563 matches
-
științele naturale. Provocarea pentru noi este aceea de a construi o știință socială care să recunoască și să încorporeze trăsăturile speciale ale subiectului uman, formulându-i afirmațiile într-un mod care ține cont de capacitatea umană de a gândi și raționa, de a înțelege și decide. Provocarea este ușor de formulat, dar nu este ușor de rezolvat. Dorim să construim o disciplină în care comportamentul social poate fi descris de tipare, dar care acceptă și constrângerile limitate în cazul comportamentului individual
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
produc comportamente tipice în condiții similare, putem să facem inferențe cvasi-cauzale. Astfel, putem spune că „X produce Y” nu cu obligativitatea mecanică din fizică sau chimie, dar ca imperativ practic bazat pe recunoașterea modului în care indivizii umani tind să raționeze și să acționeze. Pentru a reuși, științele sociale trebuie să poată să explice de ce, din punctul de vedere al celor care iau decizii individuale, anumite tipare de comportament au sens. Odată cu această înțelegere științele sociale devin capabile să genereze explicații
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
are loc nici un fel de producție. Nu există nici un fel de soluție tehnică de căutare a unui model corect ca bază a proiectului de cercetare. În orice situație cercetătorii pot fi în dezacord. Doar imaginația, măiestria și capacitatea de a raționa asupra unei probleme ne pot ghida. Alegeți un model în măsura în care acesta are sens, în măsura în care relația dintre variabilele independente și cele dependente pare să se manifeste într-un anumit mod și în măsura în care vă puteți susține alegerea în mod logic, în raport cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
estimarea relației principale ipotetice dintre X1 și Y. Cu cât avem date mai bine definite, cu atât trebuie să fim mai prudenți să nu includem variabile de control adiționale inutile. În practică, aveți la dispoziție doar propriile capacități de a raționa - citiți cât mai multe studii anterioare pe tema de interes și gândiți profund pentru a putea lua decizii inteligente referitor la efectele cauzale confundabile care trebuie să fie evaluate. În calitate de cercetători, aveți responsabilitatea să faceți tot ce vă stă în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Variabilele de control sunt esențiale în cercetarea din științele sociale. Acestea ne protejează de simplismul excesiv și de acel tip de inferențe eronate care abundă în conversațiile uzuale. Acestea conduc la un mod diferit și ceva mai dificil de a raționa. Poate că prietenii sau rudele se vor enerva când o să le întrerupeți conversațiile despre fotbalul românesc cu comentarii de tipul: „ați luat în considerare intervenția posibilă a efectului variabilei X2? Explicația pe care o propuneți se poate dovedi aparentă. O
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fi rezonabil ca angajații să încerce să-și atribuie lor înșile întregul produs. Care este poziția statului ca factor în acest sistem? În măsura în care statul este interesat de venitul obținut din impozitare, atât în prezent, cât și în viitor, acesta va raționa în mod similar cu angajații, dependent fiind de profiturile reinvestite în ceea ce privește sursele de venit viitor. Dar actorii de la nivel de stat dintr-o democrație sunt de asemenea interesați de popularitate și de realegere. Aceștia ar putea hotărî să promoveze redistribuția
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mare parte a timpului tentației de a trișa. Capitalul social, așa cum ne arată tot mai limpede dovezile acumulate, întărește eurile noastre mai bune și expansive”.1 Rațiunea umană este minunat de complexă, iar modelele sociale de interacțiune dintre indivizii care raționează sunt chiar mai complexe. Mai avem cale lungă până să începem să înțelegem cum funcționează organizațiile sociale sau/și cum clachează acestea. IV. Concluziitc "IV. Concluzii" Scopul acestui curs, precum și al celui precedent, este, în mod simultan, metodologic și de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
evaluările morale nu fac obiectul muncii lor. Asta este ceea ce îi deranjează pe criticii normativi. Cunoașterea empirică, după cum susține Leo Strauss, constituie doar un pas înspre înțelepciune. Scopul nostru trebuie să fie acela de a-i ajuta pe cetățeni să raționeze corect asupra alegerilor pe care le au de făcut. Refuzul de a emite judecăți, spune Strauss, este refuzul de a fi politici și aceasta legitimizează o lume în care totul apare la fel de bun. Descoperirile empirice ne ajută doar să promovăm
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
