884 matches
-
a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai, pentru așa scurt timp, însă...) o veche dorință, o veche și nobilă ambiție a noastră. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fuseseră certuri tot mai aspre, dar nimeni nu Își imaginase că totul se va termina așa, acum. Și, fapt cu totul de neînțeles, căpitanul nu venise. Asta Îl uimise și pe Alexandru, obișnuit ca tatăl său să se ivească vijelios, răzbunător, așa cum Îi stătea În fire sau cum auzise el În poveștile cu viteji ale lui moș Onofrei. Aproape că nu avuseseră ce să Împacheteze pentru marele drum. Totul era ars, rupt, murdărit. Hainele fuseseră scoase din cufere și aruncate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o liniște Încărcată de respect. Dacă Amir Baian, strănepotul lui Temudjin, Îl alesese pe acel copil străin, cu ochi albaștri, ca Andà, atunci frăția lor era sacră. Unde intra Amir, avea dreptul să intre și Andà. Fiecare putea fi brațul răzbunător al celuilalt. În plus, frăția nu putea fi decât rezultatul unei camaraderii de arme și al unor situații limită, În care unul din ei salvase viața celuilalt. În cazul unei asemenea diferențe de vârstă, nu putea fi decât o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe toți la poartă, le spun, din nou, aceeași lozincă. „- Măi, fiți atenți, aici, la mine ! Care nu vrea și n-are chef de cules porumb, rămâne aici, pe loc, se-ntoarce în secție. Nu pățește nimic, eu nu sunt răzbunător, nu vrei, nu vrei, măi, dragoste cu forța nu se face ! Dar, care merge, se suie în autobuz, voi mergeți cu autobuzele în față și eu vin din spate. Nu, voi să vă opriți ca țiganii la cântare și s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
următoarea adresă: Orașul Besanșon salută cu mândrie pe poetul în care n-a mai rămas nimic uman și al cărui geniu, după ce a creat capodopere în timp de șaizeci de ani, luminează mai puternic și mai roditor decât oricând, pe răzbunătorul crimei din decembre, pe elocintele și infatigabilul apărător al tuturor celor persecutați, pe apostolul a orice progres, {EminescuOpXII 512} pe profetul care pune tot mai aproape în vederea ochilor noștri celor transportați perspectiva unui viitor de fericire generală, de justiție universală
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
personalității universitarului, eminescologului, scriitorului, folcloristului, istoricului și criticului literar cernăuțean Leca Morariu. Angajat într-o dispută profesională cu George Călinescu, la începuturile carierei didactice a acestuia, criticat, înfierat toată viața de către acesta, nu atât cu motive, cât dintr-un spirit răzbunător, pătimaș, vindicativ, trebuind apoi să se refugieze la Râmnicu Vâlcea în 1944, din calea trupelor staliniste, ani în șir fără pensie de la stat și obligat să-și câștige o existență precară, cântând din vioară la un restaurant din Râmnicu Vâlcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
critica lui nu seamănă cu a lui Cioran, ci cu a lui I. Ludo, din revista Răspântia, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu și Iorga, identificându-i cu "cretinologia" românească și pregătind, astfel, terenul pentru instaurarea bolșevismului răzbunător. Adică pentru o devenire nonromânească a omului român". Dincolo de o genealogie ideologică, ușor recognoscibilă, ar mai fi și niște complexe freudiste, foarte interesante prin perspectivele ce le deschid asupra unor personalități sfâșiate din spațiul românesc: "H.-R. Patapievici pare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care l-a așteptat pînă ce acela a rămas singur, ca să-i zdrobească fața cu lovituri de bîtă. De-acuma nu mai are cum comite nimic rău. Lui Cornel i-a plăcut și faptul că, adus în fața unui juriu, tatăl răzbunător a fost achitat. Mai sînt oameni care înțeleg ce înseamnă dreptatea. 13 Un supererou din plastic se scălda printre valurile de scame din buzunarul pantalonilor lui. Nu se despărțea de buzunarul lui Cornel decît pentru a asuda mîinile celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
scape multă vreme, răspunse șeful gărzilor, umflându-se În pene. Am controlat deja, dar nu lipsește nimic. Sus, În dormitor, e o casetă de fier, plină cu florini. Nu a fost mâna unui hoț aceea l-a omorât, ci mâna răzbunătoare a servitorului. Dante făcu o grimasă dezamăgită. Dacă străjerii puseseră mâna pe acel nevinovat, nimic nu-l mai putea salva, se gândi el cu amărăciune. Nici măcar autoritatea sa de prior, care se apropia oricum de scadență. Văzu Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viața au plătit întregimea pământului strămoșesc și acea sfințită coroană ce prin slăbiciunea veacurilor și nu din vina Domniei au pierdut o neprețuită piatră scumpă. Fie voia stăpânului tăriilor ca din neamul M. Sale Preînălțatului nostru Domn să se nască răzbunătorul pierderilor noastre și întregitoriul patriei. [1 și 3 octombrie 1876] CARTE NOUĂ ["AU IEȘIT DE SUB TIPAR CRONOLOGIA... Au ieșit de sub tipar Cronologia raționată de A. D. Xenopol. Această carte cuprinde în 200 de pagini istoria pe scurt a tuturor popoarelor și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Iar Cressus, care n-avea, i-a povestit lecția amară lui Cyrus, care l-a cruțat de la moartea pe rug. Printr-un nenoroc, acest bătrân a devenit un gânditor, un mistic, un sfetnic. Apoi Cyrus a fost decapitat de regina răzbunătoare ce i-a cufundat capul într-un burduf cu sânge și a strigat, „Ai vrut sânge? Na, bea!