1,037 matches
-
Soarele răsare Se-abat din drumuri zeii încrucișând salutul. Să-ți lumineze drumul surpat de -atâta umbre Ce-ai dezgropat din rana ce încă sângerează. Ți-e lacrima mai sfântă decât lumina trează Din lumânarea morții scâncind adânci penumbre. Se răzvrătesc iluzii închise-n talismane, Un dans de frica vieții mai iese din firesc, O mască se hlizește cu rictusu-i grotesc Și soarta se închide-n ghioc, de-atâtea toane. Ne știe , cine oare , de suntem ploi de gând? Sau cine
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/Vestigii_de_gand.html [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
deznădejde, ca și cum fizionomia micii copile ce își pierduse mama ar fi putut schimba decizia soțului ei. Asemănarea era atât de izbitoare, încât ultima speranță nerostită îi dispăru instantaneu. Șerban văzu doar cârlionții negri. Părul care cădea până la umeri era la fel de răzvrătit ca și zulufii ce nu se lăsaseră prizonierii cozii de cal ce ajungea până la brâu, ca și cei care, într-o noapte de toamnă îl tulburaseră într-atât încât uitase de legile lumii pământene și pătrunse în ținut de legendă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1394296656.html [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
nu aveau nici măcar - sau mai ales -„păcătoși” slujitori ai catedrelor. De „stingerea” lor nici nu putea fi vorba, pentru că întotdeauna trebuia să te aibă la „mână cu ceva” - ca să-ți închidă orice poftă de a cârti și de a te răzvrăti, asta dacă îți mai era în fire și nu-ți era ditamai lehamitea. Cum planul școlii se defalca pe clase, apoi pe grupe, „cifrele de plan” depășeau simțitor resursele și potențialul „voluntar-patriotic” al elevilor așa încât, mai mereu, aceștia se situau
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Iertare_doamna_invatatoare_aretia_rauta_.html [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Trupul e cuprins de spasme, Ni se răzvrătește firea. În văzduh plutesc fantasme, Amenințând omenirea. Tot ce este viu pe Terra Își trăiește din plin clipa. Ruinează biosfera, Desfătarea și risipa. Sub a zăpezii hlamidă Nu se odihnește grâul. Ne stă sărăcia-n tindă, Apele-și revarsă râul
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1407442206.html [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
vina Acelora ce i-am votat. Și azi, sunt doar ei pricina Lacrimilor ce n-au secat. . Leul și-a pierdut grandoarea Viețuiește simptomatic Raportată-i e valoarea La cel euro satanic. Azi, trupul e cuprins de spasme Ni se răzvrătește firea Că-n văzduh plutesc fantasme Ce amenință omenirea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1407442206.html [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
mea erau expediate la c.c. cele mai multe pâre, „unioniști” de azi învinuindu-mă că aș fi „naționalist”, „proromân”, „antisovietic”: „El e nervul și vocea renașterii naționale. Îmi amintesc cum securitatea punea la cale să-l „cumpere” pe acest redactor-șef răzvrătit de la „Literatura și arta” cu ajutorul organelor de partid. Pe atunci „Literatura și arta” era farul luptei pentru renaștere națională. Atunci eu le-am spus că ideea lor nu face nicio para. Voi nu-l cunoașteți pe Dabija, iar eu îl
GALERIA SPURCAŢILOR: FLORIN CÂRLAN – SECURISTUL LUI CEAUŞESCU de NICOLAE DABIJA în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_dabija_1399843285.html [Corola-blog/BlogPost/350727_a_352056]
-
în schimb - ca și toate animalele, în general − nu cer nimic, dar dau tot cât le stă în putință mediului nostru biologic ambient, având parcă dintodeauna menirea de a-l păzi și ocroti, astfel încât, dacă ajung uneori să se și răzvrătească, o fac numai constrânși de situațiile din care, prinși fiind, presimt că nu mai au nicio scăpare. Și cu toată loialitatea lor față de om, adeseori, sunt tratați cu o cruzime nejustificată de unii semeni ai noștri, lipsiți de caracter, cuvânt
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_ursu_maricuta_manciuc_toma_1359253587.html [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
Autorului Sunt prizonierul dragostei tale încătușat de iubirea ta dragostea este temnicerul meu ea a aruncat cheile cătușelor și m-a lăsat înlănțuit cu iubirea ta legat pe vecie de dragostea ta, sunt un prizonier obedient, nu încerc să mă răzvrătesc mă supun regimului de detenție și refuz cu încăpățânare să evadez din închisoarea dragostei tale Prefer să rămân un condamnat un condamndat pe viață...de dragostea ta! Referință Bibliografica: prizonierul dragostei / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119
PRIZONIERUL DRAGOSTEI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Prizonierul_dragostei_viorel_vintila_1390457936.html [Corola-blog/BlogPost/361591_a_362920]
-
deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul soarelui Ce tocmai răsare, Pământul și Cerul, în zare Mâna își dau, Trăind deopotrivă fiorul vieții. Din amorțire, S-a trezit și inima mea, Flacăra ei irumpe, Până la Cer ajunge, Speranțele- oglindește Dar dragostea se răzvrătește Și-n inimă, și-n Cer, asemenea... Așteptându-te, însingurată, Inima de dor tânjește Și-n taină te cheamă... Cât timp tu ești departe, De dor, Eu nu mă pot despărți, Căci nu mă pot izbăvi de-a te iubi
VINO LÂNGĂ MINE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vino_langa_mine_.html [Corola-blog/BlogPost/361793_a_363122]
-
să nu se bucure (măcar puțintel acolo) când tu ai o ceartă cu soțul. "Mai îmi pare rău ,aș vrea să fac ceva pentru tine." (pe bune ? La cât îl ții sub papuc te mai și miră că omul se răzvrătește din când în când?:) Și mai cred că chiar dacă cel de acasa(ea,el) ne este primul și adevăratul prieten este totuși bine ,indicat și sănătos:) să ai un prieten de sex opus.Poate câteodată simți nevoia să vorbești cu
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Doar_prieteni_.html [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
zis: Vrem să ne unim cu țara! “ De aici începe povestea, iar cuvintele se înnoadă atât de bine unele de altele încât ai impresia că retrăiești adolescența Părintelui Nicolae Bordașiu. Ungurii n-au uitat lucrul acesta, că tata s-a răzvrătit și, după impunerea Dictatului de la Viena (1940), l-au condamnat, în lipsă, la moarte. Eu nu puteam gândi să rămân într-o stăpânire străină și să învăț școală într-o limbă pe care nu o cunoșteam. Eu nu știam limba
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ by http://confluente.ro/_educatia_moral_religioasa_ar_trebui_s_stelian_gombos_1333360312.html [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
ca-n alte vremuri, la fel ca la-nceput și gură ta se lasă furată de miracol și darnică-mi oferă sărut după sărut... În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt, noi doi stârniți de pătimi ne răzvrătim pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem că pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești că o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și pământul care
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ramai.html [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
devine piciorul de pod la marea întoarcere din veșnicii. Odată cu poezia Eleonorei Stamate, literatura română a câștigat definitiv un nume printre cei sortiți să-i ducă mai departe eterna faimă: Odată cu salcâmii,/au înflorit/ suspinele/ de la marginea pădurii”, ” s-au răzvrătit alunii/ de-atâta nebunie... toate/ se vor ascunde discret/ într-o prea tristă carte”! Autoarea trăiește poezia în toate formele ei, de la culoare, diafanul fluturilor, dragoste și îndumnezeire, până la dorința și nevoia de contemplare a naturii, copacii seculari oferindu-i
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 by http://confluente.ro/Vasile_sevastre_ghican_un_fl_gheorghe_stroia_1361195359.html [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
emoție umbrele. Serpi veninoși ne amorțeau peste cruzimea desfrâului de carne, ne-îndrăznind să întrerupă desmățul! Câte un ticăit de secundă ne reamintea că, și în surdină timpul zboară mușcând Universul! Triumfător, mi te înfloreai în fiecare atingere ce-mi răzvrătea respirul, înfiorându-mă! Erai dincolo de chemarea trupului, răsăritul sub care învățasem să gust veșnicia. Neputincioasă, am rămas surghiunită în tine și, de atunci diminețile toate au ochii tăi! Referință Bibliografică: Diminețile toate au ochii tăi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1451725937.html [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]
-
slujitor care nu făcuse cunoștință cu plumbii harapnicului cel mare. - La poruncă, Majestate! se înclină Ciorică. - Te-am chemat, maestre, să-ți spun că sunt tare supărată. Ținuturile noastre sunt mereu călcate de spioni și teroriști, îndemnând supușii să se răzvrătească. Toate aceste tulburări ne subminează imperiul, cauza tuturor relelor fiind vechiul nostru dușman, tâlharul de Soare-Împărat. Ce crezi tu că trebuie să facem ca să scăpăm pentru totdeauna de acest nesuferit dușman? Negru-Cioară fu pus într-o mare dilemă. Se chinuia
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
veți uita curând în calendare. Pe altă filă vor zâmbi firesc. Nu amăgiți, nu credeți în cuvinte Șoptite-n serile cu lună plină! Magia nopții va muri cuminte Când zorile vor desena lumină. Să nu jurați iubire niciodată! Cuvintele se răzvrătesc în noi. Și ne lovesc cu spaima lor curată De-a nu-ntina-nțelesul cu noroi... Referință Bibliografică: Să nu jurați iubire niciodată! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor
SĂ NU JURAŢI IUBIRE NICIODATĂ! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sa_nu_jurati_iubire_niciodata_.html [Corola-blog/BlogPost/355983_a_357312]
-
au scos istoria pe tușă, marginalizând-o în școli și universități, împreună cu latina - limba întemeietoare a românilor. În fața acestui „holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleșitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conținut istoric că nu-și mai dorește decât să dispară fizic: „Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoție, ticăloșie
