488 matches
-
să se Îmbrace? — Mișto! Păi și? De ce nu-i scrii și tu lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la bucătărie, sau În dormitor Înainte să se dea stingerea. Și Depeche Mode tocmai a scos 101
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov, chiar la piciorul zidului casei învecinate. Dar la un moment dat am observat la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ștef. Și, la drept vorbind, nici nu știu de ce să fi făcut vreo legătură între curtea strâmtă, cu aspect intim, a doamnei Ștef și acea întindere părăsită din jurul construcției neterminate, unde doar un petic de pământ dintre scărița de fier, răzor și cișmea vădea semne de locuire. Cele mai importante amănunte din trecutul ei puține, câte au fost mama mi le destăinuia pe stradă, în timp ce ne întorceam de la cumpărături și, mai rar, când ieșeam împreună în oraș. M-am gândit că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii rămase neterminată, între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în stare ființa mea, "nu te opri", m-a făcut să continui. Cum plouase cu o zi înainte, pământul moale mi se lipea de tălpile pantofilor. Am mers așa nu știu cât. Când n-am mai putut, m-am ghemuit pe un răzor și am adormit. M-am trezit când soarele era sus, singură pe un câmp de pe care fusese strânsă rapița. N-aveam la mine o oglindă. Cât de rău arătam oare? M-am gândit un moment să mă întorc. Pe urmă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă pricepeam la grădinărit, dar aș fi vrut să-l ajut pe bătrân. De aceea l-am întrebat: Cu ce te pot ajuta, părinte? Apoi treabă ar fi, dar nu știu cum să mă ajuți. Ba uite că am găsit. Uite colo răzorul acela cu ceapă. O cam dat buruianul în el. Încearcă să-l plivești. Până atunci, eu am să dau apă pătlăgelelor, că îs cam însetate. M-am apucat de treabă furându-l din când în când cu coada ochiului pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
altceva decât o sapă și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit la pârâiaș, a zăgăzuit calea apei către răzoare, făcându-l să clipocească din nou. Când și această treabă a fost gata, a venit lângă mine. Văd că îți umblă mâinile destul de repede. Ai și terminat treaba. Hai cu mine! Cum îi era obiceiul, odată cu ultimul cuvânt a și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și m-a întrebat cum de cresc atâția maci când ei sunt secerați înainte de a da fructe. Fără să aștepte răspunsul, a adăugat: "Am o bănuială că așa va arăta și viața mea"... După asta ne-am așezat pe un răzor înflorit. Deasupra noastră, cerul era pătat de nori străvezii. Mi-am dat seama că ezita să se bucure și nu înțelegeam de ce. Adevărul e că iubesc viața atât de mult încît îmi vine să plîng", m-a lămurit ea și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri sboară ciorile, De mai zici cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, 93 {EminescuOpVI 94} Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
genele, Ochii și sprincenile, Că și eu trimite-ți-oi Ce-i mai mândru pe la noi: Coiful nalt cu penele, Ochii și sprincenile, Că eu sunt tot sănătos Și mulțămind lui Hristos, Te sărut, mândră, frumos. 79 La fântână sub răzor Se - ntîlnește dor cu dor, Se sărută până mor; La fântâna lui Novac Se - ntîlnește drag cu drag, Se sărută până zac. 80 - Flori ca și înaltul vad, Mult bade te-am așteptat, Dac - am văzut că nu vii Pus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vrea să ne cunoască Vie-n țara românească, Că așa L-om pieptăna De cât lumea n-o uita. Țara cere de la noi Să fim harnici la răsboi. 196 Pre din sus de Simering Mare loagăre se strâng, Pe dunga răzorului Naintea Franțozului. - Franțozu-n roș - îmbrăcat Spre bătaie-i de gătat Și feciorii tot striga: " Să trăiască Austria" Austria cea română... Vine gheneral călare Tot strigând în gura mare: - Nu vă dați feciori voinici Că ceriul ne-a ajuta Și-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
crăpături, liniuțe care se mișcau peste paie odată cu trecerea orelor, vederea lumii întregi era greu de suportat. Am așteptat cu răbdare câteva secunde. În față trebuia să fie o casă galbenă, cu cotețul câinelui aflat aproape de gard, puțin mai la stânga - răzoarele părăsite, iar în partea dreaptă strada. Toate urmau să se limpezească în câteva clipe. Deocamdată curgea o ceață mare și dureroasă, pe care ochi mei se străduiau să o alunge clipind. S-a lămurit întâi casa, cu cotețul ei gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
decât cel de la Plugușor, că-i mult mai mare de cuprinde zarea. Acum să privim pe fereastră și să vedem ce se întâmplă în grădina noastră. Iată cum picăturile de ploaie se strâng în șiroaie pe acoperișuri, la margini de răzoare, dar după puțin timp dispar. Dar unde dispar, bunico? Picăturile de ploaie intră în pământ și de acolo le iau plantele. Prin rădăcinile lor trec în frunze, în flori, iar alți stropi rătăcitori, transformându-se-n vapori, se ridică iar
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
la cules. Ajunși la fața locului s-au împărțit pe rânduri, fiecăruia revenindu-i câte două rânduri. Petre culegea pe rândurile de la o margine, alături de el femeia cea tânără, apoi urmau oamenii angajați cu ziua, Frusina cu Gheorghe la celălalt răzor, cuprinzând astfel toate rândurile de porumb. Erau bucuroși că o să termine până seara și pot căra și din porumb, acasă. Rândurile erau foarte lungi, așa că, atunci când au trecut de jumătatea distanței de cules, se făcu ora prânzului. Frusina îi anunță
