1,302 matches
-
apropiere între raționalism și realism. Oricum, rămâne valabilă observația că avem de a face nu cu o „constatare” a scopurilor și a unei ierarhii existente independent de autori în relațiile internaționale, ci cu ordonarea axiologică a unor principii, împărtășită de raționalism, în comun cu alte teorii, nu neapărat determinată de „realitate”. O interpretare reținută de literatura de specialitate și reiterată în special în dezbaterile mediilor academice britanice în anii ’90, se referă la scenariile de evoluție a societății internaționale propuse de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tiparului etc.). Ca orice tradiție de gândire în relațiile internaționale, Școala engleză nu a rămas neatinsă de critici. Încercarea de a le rezuma pe cele mai importante trebuie să-i cuprindă, în primul rând, pe cei care consideră că încercarea raționalismului de a oferi o „a treia cale”, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
coerență internă a contribuțiilor personale, câteva exemple fiind menționate anterior (de exemplu, oscilarea între nivelul descriptiv și cel normativ, între rolul statelor și cel al indivizilor, între păstrarea stabilității și realizarea justiției în relațiile internaționale). Unii critici au văzut în raționalism o profeție care se autoîmplinește (self-fulfilling prophecy), în sensul în care, pornind dintru început cu întrebarea dacă există ordine în relațiile internaționale, dacă normele au importanță, el tinde automat să o găsească, să se concentreze preferențial pe acele aspecte care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teoriile în ordinea cronologică a elaborării lor, Școala engleză completezează, pe celălalt țărm al Atlanticului, pionieratul lui Robert Keohane și Joseph Nye (prin lucrarea lor Transnational Relations and World Politics, apărută în 1972) cu recunoașterea potențialului ideilor și interacțiunilor transnaționale. Raționalismul se distinge în acea perioadă prin importanța acordată instituțiilor internaționale, valorilor, normelor și regulilor, al căror rol în formarea, păstrarea și schimbarea societății internaționale constituie preocuparea primordială a tuturor autorilor acestui curent. Ulterior, instituționalismul neoliberal, ca un curent de gândire
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
valori diferite, dar membre, în același timp, ale unei societăți internaționale globale. Prin echilibrul pe care îl găsește între acceptarea premisei anarhiei internaționale și arta de a găsi un echilibru, o manieră de acomodare a intereselor între statele societății internaționale, raționalismul deschide posibilitatea unei căi de mijloc între absolutizarea războiului ca fenoment constitutiv unic al politicii internaționale, realizată de realism, și extrapolarea incertă a ordinii interne la scară internațională, dorită și propusă de idealism. Radu-Sebastian Ungureanu∗ Teorii marxiste ale relațiilor internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lucrarea lui Waltz din 1979, Theory of International Politics, constituind ea însăși un mesaj. Din păcate, științele sociale par să nu reușească performanța de a fi la fel de sistematice ca și științele exacte nici la capitolul terminologie. În relațiile internaționale, realismul, raționalismul, teoria critică și postmodernismul sunt câțiva dintre termenii care generează confuzii similare. De altfel, constructivismul este și o școală teoretică în alte științe sociale. Pentru alte amănunte, vezi capitolele din acest volum dedicate extinderii conceptului de „securitate” sau comunităților de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În ceea ce privește interpretarea musterbergiană, denumirea nu tocmai fericită „a murit” în 1955, când Asociația Internațională de Psihotehnică, fondată în 1920 și-a schimbat numele în IAAP, adică Asociația Internațională de Psihologie Aplicată. Prima fază a epocii psihotehnicii a fost dominată de raționalism iar a doua, de acel punct de vedere care punea în centrul atenției tendințele de realizare a sintezelor. Printre factorii de influență, pe lângă curentele psihologice de care am vorbit, un rol deosebit au jucat științele naturii. În domeniul stabilirii potrivirii
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