tipul de libertate pe care Dumnezeu și-a exercitat-o creîndu-l. Or, în doctrina creației ex nihilo necuprinsă în textele sacre, dar sistematizată de teologi libertatea actului creator este o libertate de alegere și se leagă strîns de voință. Divinul raționează doctrinele ex nihilo își este sieși suficient ; nici o necesitate nu îl determină să creeze ; realul absolut nu se îmbogățește cu nimic prin apariția universului. Cum se poate înțelege atunci actul creator? Teologii îl explică prin libera voință a lui Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
împărtășită de toată lumea sau măcar de o majoritate. într-un prim moment mă simt descumpănită de existența altor opțiuni, de șansa pe care o au să o covîrșească pe a mea. Sînt surprinsă de faptul că modul meu de a raționa nu e unanim împărtășit, că nu toți pleacă de la aceleași presupoziții ca și mine. Sînt stînjenită de faptul că, obiectiv vorbind, nu pot stăpîni întreg realul, că nu sînt centrul lui real, că nu eu îi dau ordinea și unitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
diferă În funcție de principiul ales: un loc unde oamenii lucrează, un loc unde se muncește sau o fază conceptuală a formării valorii pentru consumatorul final; pe măsură ce puterea intelectuală preia conducerea, puterea materială a fabricii viitorului descrește de la a face și a raționa la a coordona și a medita. 3.9.8.4. Întreprinderea suplătc "3.9.8.4. Întreprinderea suplă" Sistemul suplu de producție, dezvoltat de Toyota În 1950-1960, folosește mai puține resurse umane și materiale decât tradiționala producție de masă inițiată
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
înconjurați de niște luminițe ciudate. Ne-am dat seama că sunt lupi. În vis, devenea clar că doar unul din noi avea șanse să scape, cu condiția ca celălalt să se sacrifice; m-am oferit eu la sacrificiu pentru că am raționat că durerea mamei ar fi mult mai mare dacă l-ar pierde pe el. Când visul a ajuns în acest punct, m-am trezit. Apoi mi-am petrecut o bună parte din noapte întrebându-mă dacă e așa, dacă luam
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în forțele proprii, anxios. Să oferi copilului instrumente de comunicare este cel mai important aspect de care trebuie să te îngrijești indiferent dacă optezi pentru comunicarea verbală, limbajul semnelor, comunicarea totală etc. Copilul, chiar și cel surd profund, observă, deduce, raționează. În cazul în care activitatea psihică este antrenată indiferent prin ce mijloace aceasta se dezvoltă. Odată cu demutizarea se formează gândirea noțional verbală, ducând la progrese semnificative pentru activitatea intelectuală. Ca urmare a dezvoltării gândirii și limbajului, se produc influențe pozitive
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
modernă a fenomenului: "Bolnavul adoptă un principiu fals, pe care îl urmărește fără a se abate de la raționamentele logice și din care deduce consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoia a rămas o dereglare primară cronică, stabilă, caracterizată prin prezenta delirurilor, construite logic și consistente intern (ea având mai curând caracter intelectual decât afectiv), legate patologic de aspecte ale vieții reale, ce nu par să deterioreze capacitatea de a raționa ori comportamentul, uneori însoțite de halucinații, concentrate pe o singură temă (monomanie), dar care poate prezenta variații (persecuție, grandoare) în care pacientul dovedește o exagerată stimă de sine. Ca factori favorizanți ar fi 1) predispoziția constituțională a personalității, efect al
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu își schimbă opinia când este pus în fața argumentelor contrare nu ar trebui să surprindă, pentru că convingerile noastre greșite cedează în fața schimbării de mediu. Delirurile nu depind de vreun defect al inteligenței pacientului, nici de dereglarea facultăților sale de a raționa și gândi logic. O persoană paranoică își pune inteligența în slujba delirului, și din această stare de fapt pot rezulta numeroase idei bizare, ce sunt susținute și apărate cu mare agilitate mintală. Convingerile greșite nu indică totdeauna psihopatologie. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
delirant rămâne stabil, iar boala, odată declanșată, se cronicizează, personalitatea pacientului nu este în totalitate afectată. Unele trăsături îi fac deosebit de periculoși pe paranoici: caracterul cronic al maladiei, faptul că ei își păstrează capacitățile intelectuale intacte, iar capacitatea de a raționa nu le este lezată, ei continuând să funcționeze aproape normal în societate. Delirurile sunt adesea elaborate, ingenioase și, aparent, foarte plauzibile. Întrucât rămâne în societate, paranoicul poate combina convingeri imaginare cu evenimente reale - ceea ce ridică probleme legale, căci corectitudinea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sau chiar nocivă. 5. „Argumentum et silentio” Unii scriitori din antichitate caută să împiedice femeia căsătorită să se recăsătorească, dar în textul studiat nu vorbesc despre bărbatul divorțat: de aceea, aceștia acceptă căsătoria bărbatului într-un caz similar. Cei care raționează astfel nu se întreabă dacă ar exista alte texte ale aceluiași autor care interzic căsătoria bărbatului divorțat, dacă în scrierile lui nu s-ar găsi vreo afirmație clară a parității sexelor cu privire la drepturile fundamentale ale căsătoriei și, în sfârșit, dacă