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” by http://uzp.org.ro/acad-florin-constantiniu-politicienii-postdecembristi-au-facut-romanilor-mai-mult-rau-decat-mongolii-ungurii-turcii-nemtii-si-rusii/ [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
dacă nu ai bani, puți a putregai! lăcomia crește multora averea. aroganți cu școală, pe diplome furate, se înalță-n titluri, adulând puterea, corijenți în viață, plini de masterate. în zilele din urmă, ale-acestui veac, mai cade câte-un înger, răzvrătit din cer și intră tot în casa bietului sărac, căci gardul, la bogat, e 'nalt și e din fier! și-n curte, cât vițeii, în haită, lătră câinii, că tot o țin stăpânii pe Coasta de Azur; deși-s români
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Mai_cade_cate_un_inger_george_safir_1342163842.html [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
desene ale „jumătății” sale, Florin Pucă. Scurtă despărțire, volumul îngrijit și publicat de George Astaloș în anul 2000, care conține integrala liricii lui Teodor Pâcă (mort la 16 iunie 1978, la București), arată un poet profund, în gust clasicizant, un răzvrătit cu gesturi uneori manieriste, ușor prețios dar fermecător prin atitudinea fals „plebee”, altfel orgolioasă, și prin iscusința prozodică: „Vă las în valea acestei scurte plângeri, -/ Orice sfârșit vestește-un început, -/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput,/ Să pun din
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Costin_tuchila_teodor_pac_costin_tuchila_1378505305.html [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea ta e ca o-mbrățișare, și glasul tău un nesfârșit sărut în care când am murit și când m-am renăscut. De câte ori m-am răzvrătit în tine parcă în trupu-mi obosit simțeam ruine și-același iar deodată deveneam. Am fost meniți aceleiași ursite și în zadar s-au învârtit mereu ispite în jurul tău iubit și-n jurul meu. Când vom intra-n eternele omături ca să
AM FOST MENIŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1459449851.html [Corola-blog/BlogPost/383295_a_384624]
-
fulger de un secol, care n-a murit cu oamenii ce l-au omogenizat pe filă nebună asteptandu-și tămăduitorul. Norocul lui Eminescu, Steaua ce nu s- a născut încă, întemeiata pe toate câte au pierit și câte s-au răzvrătit, în galaxii imateriale. Norocul lui Eminescu, povestea spinului cu sănătatea ferita de prostie și ura. Citește mai mult Norocul lui Eminescu,Veronica, despletitaîn versuri, privită înoglinda spartăa nenorocului.Norocul lui Eminescu,fulger de un secol,care n-a muritcu oameniice
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
fixă și m-am pus pe așteptat prima captură. Se luminase bine, însă peștele nu se grăbea să muște. Am avut la un moment dat o trăsătură la lansetă și când am înțepat prada, am simțit greutatea peștelui cum se răzvrătește, luptându-se cu apa lacului. Era un cărășel cât palma, totuși destul de frumos pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat"minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap", știu ei pescarii despre ce vorbesc
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Monstrul.html [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte! Fulgi de nea Fulguiește liniștit peste-o lume adormită Un covor fără sfârșit de zăpadă insolită S-a întins - de neoprit - cu un alb imaculat Peste fi rea răzvrătită din orașul ofuscat Privesc fulgii cu-ncântare cum din ceruri spre pământ Își alege fi ecare drumul răscolit de vânt Uneori mirați măsoară depărtările celeste Se opresc și fără teamă schimbă volte de poveste Sunt surprins că-s anotimpuri cu
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1412202081.html [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
prin El am drum spre veșnicii. Drumul cel bun, căci cărărui sunt multe! Spre veșnicii pleca-vom rând pe rând, Numai acel ce știe să asculte De Dumnezeu, se va-nălța, zburând. Acei ce fac doar voia lor și-ntr-una Se răzvrătesc, vor plânge la sfârșit, Eu vreau Isus, să moștenesc cununa, Căci nu degeaba Doamne, Te-ai jerfit! Mă rog să dai Tu azi înțelepciune, Să vadă omu-acum, în ultim ceas, Că viața lui încet, încet apune, Din ce a fost
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1475298647.html [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
LA BEAUTÉ DU MAL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-s aripile desfrunzite și țipă ruga în altare Spre cerul plin de-amărăciune, c-albastrul mărilor ne moare; S-au răzvrătit lumini și umbre și ce-i în mine poți vedea, Ca o proiecție divină, furtunile din umbra mea. Golașă-n toamna pustiită, cu-n strai de foc și de cenușă Aș vrea să cern apusuri roșii, din ochii-albaștri de păpușă
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1447304859.html [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]