908 matches
-
știința omului este singura fundație solidă pentru alte științe”, anticipându-l astfel pe A. Comte, care, peste circa un secol, plasa sociologia, ca știință a societății, în vârful ierarhiei științelor. Germenii viitoarelor științe sociale sunt fixați astfel încât să genereze abordări raționaliste și empirice, bazate pe aplicații ale „metodei științifice” și menite a justifica reforma necesară a instituțiilor și a formelor de organizare socială. În același timp, urmând exemplul lui Montesquieu din Scrisori persane și al unor lucrări similare ale lui Voltaire
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a fost analizată cu referire la anumite instituții sau seturi instituționale: industria și industrialismul, birocrația și raționalitatea administrativă a statului național, relațiile de proprietate, distribuție și consum din societatea capitalistă, drepturile și libertățile individuale și democrația, valorile culturale materialiste și raționaliste, separarea formală a sectorului „public” de cel „privat”. Societatea indistinctă, privită ca totalitate, a fost treptat analizată cu referire la instituțiile și procesele specifice economiei, politicii, culturii și structurii sociale. Modelul analitic dominant a fost unul de tip determinist și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fragmente din alte lucrări. Dar efortul cel mai mare constă în încercarea de a crea un limbaj filosofic și științific românesc. În plan ideologic, cărturarul realizează o primă desprindere de concepția strict teologică despre lume, însușindu-și principiile unei filosofii raționaliste, care i-au deschis o nouă viziune asupra fenomenului istoric sau lingvistic. O altă operă de vastă informație, dar și de împotrivire la dominația Bisericii și a papei (punct important în programul iluminist european) era aceea a lui Claude Fleury
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
Ardeal, până la 1773 - utilizează documente de arhivă, tradiții locale și informația directă. Scriind istoria tuturor românilor, M. a avut în vedere demonstrarea tezelor fundamentale ale Școlii Ardelene - originea, continuitatea și unitatea poporului român, aducând și argumente lingvistice, toponimice, etnografice. Concepția raționalistă asupra istoriei îl deosebește de cronicari, fiind vizibilă în înlănțuirea cauzală a evenimentelor, înlăturarea providenței din determinismul istoric, folosirea exactă a izvoarelor, în caracterul demonstrativ și sensul militant al scrierii. Dar modul de expunere, stilul, tonul preponderent narativ aparțin încă
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
reacțiile pe care le-a determinat, dar este totodată o laborioasă inventariere comentată a literaturii apărute în „Gândirea”, organizată pe genuri literare, iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
înțeles ca „prim motor” sau „cauză eficientă” a lumii) este pură vanitate. Despre acest Dumnezeu, Heidegger avea dreptate să spună că nu poate primi jertfe sau rugăciuni. În sfârșit, apariția teoriei univocității la Duns Scottus (1266-1308) se adaugă acestei turnuri raționaliste; teologia scripturală și chiar doctrina analogiei ființei (care afirmă universalitatea revelației lui Dumnezeu) își pierd treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
binele și adevărul pot fi imaginate ca distincte, dacă nu de-a dreptul concurente, chiar într-o democrație liberală. În consecință, urmându-l tot pe Berlin (influențat, ca și Mill, de antiluminiștii germani, partizani ai unicității culturilor particulare împotriva universalismului raționalist al Luminilor franceze), Gray caută o formulă fericită și realizabilă a pluralismului axiologic. Încercând să-l depășească pe Berlin, Gray vrea chiar mai mult, și anume să elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de stânga ca și de dreapta), după Primul Război Mondial - pe de o parte - și modelele materialiste și raționaliste - pe de altă parte 7. La nivel structural și istoric, Tönnies evidențiază trecerea tendențială de la familie/sat/oraș, economie preponderent agrară și viață politică locală către metropolă/stat național, comerț și industrie; la nivel psihosociologic (unghi predilect al autorului, unul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acesteia ar putea fi derivate drept consecințe din principii ale intelectului pur7. Bunăoară, Hans Reichenbach, un filosof empirist cu o bună pregătire în științele fizice, caracterizează filosofia cunoașterii și a științei a lui Kant drept „ultimul mare sistem al filosofiei raționaliste”. Kant ar fi crezut că el a putut deriva „legile fizicii newtoniene din rațiunea pură”. Scrierile sale ar trebui citite drept documente ale unei epoci revolute, „ca o încercare de a astâmpăra foamea de certitudine absolută cu credința în fizica