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
incluzând dimensiunea politică, dar presupunându-le și pe celelalte un summum, deci), stabilirea acestora ar putea fi considerată, acum, ca un eveniment minor, aproape banal (nu mare lucru); totuși, cu o jumătate de secol în urmă, nici vorbă să putem raționa astfel și evenimentul chiar că a avut un ecou remarcabil. Pe de o parte, ne aflam încă în perioada "Războiului Rece"; Spania era izolată, neavând nici un fel de relații cu statele din Est, dar, din cauza dictaturii franchiste, ea se afla
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
concordanță cu H. Keyserling (căruia, probabil, când filosoful a trecut prin București, i-a și inspirat aserțiunea în acest sens), el imaginează posibilitatea unei resuscitări a spiritualității bizantine prin creația culturală românească, îndrumată de „Gândirea”. De vreme ce, în tot cursul istoriei, raționează el, Țările Române au contribuit materialicește substanțial, prin danii generoase, la perpetuarea creștinismului în Imperiul Otoman, la înflorirea vieții spirituale ortodoxe la muntele Athos, capitala României putea deveni un nou Bizanț. Așa cum, după căderea Constantinopolului (cea de-a doua Romă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
din aceste dezbateri animate, susținând că ființele umane dețin atât cunoaștere înnăscută, cât și dobândită. O altă mare dezbatere a problemei originii cunoașterii este aceea dintre raționalism și empirism. Potrivit raționaliștilor, sursa principală de cunoaștere este facultatea omului de a raționa și numai prin această cale adevărurile despre realitate pot fi înțelese. Prin urmare, se poate defini raționalismul ca teorie în care există un izomorfism între rațiune și realitate care face posibilă cunoașterea. Dacă această corespondență lipsește, este imposibil pentru ființele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
ideilor, principiilor, valorilor sau argumentelor religioase. Într-o societate liberă și echitabilă, o constituție trebuie să facă apel doar la idei, principii, valori sau argumente neutre sau "publice", acceptabile pentru toți cetățenii săi rezonabili în virtutea capacității lor comune de a raționa și argumenta. Pe scurt: invocarea numelui lui Dumnezeu în Constituția României ar fi contrară exigențelor unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Respectul pe care îl datorează acestor valori fundamentale și prezența cetățenilor atei sau fără
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
n-ar judeca așa : femeile noastre s-ar gîndi mai curînd că gîtul soțului lor nu e curat. Ele ar atribui o cauză internă unui efect extern : raționamentul lor ar merge dinspre interior spre exterior. Prietena mea japoneză, în schimb, raționa dinspre exterior spre interior, efectuînd în gîndire aceeași mișcare ca, în practica japoneză, croitoreasa care pune ață în ac sau tîmplarul care taie lemnul cu ferăstrăul ori îl netezește cu cuțitoaia. Nimic nu clarifică mai bine decît un asemenea exemplu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să-și impună definitiv dominația. Recunoscînd o verosimilitate istorică miturilor, se uita că ele au drept funcție principală să explice de ce lucrurile sînt în prezent așa cum sînt, ceea ce le obligă să presupună că în trecut erau altfel. Pe scurt, miturile raționează la fel ca acei gînditori din secolul trecut pasionați de evoluționism care încercau să ordoneze în serie uniliniară instituțiile și tradițiile observate în lume. Plecînd de la postulatul că civilizația noastră e cea mai complexă și cea mai evoluată, ei vedeau
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
î.Hr., când omul dezvoltă civilizația orașelor și apar, în anul 3000 î.Hr., primele mari imperii bazate pe organizare politică, conducere politică, exprimare politică, folosința banului și standardelor de viață. Acum omul cunoștea sensul numărului, avea o gândire logică, vorbea și raționa ca ființă deplină. Se dezvoltase deja spiritul în om156. Viziunea naivă asupra unei posibile spectaculozități în devenirea umană este combătută și de către Claude Lévi-Strauss, în "Rasă și istorie": "Citim în multe tratate de etnologie că omul datorează descoperirea focului unui
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]