“ Și fiul său nebun Cambyses l-a moștenit pe Cressus și a încercat să-l ucidă în Egipt la fel precum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a viziunilor și viselor deja răsuflate, intenționa deci, în forma dezgolită a gelatinei umane, să facă pe cineva să aleagă sau să înșface prin forță; să făurească putere din dezavantaje și să facă progrese tocmai pentru că are dușmani, să fie răzbunător sau teribil; să folosească statutul de frate, nu să fie oprimat de el; să aibă o voce puternică care să amuțească celelalte glasuri - același principu pentru persoane, ca și pentru națiuni, partide, state. Asta, nu un om-pui, jumulit și pârpolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lună și a zidurilor împietrite într-o tăcere vinovată, picurată mai departe, în auzul străzilor înguste și pustii, buzunarul din spate al pantalonilor lui Dănuț, sună prelung. Pe ecranul aprins, mesajul primit este: " Regele Baal, Teroarea-Întreită, Se grăbește. Stăpânul sub-pământului, Răzbunător, Spre voi zorește. El, Sephirahul celor șaptezeci de legiuni, Sub pod stricat, pândește. Și Haosul, Cu-al vostru dar, Îl va stârni, Orbește! De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acrimonios? Arbitrar? Probabil că vorbim despre ceva mai dificil, comprehensiv, grăiește Fratele, argumentând imediat. Și iată din ce cauză: În Primul Testament, și în mozaism, în general, Dumnezeul Legii celei Vechi, al Torei, Dumnezeul evreilor este iute pedepsitor și aprig răzbunător, cu aceia care ignoră sau care nu păzesc poruncile, ca și directivele Sale. Altfel spus, se exprimă adesea, prea adesea, într-un mod categoric brutal, paradoxal și ultra-capricios. De exemplu, îl adoarme pe strămoșul nostru Adam, în ambulatoriu, în Gan-Edenul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Antonio și să se apere. Viața mea nu mai e doar a mea: e a noastră. În sala de așteptare, chipuri plictisite o priveau cu ostilitate - căci era acolo, Înaintea lor. Așteptau În purgatoriul acela anonim al birocrației. Un tip răzbunător voia să-și denunțe vecinul căci pianul lui Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii și Între timp cine știe ce șmecher Îi Înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
orașul - simplu și secret, profanat și integru. Și tu ai vrea să-l transformi Într-o măcelărie. Ai vrea să mi-l iei. Dar eu n-am să plec niciodată. Pentru a se calma, răsfoi La Repubblica, ziarul tipului aceluia răzbunător. Trei pagini cu anunțuri cu locuri de muncă: se căutau funcționari comerciali, agenți, directori tehnici, experți de logistică, consultanți publicitari, programatori În Oracle, reprezentanți de vânzări cu vârsta cuprinsă Între optsprezece și treizeci de ani. Nu se căutau femei de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ben la niște prieteni în Shropshire. Sheba a fost teribil de lovită de faptul că nu-și va petrece Paștele cu fiul ei, iar eu am încercat să intervin pe lângă Richard în numele ei, dar era într-una din fazele acelea răzbunătoare și nici n-a vrut să audă de vreo schimbare de plan. Sheba a căzut într-o depresie adâncă după asta și s-a închis în camera ei unde a stat ore în șir, lucrând la sculptura ei. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fudul prin tîrg să-l vadă lumea ce important e, că ce-are pe el și ce are acasă și ce deștept și frumos e? CÎnd s-a mulțumit el cu ce are? CÎnd n-a fost el ranchiunos și răzbunător și n-a ținut dușmănie din te miri ce-i cade prost? CÎnd nu i-a fost lui frică de semenii lui? Ba că nu-l laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
este deductibil de context. Ghilimelele artificializează textul, îi dă un aspect obositor și neelegant. În alte situații, ghilimelele devin indici textuali ai opiniei: „Democratul” Băsescu. Mare atenție la diferite capcane semantice. De pildă, a aduce aportul este pleonastic. Vindicativ înseamnă „răzbunător” și salutar înseamnă „salvator” etc. Evitați poncifele. Limbajul jurnalistic uzează extrem de repede sensul anumitor cuvinte. Voit sau nu, se ajunge la un nedorit „limbaj de lemn”. Goana ziariștilor după adjective eclatante, dar și mimetismul lor verbal pot duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pretutindeni, iar toamna ai fi putut să auzi ritmul lent al ploii lovind pe acoperișuri. Deodată, N. Iorga devenea mânios. Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceață și de tunete. Străpunși de degetul răzbunător al lui N. Iorga, dușmanii invizibili se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi, furtuna se potolea. Profesorul căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu consolant. Uneori cei
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]