1,968 matches
-
și ascultă tăcută vocea care-i vorbea. Apoi spuse: Bine, am să-i transmit. Se întoarse spre Luana: Era Vera. Renar vrea să dea la marină. E disperată și te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului mătușii de la Timișoara, Luana îl sună pe Renar. Avu ceva de muncă dar, în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului mătușii de la Timișoara, Luana îl sună pe Renar. Avu ceva de muncă dar, în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât de mult o răneau vorbele lui, Radu continua să-și plângă de milă, cuprins de zbuciumul teribilei frământări interioare. Scoasă din sărite, ea îi arătă ușa: Dragul meu, nu e timpul pierdut. Fugi cât mai repede, până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana... Nu pot concepe gândul să trăiesc fără tine. Dar nici pe acela de a mă avea la brațul tău. Nu mai sunt o fetiță. Am treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufrageriei ea îl analiză pe viitorul ginere, intuind perfect că era îndărătnic și greu de condus ca un măgar înhămat la cotigă. Dar văzându-și fata atât de îndrăgostită și realizând că orice încercare de-a o face să se răzgândească era sortită eșecului, se împăcă cu gândul și se oferi să-i ajute cu bani pentru nuntă. Tânărul refuză categoric, susținând că salariile lor erau suficiente pentru a se descurca singuri. Luana nu dorea să se mai îmbrace mireasă așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aici nu e punct de prim-ajutor. Nu intră fiecare cum îi place. Dacă doriți ceva de la referenta mea, vă adresați mie. Eu sunt cea care trasează sarcinile doamnei Noia. Izbi pe biroul Luanei registrele de sub braț. Tânărul tresări, se răzgândi, nu-i mai trebui nimic și fugi ca din pușcă. Nuța deschise un dosar, împrăștie foile peste tastatura referentei, fără să țină cont că ea lucra și bâjbâia butoanele pe sub colile aruncate. Luana crezu că turbează de furie. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
domnișoară, nu puteți intra așa. Așteptați să vă anunț. Cealaltă râse, aruncându-și cu infatuare pletele. Ca fostă logodnică a domnului director, bănuiesc că o astfel de regulă nu mă privește. Se întoarse țeapănă și dădu să deschidă ușa. Se răzgândi. Se apropie de biroul Luanei și începu să mângâie, cu degete subțiri, ceașca de cafea. Stai să mă gândesc... Nici tu nu te supui acestei legi. Înclină capul într-o parte, fixând-o cu o privire ironică. Poate din pricina faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gândire. De unde i se trage invidia? De unde răutatea asta? Expune-i punctele slabe. Învaț-o minte. Nu-i asa c-ar fi minunat? — Nu crezi c-ar bănui ceva dacă aș suna-o și i-aș spune că m-am răzgândit? — Nt! Habar n-ai cât de arogante sunt creaturile astea. Au impresia că toată lumea moare să fie intervievata de ele. — Deunăzi nu i-am lăsat deloc această impresie, spuse Adrian. — Atunci o să punem pe altcineva să sune pentru tine... sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dus împreună. Am ramas la sauna până când ea... Adrian schița un gest de lehamite. Nu știu, zău, de ce-am intrat în jocul asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret. Pe urmă m-am răzgândit, dar era prea târziu. — Păi, a fost și vina lui. El te-a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera de oaspeți. Se culcă la câteva ceasuri după mine și se școală târziu, ca să nu trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Șam. — Pari surprins. — Ei bine, pe bune, chiar sunt uimit c-ai mers până la capăt cu ideea asta. De ce nu mi-ai spus? Adrian nu-i răspunse la întrebare. Cum n-am mai auzit nimic, am crezut că te-ai răzgândit. Acum îmi pare rău că n-ai făcut-o. — Ție îți pare rău? — Păi, de la mine a pornit totul. Mă simt vinovat. Atunci poate ai vrea sa rezolvi problema, îi propuse Adrian. Cumpăra toate exemplarele suplimentului duminical al lui Sentinel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