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ales, nu se străduise să sucească mintea femeilor; el culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot mai restrînse, erau doar pentru cei dornici să aleagă de acolo o femeie plantă, ferită cu grijă de relele ce pîndeau dincolo de răzor, pe care, apoi, să o sădească Încrezători În ghiveciul strîmt al căsniciei. Femeia-floare era tot mai mult Înlocuită cu femeia-buruiană - tot culesese, fără nici o strădanie, Thomas; bălării de leac; chiar Îl vindecaseră; se dovediseră femei potrivite lui și altora ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
desfăcîndu-se cu un plescăit prelung și înălbind tarlaua pe o suprafață de o sută de metri pătrați cu o populație de articole, grafice și fotografii decupate din cotidianul de partid Scânteia. Coborând ca din lift, Ho diábolos puse piciorul pe răzor chiar în inima unui titlu ce anunța că, "din acest moment, intrăm într-o etapă superioară a construcției societății, în care avem de rezolvat probleme hotărâtoare, într-un spirit revoluționar și militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și „lesă’’, altele se conservau prin uscare și afumare. Pentru plantare se foloseau puieți răsăriți din rădăcinile pomilor ajunși la rod. Scoși din pământ cu tot cu rădăcină, puieții se plantau în gropi de circa 40-60 cm adâncime, eșalonate pe rând sau răzor. Distanța dintre puieții plantați varia în funcție de presupusa circumferință a coroanei pomilor maturi, iar cea dintre răzoare sau rânduri era de 4-6 m. Numele diferitelor soiuri de fructe ce se culeg de prin părțile locului își au originea și în culoarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rădăcinile pomilor ajunși la rod. Scoși din pământ cu tot cu rădăcină, puieții se plantau în gropi de circa 40-60 cm adâncime, eșalonate pe rând sau răzor. Distanța dintre puieții plantați varia în funcție de presupusa circumferință a coroanei pomilor maturi, iar cea dintre răzoare sau rânduri era de 4-6 m. Numele diferitelor soiuri de fructe ce se culeg de prin părțile locului își au originea și în culoarea acestora, de exemplu: în cazul prunelor deosebim albuțe, roșioare, gălbenioare, negruțe-mărunte, bune pentru țuică, merele pot
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
contrast cu înzestrarea armatei dușmane, ostașii români au dat dovadă de un eroism legendar. Lupte crâncene s-au dat la Oituz, Mărășești și Mărăști. Multe episoade eroice, cum ar fi „atacul cămășilor albe” sau cel al mitraliorilor din zona pădurii Răzoare ori asalturi la baionetă au năruit planurile dușmanului, prăbușind ofensiva inamică și au rămas vii în amintirea neamului. Numai că aceste victorii au fost plătite cu un important tribut de sânge. În focul luptelor din vara anului 1917 au căzut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Florentina Țone, op. cit., p. 21). 164 Se pare că situația nu se datora întru totul faptului că "era un oraș mic". În București, în aprilie 1982, orice trecător ar fi putut vedea o "coadă imensă (iar coadă?) în curtea Bisericii Răzoare din Drumul Taberei. Biserica e plină ochi. Nu mai e loc și coada a ajuns până în stradă! Părinții și copiii au venit să se împărtășească. Mulți pionieri. Au uitat să-și ia cravata roșie de la gât!" (Titel Constantinescu, Frica și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
împuște (fără somații inutile) 2.384 indivizi care, ca și muștele excitate de gustul mierii, au încercat să pătrundă fără documente în Republica Democratică Vandana. Printre cei astfel pedepsiți s-a aflat și numitul Julius Zimberlan. Julius Zimberlan din comuna Răzoarele de Jos (Republica Umanistă Vandana), contabil la RSDER, a descoperit o trecere secretă prin vechea canalizare a orașului și obișnuia, de ani de zile, să vină duminica la masă la socrii săi aflați de cealaltă parte a gardului cu sârmă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Umanistă Vandana), contabil la RSDER, a descoperit o trecere secretă prin vechea canalizare a orașului și obișnuia, de ani de zile, să vină duminica la masă la socrii săi aflați de cealaltă parte a gardului cu sârmă electrificată, în satul Răzoarele de Sus. Până ce, într-o zi de 3 ianuarie, a fost depistat și împușcat. Micul Peter Zimberlan, fiul lui Augustus Zimberlan, primarul din Răzoarele de Sus (Republica Democratică Vandana) și verișor primar cu contabilul Julius Zimberlan, a auzit în timpul mesei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
la masă la socrii săi aflați de cealaltă parte a gardului cu sârmă electrificată, în satul Răzoarele de Sus. Până ce, într-o zi de 3 ianuarie, a fost depistat și împușcat. Micul Peter Zimberlan, fiul lui Augustus Zimberlan, primarul din Răzoarele de Sus (Republica Democratică Vandana) și verișor primar cu contabilul Julius Zimberlan, a auzit în timpul mesei de prânz ce a pățit unchiul Julius. De ce a fost omorât unchiul Julius? a întrebat micul Peter. Fiindcă a vrut să vină la bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]