era mult mai aproape de Nietzsche decât de linia cartesiană. Mai aproape și de Bergson, la a cărui filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al genului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Unei atitudini de Aristarc nu i se acordă mari șanse poetice; sfera poeziei nu mai admite decât lirismul pur, care transcende obiectul și împrejurarea. Discursul, fie epic, fie satiric, e considerat prin esență apoetic, prozaic, ori retoric, și de un raționalism plat sau grandilocvent: „cefal și apter”, cum ar zice Ion Barbu. De aici vine deprecierea poeziei latine, de pildă, și în genere a spiritului de cultură latin, socotit prea pozitiv și lipsit de geniu inefabil. De asemenea, nici proza clasică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din ele decât să le întoarcă pe dos, obținând alte prejudecăți, de sens contrar). Nu e mai puțin adevărat că ceea ce îi lipsește lui Voltaire e, oricât ar părea de ciudat, consecvența metodică a îndoielii și apodicticitatea judecății, proprii adevăratului raționalism. Voltaire e mai curând „rezonabil” decât „raționalist”, dar nici totdeauna foarte rezonabil: multe din opiniile și sentințele lui sunt de o suficiență uimitoare, în special în acest Essai sur les moeurs, enorm op pe care scriitorul citat de mine mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ai tăi? Nu mă satisface deloc asemenea explicație: critica presupune obligatoriu detașarea și perspectiva. Poate că, în ce-i privește pe ai noștri, nu avem încă acele solide locuri comune care-i instalează definitiv în conștiința posterității, ca de pildă: raționalismul la francezi, empirismul la englezi, idealismul la germani, mesianismul social și spiritual la ruși. Aceste locuri comune permit nuanțări, „exegeze”, negații paradoxale, detectări paralele de note complementare etc. Dar asupra clasicilor noștri ca fenomen global nu s-a statornicit un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
numai o semnificație negativă: ele se dovedesc a fi modele sau căi care asigură o creștere și Înălțare morală și spirituală a omului. Μ Ce se Întâmplă când gândirea Încearcă să depășească bariera rațiunii, să iasă din condiția obișnuită a „raționalismului cartezian”, lucid și prudent? Ea intră atunci În regatul a ceea ce filosofii numesc „cunoaștere contemplativă” sau „intuiție intelectuală”. Aceste ipostaze spirituale sunt Însă greu de definit, deoarece ele presupun „asceză mentală”, „suprimarea operațiilor mentalului”: În astfel de stări, care sunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vastă și implică modalitatea de a-ți concepe propriul fel de a fi intelectual, constând înainte de toate în a-ți repune mereu în discuție propria funcție, în special acolo unde ea pare mai indiscutabilă, adică supozițiile de iluminism, laicism și raționalism. Din inerție, din lene, din inconștiență - din datoria fatală de a se împlini coerent - , mulți intelectuali ca mine și Calvino riscă să fie depășiți de o istorie reală care îi îngălbenește dintr-odată, transformându-i în propriile lor statui de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de presă cunoscute pentru liberalismul și inteligența lor păstrează asupra acestui subiect atitudini surprinzătoare și conformiste.” 4. „În alte societăți, care totuși au luat distanță față de creștinism, vechea condamnare religioasă, prea profund înrădăcinată ca să dispară, a luat forma unui fals raționalism și își păstrează toată vigoarea: URSS-ul și Cuba au legi severe împotriva homosexualilor, în numele apărării poporului împotriva viciilor capitalismului decadent.” 5. „Este semnificativ în acest sens că Hitler a trimis în lagărele de concentrare trei categorii de minoritari, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu uită să precizeze că acestea trebuie corelate cu capacitățile profesionale și cu rațiunea, managerul intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. „Acest personaj”, scrie ea, „încă rar, eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi; el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât mai ascuțit și, în definitiv, o eficacitate cât mai percutantă” (M. Le Saget, 1992; 1993, p. 307). Într-adevăr, considerăm că Meryem Le Saget
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de măsurarea parcelelor ce urmau să fie date sau vândute noilor veniți din Europa, toate acestea fără a se ține cont de popoarele indigene și de sistemele lor de proprietate comună. Thomas Jefferson, al cărui „ochi” se formase la școala raționalismului iluminist, Își imagina zona de la vest de fluviul Ohio Împărțită În „hundreds” - parcele pătrate de zece pe zece mile - care să fie distribuite coloniștilor. Figura 7. Teren Împărțit În parcele, Castleton, Dakota de Nord Claritatea geometrică a propunerii lui Jefferson