adică grad mic, decât citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că de data asta nu se va mai Întoarce. 28. Bună seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina partea a doua Imperialului, Adagio un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria lui fu scrută pentru că Iolanda se răzgândi: Mai bine nu... Urcă În fugă cele câteva trepte ale scării și intră În hol fără să privească Înapoi, semn că Într-adevăr se schimbase. După ce-i lăsase trupul pentru o Îndelungată și neîngrădită folosință, iat-o impunând restricții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebuie să te omori, Bejane. Trebuie doar să-ți vinzi un rinichi. Cui Îi trebuie rinichiul meu? Cumnatului meu, strigă el bucuros că mă poate ajuta. Știa ce mult Îmi plăcea mormântul lui. Poziția, mai cu seamă. Ca să nu mă răzgândesc a zis ceva ce n-o să uit șohan: Bejane, singurul loc pentru care merită sa Îți dai tot ce ai, chiar viața, e locul de veci. Am rămas năuc. Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ne-am spus că e un loc bun pentru o scurtă odihnă Înainte ca fiecare să-și vadă de drum. M-a ținut În brațe pentru prima oară. Era felul lui de a-mi spune că Încă mă puteam răzgândi. Și ar fi fost atât de ușor! Pentru că Îmi era frică și pentru că Îmi venea greu să mă despart de căldura aceea nouă, cunoscută poate cel mult În vis. Știam Însă că el o avea acasă pe Iolanda și, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
paracetamol sau altceva? Lovi ușor cu piciorul o geantă maronie, de piele de sub scaunul său. — Cred că am aici câte ceva. — Nu, am zis. Mă descurc. Trebuie doar să stau nemișcat și să nu mă gândesc la asta. — Ei, dacă vă răzgândiți... De fapt, la 2 trebuie să-mi iau pastilele pentru ochi. Uit mereu. Ați putea să-mi faceți o favoare și să-mi amintiți? Am scos mobilul din buzunar și am aruncat o privire la ecran: 13.32. — Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de la peștele-idee unduitor care atârna la doar câțiva metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta să-ți prindem ludovicianul atunci când vei înțelege... Făcu o pauză. — Voiam să spun „gradul tău de implicare“, dar mă refeream de fapt la „ce-o să-ți facem noi“. Mă tem că nu vă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o perioadă de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plângând în urma lui ca după un mort, așa de mult l-au plăcut, dar cu chitrele astea două a încurcat-o rău, a pus mâna pe telefonul roșu de urgență pentru a-l informa pe Iahve Bossul, dar s-au răzgândit cu speranța că imaginația le va născoci vreo drăcie care să le limiteze gurmandismul financiar. Dacă aș fi drac zise Bau și el mort la rându-i, fără să știe le-aș falsifica bancnotele ca pe la noi, un rând bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acest pretext pentru a se limita doar la a ciuguli. „M-ai asigurat că va fi mai bună mâine.” Femeile care nu se ating deloc de farfurie mă enervează. Eram cât pe ce să i-o spun dar m-am răzgândit: nu era cazul să fiu așa de dezagreabil cu o persoană care mă primea cu atâta amabilitate și îmi oferea clos-vougeot 2003. -E un vin grozav. -Desigur, răspunse non-Sigrid luând o înghițitură. Palatul meu nu este destul de delicat ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
domnul Președinte, voiam doar să te asigur că ești la fel de important ca noi în ecuația asta. — Pe unde o luăm? întreabă Petrică interesat mai mult de partea practică. Există o singură rută directă, zice Sena, dacă nu cumva v-ați răzgîndit s-o luăm pe căi ocolitoare, ca să nu dăm de bănuit. — A fost și asta o idee pe care am luat-o în calcul la un moment dat, își amintește domnul Președinte. — Buzău, Focșani, Bacău, zice Monte Cristo cu gîndul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-ți vină să rîzi nu alta, de parcă ar fi fost două păsări rare cărora li se pierduse urma cu nu știu cîți ani înainte. Știrea nu era totuși confirmată, dom’ Colonel, zice Poștașul, dacă era cazul, puteau să se răzgîndească. Parcă nici acum nu ți vine să crezi că restul lumii le făcea jocul, Poștașule, zice Bătrînul cu ciudă și dezgust în voce, pe Gorbaciov îl mai înțelegeam, începea să se simtă și el ca un Mesia la capătul aventurii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a împins nimeni de la spate să intri în joc, ai făcut-o fiindcă așa ai vrut. — Bine, bine, se mai liniști puțin Timișoara, dar totuși spune-mi acum ce mai e? Ce s-a mai întîmplat că vrei să te răzgîndești? Să nu-mi spui că s-a îngroșat gluma cu femeiușca, că nu mai poți face față, pentru că nu te cred. — O spui serios sau faci pe prostul? Am eu față care să se sperie de niște fufe? Adevăru-i că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Poștășică, n-am de gînd s-o fac în clipa asta, dar poți s-o iei ca pe un preaviz. Așa mai merge, zise Timișoara, dar bagă la cap ce-ți spun, după ce o să se mai liniștească apele, o să te răzgîndești. — Nici vorbă, hotărîrea e luată, spuse Poștașul. M-am săturat pînă în gît de atîta fereală și mîncătorie. — în schimb ai reușit să ni le urci în cap pe toate boarfele alea, încercă Timișoara să-i reproșeze, dacă odată și-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]