2,788 matches
-
alege să fie al unei nopți de iarnă... În care, înaintând în propriul abis, Aș rătăci departe, în sunete de goarnă... În călătoria pe pământul înghețat, Magia castelelor și-a nămeților prin munți, A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat, E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece, Care așează în suflete și simțiri gheață, Cu privirea-n sus, înspre luna care trece, În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
alege să fie al unei nopți de iarnă...În care, înaintând în propriul abis,Aș rătăci departe, în sunete de goarnă...În călătoria pe pământul înghețat,Magia castelelor și-a nămeților prin munți,A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat,E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece,Care așează în suflete și simțiri gheață,Cu privirea-n sus, înspre luna care trece,În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
să nu ceri înapoi, Lumina împărtășită nicicând nu-i o povară, Nu-i bai că pică frunza în clipa dintre noi, Atât cât se cuvine, ne-am bucurat de vară! Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum, Din amintiri răzbate o muzică ciudată, Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum Risipa fericită în care-am fost odată... Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe deal Același prunc mă cheamă neliniștit acasă, De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal
DIN TOAMNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383691_a_385020]
-
vor apleca Pe doruri risipite să îi sărute malul Când vorba mea duioasă glasu-și va ridica. Și de ți-aș povesti, de-o inima ce bate Când numără nisipul ce curge din clepsidră Că până sus la ceruri ecoul ei răzbate Cu toate că-i ascunsă-n a pieptului firidă Și de ți-aș spune toate ascunsele mistere, Ce viselor dau viața și le ridică-n zbor Purtându-le ofrandă, doar cerului Venere Căci inimii nebune din lacrimi bat zăvor. Și de ți-
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
așezi? Sunt rea, sunt bună? Vezi că s-ar putea să te înșeli!”; ,,Renasc, ca o Pasăre Phoenix, din propria cenușă, din oboseală și din epuizare renasc, îmbrățișez lumea, îmbrățișez viața. Nu dorm, pentru că aș pierde clipele în care viața răzbate prin piatră. Nu dorm, așteptând vara, verdele pur, sunt verde..., nu dorm... mi-e dor de dor...”; ,, Mă simt ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
la Radio România Internațional. „Fiecare emisiune a Roxanei are o arhitectură aparte - pe cât de ingenioasă, pe atât de solidă. Ascultându-i producția radiofonică, ai impresia că autoarea cântă la pian... Și apasă mereu pe clapele cele mai sensibile, încât sunetele răzbat în adâncul sufletelor - și ale celor intervievați, și ale celor care ascultă emisiunile”, apreciază emoționat Vlad, ca să adauge: „Această armonie, în egală măsură discretă și agreabilă, o definește pe Roxana și în viață, am în vedere viața ei în cuplu
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
religioase într-un mod autentic, tradițional, aș putea spune. El crede cu tărie în melodia versului, în iubire, viață, naștere, mântuire. Vorbește despre ceea ce simte, descrie realist viața într-o cronologie a sufletului său, iubirea de neam și de glie răzbate și emoționează cititorul. Iubirea copilului pentru vatra strămoșească a satului așezat cuminte, liniștit, undeva în Ardeal, pe malul Mureșului cu unde blânde, inspirând poeții, pictorii, dar și pe creatorii populari; așa s-au născut multe doine, din preaplinul unor suflete
DAN IOAN GROZA, UN PELERIN PE “DRUMUL PAŞILOR NEOPRIŢI” de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378158_a_379487]
-
trăitoare în Canada.Este vorba de cărțile “Frumusețea scrisului “, “Îmi plec fruntea “ și ”Consemnări pe curat “. Președintele național al Ligii Scriitorilor a subliniat acuratețea stilului și subiectele autentice din cartea “Îmi plec fruntea. “ Din toate cărțile scrise de Elena Buică răzbate dorul de țară și locurile natale. Iulian Patca, conducătorul Filialei Cluj a Ligii și sufletul revistei „Agora literarăˮ a prezentat publicațiile primite la redacție în ultima perioadă: „Cartelul metaforelorˮ (Buzău), „Antimˮ, „Amurg sentimentalˮ (București), „Independența românăˮ, „Cronica timpuluiˮ. Apoi au
LA CENACLUL LITERAR ARTUR SILVESTRU, A CONSEMNAT VOICHIȚA PĂLĂCEAN VEREȘ[ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378210_a_379539]
-