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
una cu o concurență aproape perfectă, iar monopolurile instaurate la nivel local pot fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este rigidă, fixă și statică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu este „recunoașterea cunoașterii tehnice, ci nerecunoașterea nici unei alte forme de cunoaștere”. Mētis-ul, dimpotrivă, nu Își asumă nici un risc, nu are pretenții de universalitate și, de aceea, este pluralist. Desigur, anumite condiții structurale pot duce la respingerea acestui imperialism al
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
medievalitate 38, ar fi constituit temelia umanismului românesc. Al. Duțu vorbește de un umanism civic promovat de cărturarii epocii, definit drept o fază de reconsiderare a raporturilor tradiționale și de depistare de noi raporturi culturale, luând forma originală a unui „raționalism ortodox“39. Centre de cultură sunt, la rândul lor, cancelarii princiare, tipografii, școli slavo-române. O chestiune susținută deja de istoricii literari, a cărei reluare de către noi se impune dată fiind problematica în discuție este aceea a similitudinii preocupărilor în plan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Un Nouveau Moyen Âge, Crainic prezintă Renașterea ca ruptură în istoria umanității, ca deviere a evoluției istorice de la cursul firesc. Prin Renaștere și orientările derivate din ea, spiritul religios a fost înlocuit cu cel laic, credința a fost marginalizată de raționalism, spiritualismului creștin i s-a substituit materialismul ateu. Creștinismul e subminat chiar din interior: prin punerea în discuție de către protestantism a dogmelor, principiile evanghelice sunt „dezdumnezeite”. Spiritul Renașterii a deschis și calea mutațiilor social-istorice. În el își are sursa Revoluția
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
facă permeabili la mesajul celuilalt din noi și din afara noastră. Societățile totalitare participă la credința naivă că există un adevăr unic, anume chiar acela formulat de ele. De aceea, aceste ideologii sunt produse ale paradigmei subiectului unic, centrat, clamat de raționalismul și pozitivismul modernist. Comunismul a formulat ideea luptei de clasă, ideologia după care o singură clasă (cea proletară) are sarcina de a prelua puterea și de a le anihila pe toate celelalte, distrugându-le material și economic, psihologic și fizic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
analiza capodoperei, pe lângă conceptele de fond și formă, se introduce un al treilea: armonia. Cel mai important „organ” al oricărei creații nu este „nici fondul, nici forma”, ci armonia. „Fără armonie, fondul e un simplu conținut sufletesc.” De la misticism la raționalism (1924) - iată un titlu de volum (de „cronici culturale”) vizând contestarea lui N. Iorga și a „școlii mistico-naționale istorice” de la „Sămănătorul”. În locul „individualismului și personalismului”, D. pune „ideea de neam și ideea de adevăr”, ajungând la un ciudat „raționalism mistic
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
la raționalism (1924) - iată un titlu de volum (de „cronici culturale”) vizând contestarea lui N. Iorga și a „școlii mistico-naționale istorice” de la „Sămănătorul”. În locul „individualismului și personalismului”, D. pune „ideea de neam și ideea de adevăr”, ajungând la un ciudat „raționalism mistic” sau „misticism rațional”. Practic, acesta constă, cum exact observă E. Lovinescu, „într-o supravalorificare a valorilor estetice românești, prin punerea lor într-un plan universal”. Procedând astfel, studiile despre Eminescu și Caragiale, pe lângă observații judicioase, sunt viciate de limbajul
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
mai firească”. Scriitori de la „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, macedonskieni, maiorescieni, „începători de talent” aderă, zice esteticianul, la metoda „criticii active”. Când vine de la Berlin, I.L. Caragiale „își face o plăcere de patriarh venerat să viziteze seratele noii «școale»” (De la misticism la raționalism). Ca exemple de colaborare dintre critic și autor se citează poemul Pe Golgota de George Gregorian, diverse poezii de Panait Cerna și Corneliu Moldovanu, nuvele de Emil Gârleanu și alții. În aplicațiile la obiect, judecățile de valoare din cele două
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]