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi doar prin categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l pe Newton, socoteau că ele pot fi derivate din observarea faptelor prin inducție. Kant a avut o atitudine sceptică față de orientarea pur raționalistă, proprie vechii filosofii a naturii. El a insistat asupra vanității pretenției de a obține cunoștințe despre legile particulare ale naturii pe o cale pur rațională. În capitolul din CRP, „Disciplina rațiunii pure cu privire la ipoteze”, Kant înfățișează asemenea pretenții în formulări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant pentru demonstrarea legilor fundamentale ale mișcării, ca principii a priori, cât și importantele deosebiri care există între legile mișcării în formularea pe care le-a dat-o Newton și respectiv Kant pot fi înțelese mai bine pe fundalul tradiției raționaliste din filosofia germană a naturii a secolului al XVIII-lea27. Poate fi, oare, restrâns orizontul reflecțiilor și analizelor lui Kant asupra științei matematice ale naturii la categoriile și principiile formulate în CRP și în Pmsn? Acei comentatori și interpreți care susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
urmare, întregul nu merită în sensul strict numele de știință; iar chimia ar trebui să se numească de aceea mai degrabă artă sistematică decât știință.” (Ibidem, p. 4.) 24. Pentru aceste informații și multe alte detalii istorice semnificative cu privire la fundalul raționalist al gândirii lui Kant, vezi E. Watkins, „The Laws of Motion from Newton to Kant”, în Perspectives on Science, no. 5, 1997 și „Kant’s Justification of the Laws of Mechanics”, în Studies in the History and Philosophy os Science
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a priori a științei naturii, în particular ale mecanicii, pe care le respinge cu hotărâre în cunoscuta sa lucrare consacrată istoriei critice a mecanicii 1. Sistemul lui Kant a fost perceput de empiriștii logici drept o construcție filosofică de factură raționalistă, chiar drept ultimul mare sistem de filosofie raționalistă. Atunci când filosofia kantiană este invocată drept fundal contrastant al prezentării și argumentării unei concepții empiriste asupra cunoașterii se are în vedere, în primul rând, teoria kantiană privitoare la posibilitatea unei cunoașteri independente
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mecanicii, pe care le respinge cu hotărâre în cunoscuta sa lucrare consacrată istoriei critice a mecanicii 1. Sistemul lui Kant a fost perceput de empiriștii logici drept o construcție filosofică de factură raționalistă, chiar drept ultimul mare sistem de filosofie raționalistă. Atunci când filosofia kantiană este invocată drept fundal contrastant al prezentării și argumentării unei concepții empiriste asupra cunoașterii se are în vedere, în primul rând, teoria kantiană privitoare la posibilitatea unei cunoașteri independente de experiență, o cunoaștere care se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
genetic, care determină ceea ce ne place și nu ne place, și cel al noțiunilor de bine și rău, noțiuni care susțin conștiința datoriei și a obligației morale. Nu există, dimpotrivă, o susținere biologică pentru preceptele comune ale unor mari sisteme raționaliste de filosofie morală, cum sunt cel kantian și cel utilitarist, precum și a unor mari tradiții religioase, de exemplu pentru preceptul că toți oamenii sunt la fel de importanți și că avem obligația de a-i ajuta în egală măsură pe toți. Cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ajuns Kant sau pretind că l-ar fi depășit nu îl cunosc sau nu îl înțeleg. O înțelegere și expunere corectă a ideilor lui Kant ar reprezenta, așadar, proba supremă a competenței în materie filosofică. În mediile universitare de orientare raționalistă studiul textelor kantiene apărea drept încercarea hotărâtoare a calificării profesionale 23. Chiar și contradicțiile interne ale sistemului kantian, adesea acuzate de cei mai de seamă exegeți ai vremii, ca Hans Veihinger și Erich Adickes, erau în măsură să sporească