4,052 matches
-
duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl strigară: - Ce faci, nene Takamura? - Uite, voi sparge strada ca să repar niște cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii dădură din cap că bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că n-are rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o să ne unim până la urmă... Îi vezi cum trec prin vamă cu traiste de pătrunjel, rațe, gâște, să le vândă dincoace, să mai facă un ban. Știi, mi-a zis mie unul că-și dresează orătăniile, le dau drumul să vină-n zbor sau pe apă pân-aici. Știi care-a fost cea mai tare fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce... - Vorbeam singur, mă pregăteam pentru cursuri. - Fug, am o mulțime de treabă! A, și mi-a spus să-ți spun că nu prinzi semestrul ăsta concurs, că nu sunt bani și, oricum... Se grăbește-n felul lui, ca o rață hârșâind niște saboți de lemn pe ciment. *** - Ca să mă refer și eu la elementele esențiale, comenta Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-am urlat în gura mare că, dacă mă tund chilug, fug la Bucșoaia, n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
costume din alea cu personaje din desene animate, dat fiind că oamenii nu vor să riște ca un bărbat molestator străin să le îmbrățișeze copiii. Poate c-o să fiu un șoarece uriaș din desenele animate. Sau un câine. Sau o rață. Nu știu, dar sunt sigură că voi afla. N-ai cum să scapi de soartă, soarta continuă să fugă. Zi și noapte, viitorul continuă să vină spre tine. Mângâi mâna palidă a lui Shane. Îți dau viața mea ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța veni lângă mașina de scris, la care fata dactilografia de zor și aruncă din vârful buzelor mari, ieșite în afară ca un bot de rață: Știi ce-a făcut drăguțul tău la Râmnicu? Au băieții pe una acolo, la care trag pentru unele nevoi, mă înțelegi... Mi-a spus Gicuță Popa că s-au distrat de minune. Luana continuă să-și vadă de treabă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o”, ca și cum s-ar ciocni un cristal de dinți, de cerul gurii, de cutia mea craniană, cu rezonanță, ce spui tu, ce înseamnă? Cerul e plin de nori, luna este, dar nu o văd prea clar, trece-un stol de rațe, dar nu știu unde se duc, nu le văd prea clar, iar „a”-ul lui iar ciocnește pahare de cristal în creierul din spatele urechii, așa este și iubirea mea pentru tine, neclară. Voi ucide resturile acestei senzații în strânsoarea în brațe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pare că-i cam place”. Procedeele educative aplicate de mama au efecte contrare celor dorite. Ionel rămâne o primejdie pentru menajera care face cafeaua: ,, Sări, coniță! varsă spirtul, s-aprinde!” și pentru musafir căruia îi pătează pantalonii ,,culoarea oului de rață”. Punctul culminant și deznodământul se interferează în momentul în care ,,maiorul cade lat”... din cauza fumatului. Ultimul alineat are caracterul unui deznodământ. Sosit acasă, vizitatorul înțelege de ce a ieșit maiorul cu cheseaua în vestibul: ,,ca să-i toarne dulceață în șoșoni”. Denisa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nedescris să vezi cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceva ce nu există? Raționamentul domnului cu Magazinul fu Întrerupt de un șuierat vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul său legănat de rață Îndopată, În timp ce pe culoare și În compartimente călătorii se Îmbrățișau și se sărutau la Întâmplare, urându-și An Nou fericit. Ai văzut dă ce-a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șopârle. Casa lui Grațian avea un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își zicea că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte. Ce caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o dragoste pe care rar și-o arătase de-a lungul anilor. Angrosist, ce mai!.. Intermediar, mai degrabă... Cât să-mi trag sufletul... Au ceva avantaje farfuriile ăstea, În afară de faptul că vara ar putea mânca din ele o sută de rațe? Poți prinde cel puțin 50 de posturi. E ceva... În ce limbă? În toate limbile. Un fel de Turn Babel... Cam așa ceva. Bătrânul nu-l mai asculta. Se ridică de pe scaun și se apropie de taburet. Luă caietul cu filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fel vinovat că pusese și el umărul la strămutarea câtorva lucrări din casa Ster Într-un loc necunoscut și impropriu. Întocmai ca struții pe care Îi văzuse la televizor Într-o fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urâți ca dracu. Cel puțin așa susținea Avram În fața instanței. O acuzație pe care instanța de judecată o respingea de fiecare dată În baza relativității absolute a gustului estetic și a dreptului la diferență. Cu ce sunt mai frumoase niște rațe Îndopate și legănate În mersul lor pe picioare care nici măcar nu se văd? Se apără Domițian ținând strâns În mâini volanul Fordului și privind drept Înainte În drum spre Tribunal. Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta deschise ochii și Îi zâmbi. I se părea chiar că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii i-au șifonat rău fața. Ne-au mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii i-au șifonat rău fața. Ne-au mințit, își continuă ochelaristul discursul, că totu'i averea poporului. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]