - Poate le-ai cumpărat de la un catolic sau le-ai amestecat cu răvașele catolice? - Șoricel nimic nu amestecat niciodat', a răspuns vrăjitorul, cu un aer trufaș. Trulilu-lu, truliu-lu-lulu! - Lasă-ne cu trulilulu-ul tău! a strigat una dintre fete. Cum îndrăznești să te descotorosești de bilețelele tale păgâne prin fiicele lui Israel? - Îmi vreau
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dintre fete. Cum îndrăznești să te descotorosești de bilețelele tale păgâne prin fiicele lui Israel? - Îmi vreau cei doi cenți înapoi! a spus o altă fată cu furie. - Și eu! Vrăjitorul și-a pus pe umeri încărcătura - orgă, șoareci, papagali, răvașe și restul, și a dispărut. - Asta e! Ducă-se învârtindu-se, a strigat după el precupeața. Acum o să facem niște afaceri în cinstea sărbătorii. - Morcovi, morcovi. Pește, pește viu ("Pillelu" 58-59). Și astfel se încheie povestirea vieții de stradă a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sezon?). Drumul corect era însă mult mai lung. Din satul Prietenia Nouă trebuia să ajungi în orășelul Spirit Mare și să pierzi pe străzilellll umbrite de platani din cartierul Versulețelor Simpatice, de palmieri în zona rezidențială Bilețel Galant și a Răvașului Dulcilor Cuvinte. Ieșeai din localitate pe Șoseaua Sincerității și treceai prin cătunele numite Inimă Generoasă și Desăvârșita Cinste, prin satele cu oameni gospodari numite Generozitate, Respect pentru a ajunge la un drum numit Exactitate pe care, urmându-l, la Orașul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
George Sofronie ar avea o fiică înfiată, la București. Ce adresă are ? Ne-ați face un mare serviciu dacă ne-ați pune în legătură cu cineva din familia sa. O ultimă rugăminte: vă aduceți aminte că, pe vremuri, când apărea la Fălticeni „Răvașul Poporului”, sub conducerea lui Artur Gorovei și Mihail Sadoveanu (între 1907 1909), un colaborator prețios a fost dr. Iliescu din Lespezi. Știți ceva de urmașii săi ? Ne-ar putea ajuta cineva cu unele date biografice și cu alt material documentar
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Ed. „Litera”, București, 1981. 319 cooperator, ce a fost între cei doi dascăli, când erau în viață. „I-am cerut confirmarea unui fapt, dacă Ilie Mihăilescu era în 1907 colaborator și membru în comitetul de redacție la foaia pentru popor, „Răvașul nostru”. Tomegea a susținut pe atunci contrariul, deși documentul original spune cu totul altceva”. Deci a căutat să ascundă un adevăr. Personal, am evitat a-i da un răspuns precis, deși îl sesizasem, căci „De mortuis nil nisi bene”. Însă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
la Suceava și cu multă plăcere am să trec pe la Dv. Primiți sincere mulțumiri pentru bunele urări ce mi le-ați trimis. Gh. Balan și soția 18 (P. Neamț), 2.IV.1982 Stimate Domnule Dimitriu, Am primit cu multă bucurie răvașul Dv. din 13.III.1982. M-am bucurat sincer și pentru frumoasele recompense pe care le-ați obținut 454. Din cauza rătăcirii mele pe aceste meleaguri îndepărtate, nu mai am posibilitatea să pot cunoaște ce se mai petrece în atmosfera culturală
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
soția scriitorului Vasile Lovinescu, cu care nici nu vorbea. 456 extrasului 354 cărui amintire este mereu rătăcită în gândurile mele, ca și aceea a lui Vasilică Popa. Doi foști apropiați sufletului meu prin care îmi alinam dorul de Folticeni primind răvașele lor, și-mi mărea părerea de rău că nu sunt între dânșii în orașul amintirilor mele. Doresc foarte mult să vă văd, căci mă bucură mult să stau la cuvânt ca altădată și mă lupt cu mine însumi ca să pot
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
voi comunica lui Emil504 scrisoarea matale. A. E. Bratu de specialitate de mare interes. Întrucât Tg. Lespezi făcuse parte din fostul județ Baia, voiam să-l introducem în Galeria oamenilor de seamă. 503 Dr. Iliescu a semnat Cronica medicală la „Răvașul poporului”, revistă scoasă între 1907 1908 de Artur Gorovei și Mihai Sadoveanu la Fălticeni. 504 Emil Bratu, fiul învățătorului Alexandru E. Bratu; medic în Suceava, la Sanepid. Mi-a fost coleg de liceu la „Nicu Gane” în Fălticeni. 390 CARDAȘ
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
la „Nepărtinitorul”, jurnal politic, literar și comercial scos la Iași, în 1856, în Tipografia Gane. Din noiembrie 1858 până în octombrie 1859, face să apară foaia politică și literară „Patria”. În 1843, traduce, în trei volume, romanul Karolinei Pichler, Agatocles sau Răvașe scrise din Roma și din Grecia. În „procuvântare”, el afirmă că, mai mult decât „imitarea” textului original, s-a străduit să facă o transpunere în „stilul modern” - prima atestare la noi, în plan literar, a conceptului de modern. Traducerea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
1854, sub semnătura C.G. apar versuri, precum și traduceri din J.-J. Ampère, J.-J. Barthélemy, Bernardin de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon, J. Michaud. SCRIERI: Pashalion nou, Iași, 1858. Traduceri: Karoline Pichler, Agatocles sau Răvașe scrise din Roma și din Grecia, I-III, pref. trad., Iași, 1843; François-Rodolphe de Weiss, Prințipii filosofice, politice și morale, I-II, pref. trad., Iași, 1846-1847; Al. Dumas, Akté sau Moartea lui Neron, împărat a Romei, I-II, Iași, 1851