fiul ei. Capacitățile intelectuale dublate de instruirea primită la Școala din Boian din acea perioadă l-au ajutat să intre la Universitatea din Cernăuți, în pofida petei negre din biografie. Dar mai departe, în știință, nu i-a fost hărăzit să răzbată, câștigând astfel gazetăria și ziarul „Zorile Bucovinei”, căruia îi mulțumesc pentru invitația la această emoționantă întâlnire”. De la Tereblecea, cu florile amintirii în suflet și lacrimi lirice picurate în rânduri rimate, a sosit dna Eugenia Balan-Ciocoboc, colega de facultate a regretatului
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
întrebe ce mai faci dacă ai învățat să taci să vadă ce mai zici despre cele mari, despre cel mici despre bani, despre guverne lumea doarme așa cum își așterne; să nu le zici nimic, nu le sta împotrivă că dacă răzbate cine știe ce derivă vântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc, să nu se lase cu colivă! n-o mai căuta pe doamna ta de pică a plecat care va să zică era pe stradă, făcea autostopul să-și cunoască și ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
de lemncoborând în suflete solemnsă te întrebe ce mai facidacă ai învățat să tacisă vadă ce mai zicidespre cele mari, despre cel micidespre bani, despre guvernelumea doarme așa cum își așterne;să nu le zici nimic, nu le sta împotrivăcă dacă răzbate cine știe ce derivăvântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc,să nu se lase cu colivă!n-o mai căuta pe doamna ta de picăa plecat care va să zicăera pe stradă, făcea autostopulsă-și cunoască și ea horoscopulcă te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
pentru nenorocita care țipa. În acest infern de smoală, albul crizantemei din mâna Floricicăi nu putea să rupă nici o felie, cât de subțire, din grosul de întuneric. Nicidecum să aducă vreun strop de alinare pentru a răcori țipetele sfâșietoare care răzbăteau din înfricoșătorul apartament. Se întoarse rapid ținându-se de zăbrelele balustradei și coborî scările, fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre etajul cu pricina
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
autenticitatea ființării proprii. Nu este, deci, de mirare că logica modernă nu i-a reținut în niciun fel aportul și că numele său nu figurează la indicele de nume al lucrărilor de specialitate”. Optimismul lui Karl Jaspers în viitorul omenirii răzbate din Originile și sensul istoriei, principala lucrare de filosofia istoriei, el descoperind în istoria omenirii perioada axială, intervalul dintre anii 800-200 î.e.n., când gânditori din China, India, Iran și Palestina au întemeiat, concomitent și independent, marile filosofii și religii, astfel
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
culturale de la Câmpul Românesc - Hamilton. În două dintre aceste memorabile ”instantanee” s-a regăsit, alături de ceilalți amici, cu firească emoție și plăcere...Așadar, cu toate vibrantele sale consemnări, volumul respectiv se recomandă ca o carte de real interes, din care răzbate autenticul fior al dragostei față de plaiurile natale pe care autorul le dezmiardă cu denumirea de România Mică - parte istorică și dezirabilă a marii patrii comune. Aceasta este, în fapt, ceea ce Nichita Stănescu numea în titlul unui volum al său , simplu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
a imposibilității de a merge în siguranță pe trotuarele necurățate. Oare va veni de undeva vreo forță supranaturală pentru a face curat în orașe, ori pentru a-i scoate de sub nămeți pe bieții bătrâni, ce nu mai au putere să răzbată prin zăpadă ca la tinerețe? E drept, armata e pe metereze, dar unde sunt utilajele care ar putea rezolva totul cum se cuvine? Nu s-a investit suficient în așa ceva? De ce? Și mai sunt multe întrebări, pe care cetățenii și
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
scumpă ereditate” (T. Cipariu); „ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru (...), cea mai scumpă moștenire a strămoșilor” (N. Iorga). Luminând zarea începuturilor, venind parcă din taina adâncului, încă din acel secol al 17-lea răzbat până la noi cuvintele cărturarului-mitropolit al Moldovei, Dosoftei, cel care a promovat introducerea limbii române în Biserică, creator al poeziei culte românești: „Limbile să salte/ Cu cântece nalte,/ Să strige-n tărie/ Glas de bucurie,/ Lăudând pre Domnul,/ Să cânte tot
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
atenția acordată detaliilor și finețea analizei psihologice dovedind, fără putință de tăgadă, că ne aflăm în fața unui mare prozator. Deruta existențială a unui bărbat venit să își conducă familia spre vaporul libertății este descrisă în cuvinte puține din care însă răzbate o întreagă dramă: Sergentul îi arătă capul scărilor. Primul pas i-a fost mai greu. Nu se sprijini cu toate că se înapoia spre un gol, un deșert fără limite. Existența lui. Paltonul îl trăgea ca un bolovan. Era lucrul cel mai
