1,198 matches
-
aer, în jurul său, ca o aură palpabilă -, aidoma aburului proaspăt, din azima fierbinte, abia scoasă din țest, ruptă în două...” - se destăinuie, precipitat, marea actriță, de parcă i-ar fi fost frică să nu-și piardă rapid galbenii vorbelor, pe drumeagul răzleț al exprimării. ,,Aura sufletului său avea consistența mierii de salcâm ori de tei - aur lichid, aproape transparent, pe care îl puteai întinde pe pâine și cu care te puteai hrăni întru vecie...” - îi răspund automat, poate mai mult ca să-i
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
turcul Cenk Ildem pentru bronzul categoriei 98 kg? Nu știe, în mod sigur! Păi, numai această transmisie a durat mai mult de 15 minute...Și-atunci, despre ce vorbim?! Hai să trecem la lucruri mai serioase cum sunt...gândurile mele răzlețe din fiecare zi petrecută aici. Ca să ne destindem, pentru ca tot am amintit de meciul Stelei cu „cetățenii”,din preliminariile Ligii Campionilor, scor 0-5 , hai să vă spun una aflată de la operatorul TVR, Vasile Buta, cu care am mers la lupte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un vânt călduț de vară bătea la poarta orașului. Nori răzleți acopereau cu nuanțe de gri și alb cerul albastru. La munte, vara se face simțită după a doua jumătate a lunii iunie. Începeau vacanțele. Puștimea, răpusă de oboseala sfârșitului de semestru și de an școlar, ardea de nerăbdare să zburde
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu mustăcioară, bine legat, având pe chip una din acele expresiuni nobile ce trezesc considerațiune în rândurile sexului atent; ea, subțire, mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu atât de fermecătoare, încât doamna Potoțki bătu veselă din palme: — Dragii mei copii! zise ea încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările nimănui, doar niște vești răzlețe pe care cineva nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poeți ai noului val, cel mai important reprezentat al generației grobiene... este vorba despre domnul... - Giordano, Giordano!! Bobby Giordano, strigară câteva femei isterice, reușind în mod cât se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că fusese observat, absolut de loc, vă ascult mai departe. Vă plictisesc, nu-i așa? Dimpotrivă, îmi face plăcere să vă ascult. Până acum o jumătate de veac, aici nu era decât un sătuc de mineri care își ridicaseră casele răzleț pe pantele muntelui, cât mai aproape de locul unde săpau în măruntaiele acestuia după aur. Scormonind în istoria familiei oricăruia dintre localnici, vei găsi nu foarte departe un miner, iar mai adânc nu vei mai da decât peste această îndeletnicire. Băieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orășelului își dormeau somnul de veci acolo. Mai departe, din iarba deasă, se ridicau cruci modeste înfipte la capul oamenilor obișnuiți care se stinseseră de curând. Noaptea era la jumătate. Căldura zilei trecute încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Erau bune mașinile acestea moderne dar, din păcate, toate sistemele erau legate de funcționarea motorului. Odată acesta oprit, nu mai aveau nici direcție, nici frâne. Era de acum destul de aproape de sediul companiei când auzi primele focuri de armă. Mai întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare BÎkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stîrni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor, părea să nu prea mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a nu se pierde unele de altele, au avut pe cineva care să le pună împreună, pe cineva care știe că lumea ar fi un pic mai decentă dacă am ști cum să reunim câteva cuvinte care umblă pe aici răzlețe, Mă îndoiesc că sărmanele disprețuite se vor întâlni vreodată, Și eu, dar să visezi e ieftin, nu costă bani, Să vedem ce vor spune ziarele acelea mâine, Să vedem, sunt pregătită pentru ce-i mai rău, Orice ar ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului, îmbrăcă pardesiul, deși vremea era dintre cele mai blânde care se puteau dori în acea perioadă a anului, după cum, de altfel, s-a putut dovedi de visu deschizând fereastra și privind norii albi, răzleți și lenți, care treceau acolo sus. S-ar putea ca și un alt motiv