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
de mine cu învoirea autorului.” Cine nu ar fi fost mândru dacă ar fi făcut doar atât. Pe când dumneata ai scirs atâtea povești, povestiri și apoi acele neasemuite Amintiri din copilărie. Toamna târziu, în anul 1885, poștașul îți aducea un răvaș. Era invitația la banchetul Junimii. Îmi închipui cât te-ai amuzat citind-o, pentru că, deși purta semnătura lui N.Gane, din ea răzbătea tonul hâtru al lui Iacob Negruzzi: „Citațiune Membrii tuturor triburilor Societății Junimea: fundatori, lipoveni, caracudă și cei
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
martie 1755 (7263) Matei Ghica voievod a hotărât ca sătenii aflați pe moșiile mănăstirii Dancu erau obligați să lucreze pentru mănăstire 12 zile pe an. Iată că sătenii spun că: „deunăzi (4 iunie 1755 (7263) am mărsu și am dat răvaș la măriia sa Matei vodă și ne-am jăluit de multele putințele noastre și măriia sa ne-au scos la Divanul măriei sale și ne-au giudecat. Si...ne-au trimăs la sfințiia sa epitropul mănăstirii Dancu (Ioanichie) să ne așezăm
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce-ai făcut? Ca și totdeauna, eu am fost cel rău, eu am fost cel părăsit; și când după trii săptămâni de necaz, de nedreaptă închisoare, așteptam de la părintele meu un cuvânt de mângâiere, iată ce mi-ai scris în răvașul din 8 noiemvrie: și după asemine, nu se putea în alt chip decât a suferi aceasta. O, tată! tată! Cumplit ai fost pentru mine și nu știu pentru ce.“ Astăzi, desigur, ne vine mai ușor să aflăm răspuns întrebării lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
am asculta un tânăr întors recent din străinătate, povestind cele văzute părinților săi, care clatină adesea din cap și i cer din priviri explicații suplimentare. Impresia se consolidează prin lectura corespondenței lui Kogălniceanu; acesta își sfătuiește tatăl să scrie deasupra răvașelor „poste restante, adecă poștă șăzătoare, căci atunce răvașul rămâne la poștă până când voi veni ca să-l iau“, îl informează că a trecut „fluviul (apa) Nistru pe un pod umblătoriu“, că a poposit la Lemberg, „târg prea frumos, a căruia populație
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
povestind cele văzute părinților săi, care clatină adesea din cap și i cer din priviri explicații suplimentare. Impresia se consolidează prin lectura corespondenței lui Kogălniceanu; acesta își sfătuiește tatăl să scrie deasupra răvașelor „poste restante, adecă poștă șăzătoare, căci atunce răvașul rămâne la poștă până când voi veni ca să-l iau“, îl informează că a trecut „fluviul (apa) Nistru pe un pod umblătoriu“, că a poposit la Lemberg, „târg prea frumos, a căruia populație (numărul lăcuitorilor) poate să se suie la 35
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea Crucei Scăriceana Balta cânelui supt Dealul Ursului Toancele Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA a II-a (1919-1927) [IAȘI COPOU]* 7 Iulie 1919 Copou În tragedia de la Petrograd o dragoste curată între Olga fata țarului și un văr de-al doilea al ei. După ce fata e arestată și exilată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și, când s-au trezit fânul lor era tot în polog. Gavriluță s-a amorezat foarte de Candachia lui Cristea și vine la dânsa ca trimis din partea Măriei-Sale. Îi spune că vrea să facă dragoste cu ea. Candachia îi cere răvaș și poruncă dela Vodă, și, cum el n-are așa ceva, trebuie să se retragă rușinat. Tot Gavriluță a atacat o femeie pe când se întorcea călare sara, și, după ce s-a drăgostit cu dânsa, n-a mai văzut-o și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îngânat și eu recitative, intrate apoi în literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e mângâierea nenorociților întru durerea lor, loc de umbră către arșița care-i arde; în el cei blânzi și sărmani își găsesc bucurie; el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are mijloacele ei ca să se apere și nu prea e deprinsă să fie victimă. Dreptul de a face fără frică tot ce-i bun și just. Dsale Domnule Costică Boroianu căprari La târgu ocnii la fabrica de sare La hoț RĂVAȘ Multe serutări Draga costică De când Mata tei dus tare uri tu Ma mănâncă Dragă costică tarare amslăbit că mamă nâcă urâtu mă rog semi scrii de grabă îna poi că sun cu ne răbdare Multe serutări Dragă Costică să nute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mult mam bucurat că mei trime scrisoarea la nu după ameză Te rog și se nu te superi, semi trimeț cânt ave se veniț Costică draga se nu te superi că a mea scrisore este cu plumb Că nam cerneală. RĂVAȘ Dragă Costică eu țam trimes eu scrisoare 3 scrisori țam trim es și numea răspuns nici una eu sunt tare bolnavă la pat nupot de loc so dus catinca la fratele lu domnu serjentu Onofrei davenit și mia scris, Dragă Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]