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
gimnast la inele), se deschide cu obsesia de sorginte realist-socialistă a minerilor: Se adâncesc, iubito, spre părinți puternicele porți, și tot mai greu ne-om strecura, cuminți, cu fiece trezire mai spre morți, cum în uitate, părăsite galerii minerii mai răzbat, insinuați prin furci de brad târzii pe care globul s-a culcat. (...) Las de-o parte câteva poezii ("Clătinat pe geneze", "Legea grâului" - adusă de la 46 de versuri la doar 11! -, "Înapoi spre copilărie" și "Motiv de scoarță populară"), reluate
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
cinci ani din viața poetului. Chiar atunci când apelează la surse necreditabile, de felul celor vehiculate de istoricul N. Georgescu, Ilina Gregori se ferește de contaminări. Nimic din teoriile conspiraționiste care învăluie, în timpul din urmă, ziua de 28 iunie 1883 nu răzbate în pagină. Doar câteva detalii, istoricește neglijabile, își fac loc în construcția raționamentului imagologic propus aici. De pildă, faptul că, în tragica după-amiază de vară dinaintea internării în sanatoriu, Eminescu perorează, la Capșa, într-un furtunos crescendo. Criza, de care
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
după cum nici literatura oportunistă nu are prea multe modalități de răspuns. Se îmbogățesc formele de exprimare a unora și acelorași clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a vieții noi. Optimismul obligatoriu răzbate în lozinci versificate, îndemnuri mobilizatoare, încrederea în viitorul măreț, confirmarea politicii partidului. Cultul conducătorului iubit ridică statuia pe un soclu din ce în ce mai impunător. Poezia își face datoria față de prezent prin imnuri și ode înălțate partidului unic, omagii succesive lui Stalin, Dej
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
stabilit la Paris, în Arondismentul al X-lea, și nu sufăr de nici un fel de nostalgie. Uneori, când mă trezesc, nu-mi dau seama unde mă aflu, dar aud la fereastră oamenii vorbind și mașinile parcate din ale căror casetofoane răzbate sunetul acordeonului." Probabil că nu mi-ar răspunde. Și probabil că nici n-ar fi nevoie. În fond, cafeaua de dimineață se bea cel mai bine în liniște, printre cărți.
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
celui care a făcut Cenușa (1965), Pădurea de mesteceni (1970) sau Omul de fier (1981) l-a ferit de grotescul patriotismului pompier a la Sergiu Nicolaescu cu maioneza tăiată a discursurilor recitate cu solemnități împăiate, însă o notă artificială tot răzbate din film, poate acolo unde regizorul a suplinit, a potențat prin discurs trăirea în dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
sa, teză de doctorat, Coșbuc și creația populară (Editura Minerva, 1971). Trufia, bogăția și toată fala ei, " Toate acestea au trecut ca umbra și ca o veste care se duce pe aci încolo. Au trecut la fel cu corabia care răzbate marea învolburată și a cărei urmă pe apă nu poți s-o mai găsești și nici trecerea ei, în mijlocul valurilor; sau ca pasărea ce zboară în aer și a cărei călătorie nu lasă nici un semn (...)". În mod foarte inspirat, poetul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
diferența "de clasă", violența sa este alimentată de frustrare. În paralel cu reabilitarea socială a omului elefant stă și procesul de conștiință al doctorului Treves. Pentru doctor, "cazul" științific relevă dimensiunea umană, și devine remarcabil sub direcția lui Lynch cum răzbate emoția autentică din crusta formulei de educație victoriană, cu rigidități protocolare și o severitate aproape cazonă. Tocmai acest registru al moralităților și politeții consacrate este cel mai provocat cu o lacrimă, cu un surîs crispat menit să camufleze emoția, cu
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
străbunic, crescut cât un vițel și mai aprig decât un lup, "nu avea nume rostit", fiind chemat, mai degrabă după cântecul pe care i-l fluiera, la răstimpuri, stăpânul. Formația de matematician deprins cu intuiții de topologie a lui Suceavă răzbate clar într-o nefirească formulă a belșugului. Un cioban oarecare păscuse în tinerețe "turme atât de mari încât marginile li se pierdeau dincolo de zări". Iar o imaginație acustică ieșită din comun îl face pe povestitor să relateze cum vorbele mânioase
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]