puternic să fi tras în balanță, în realitate, pardesiul, mai ales purtat în stilul impermeabil, cu cordon, e un fel de semn distinctiv al detectivilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și-a tras la loc cămașa. — Trebuia să se Întâmple odată și-odată și n-aș fi vrut pentru nimic În lume să nu fiu de față. — Dar cine-a fost? — Păi, niște chelneri, vreo doi marinari și câțiva pietoni răzleți, cred. E cea mai stranie senzație. Ar trebui să te lași bătut, numai de dragul experienței. După o vreme cazi și toată lumea lovește În gol, Încercând să te nimerească, iar când ești la pământ, Îți trag șuturi. Tom și-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșit, o masă deasă de lume, mergând agale, care l-a dezgustat cu miasma ei grea, compusă din mirosul de tutun al bărbaților și fetidul iz senzual al pudrei râncezite pe fețele femeilor. După grupul compact au ieșit alți spectatori răzleți - cam o jumătate de duzină -, un bărbat În cârje și, la urmă, pocniturile În serie ale scaunelor rabatabile au anunțat că plasatoarele se apucaseră de curățenie. Orașul New York nu dădea impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Făurar Elena Marin Alexe Mă strecor anevoie printre troiene, în pas cu amiaza care calcă strâmb, peste muțenia albă din jur. Simt în spate răsuflarea tăioasă ca de stilet, a vântului zămislit de Făurar în tainița văzduhului alb. Câteva dâre răzlețe și timide promit zile senine, descărcate din desagii încăpători, țesuți la stative străvechi, în tinda înflorită a primăverii. Cine știe, dacă vor rămane doar promisiuni.. Poate că lacrimile fierbinți ale rugăciunilor au escaladat zidurile albastre și au depus solia în
F?urar by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83353_a_84678]
-
de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te simt Te simt în adierea vântului de seară, Ce îmi răsfiră părul încărcat cu vise, În așteptarea sărutărilor promise, Dulcege și cu gust de scorțișoară. Te simt în picături de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se preling, Împrăștiind parfum de mere pădurețe. Te simt în pâlpâirea focului arzând, Ce mistuie amintirile din mine, Și fumu-l urcă-n cer într-un vârtej subțire, Roșul
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > JURNAL COMUN Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am zărit de la tribord tinerețe Prin luneta adâncă a mării Imagini fugare și răzlețe Leagănate lin pe valul resemnării Te-am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
a luat vacanta șoarecele 46. în paltonul nou - copil desenând pe țărm un soare uriaș 47. Gaura nouă - șoarecele a lucrat iar în schimb de noapte 48. Pe pragul de lemn bătrân așteptând luna- ceașca de ceai 49. Un tunet răzleț - căzând secerate florile de prun... 50. Casa de bătrâni - luna printre zăbrele singurul opaiț 51 Văruit proaspăt - păianjenul își țese o pânză nouă 52 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 53 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
de meserii, care aveau și profilul olărit, la menținerea practicarii meșteșugului la noi în țară, până în prezent . Acest lucru s-a întâmplat nu din cauza lipsei de interes a cercetătorilor, ci pentru că, față de alte domenii, aici găsim material documentar de arhivă răzleț, iar muzeele pe tot parcursul secolului XX nu au avut ca prioritate colectarea sistematică de artefacte confecționate de elevii școlilor de meserii, sau cele provenite din micile ateliere orășenești, sau de la olarii care mai erau activi în a doua parte
ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]
-
conturul lacului, pe lângă versanți către vestita Țara Moților. La fiecare curbă, pe fiecare vale sau după fiecare stâncă descoperi ceva deosebit. Coada lacului se prelungește mult până se contopește cu râul, iar pe versantul de vizavi apare câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi. Toamna foioasele și coniferele îți oferă o multitudine de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie, întregesc tabloul din ținutul moților. Iubitorii de natură, aici în ținutul populat pe crestele Carpaților Apuseni, își pot monta corturile și petrece o zi, o
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]