atracția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a da o întemeiere metafizică științei matematice a naturii și, cu deosebire, de a construi o metafizică în acord cu acel fapt care este existența acestei științe 46. Caracterizănd poziția lui Kant, Florian susține că el a fost un gânditor raționalist. Opunându-se raționaliștilor dinaintea sa prin respingerea hotărâtă a posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă a transcendentului, Kant a fost, totodată, ferm și consecvent atașat convingerii că eunțuri universale și necesare, singurele care constituie o știință, nu pot fi derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întemeiere metafizică științei matematice a naturii și, cu deosebire, de a construi o metafizică în acord cu acel fapt care este existența acestei științe 46. Caracterizănd poziția lui Kant, Florian susține că el a fost un gânditor raționalist. Opunându-se raționaliștilor dinaintea sa prin respingerea hotărâtă a posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă a transcendentului, Kant a fost, totodată, ferm și consecvent atașat convingerii că eunțuri universale și necesare, singurele care constituie o știință, nu pot fi derivate din cunoștințele despre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
creatoare, spontană, dar fiind finită este, în același timp, și receptivă 50. În monografia lui Florian, contribuțiile la clarificarea poziției lui Kant, ca și aprecierile asupra unor tendințe interpretative divergente și asupra conflictului interpretărilor, se sprijină ferm pe sublinierea orientării raționaliste și transcendentale a gândirii filosofului și a reprezentării lui ontologice originale asupra naturii umane. Este, bunăoară, cazul expunerii conceptului lucru în sine, un concept apreciat drept alfa și omega Criticii rațiunii pure. „Ca atare lucrul în sine e un «concept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în relație cu idei și teme specifice ale filosofiei criticiste, cât drept numele unui autor reprezentativ pentru „filosofia științifică”, acea filosofie pe care Ionescu o combătea în mod constant. Învățământul său filosofic a fost îndreptat în mod constant împotriva spiritului raționalist al culturii occidentale moderne care era, pentru Ionescu, cel mai bine ilustrat prin opera unui Descartes sau a unui Kant. Pretenția că există probleme și soluții care au semnificație universală și, prin urmare, continuitate și progres în filosofie, era vehement
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se opune afirmarea unicității și istoricității ireductibile a structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
multe spirite cu pronunțate predispoziții creatoare. Să ne gândim la teologie, filosofie, critică și istorie literară, la Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Nae Ionescu sau George Călinescu. Rezerva unor personalități culturale de mare anvergură - dacă nu aversiunea lor afirmată - față de tradiția raționalistă europeană nu putea să nu lase urme. Modelele de excelență pe care le-a propus și le-a impus opera lor au generat o stare de spirit relativ difuză în opinia culturală dominantă la noi în epoca precomunistă, comunistă (în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Sovietice. (Cazul 6, Cehia) Dacă menținerea sistemului n-ar fi depins decât de Cehoslovacia, nu s-ar fi Întâmplat nimic, Într-atât reușise normalizarea, În viziunea lor, să perenizeze un socialism solid. Ungaria: precapitaliști În socialism Dintre cele două nomenklaturi raționaliste, cea din Ungaria a avut traiectoria cea mai dificilă. După revoluția din 1956, elita politică ungară a trecut progresiv la reforme economice care au acordat un rol din ce În ce mai important sectorului privat. Faimosul compromis kadarian se sprijinea pe o Împărțire simplă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
pentru democrație, cât pe necesitatea ei funcțională, provenită În mod curios din natura Însăși a kadarismului. În realitate, ca și În Polonia, existența unui sistem mixt (un mare sector socialist și un sector mic al economiei secundare) a făcut nomenklatura raționalistă să ia În calcul „politica mixtă”: Deoarece pluralismul economic exista, pluralismul urma să apară și În sistemul politic, fie că o doream sau nu. Așa cum exista concurență În economie, avea să existe cu siguranță și Între ideologii. Trebuia să ieșim
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]