543 matches
-
pozele colorate cu măgar: și pe cea cu Intrarea În Ierusalim, și cea mai din față, când ei mergeau, trei, după rază, pe Hristos să-l vază, cu smirnășitămâie și darurimulte - le-am rupt-rupt-rupt-rupt! Pentru ca animalul dracului să nu mai ragă ca dracu și să nu mai pălească din copită și să nu mai dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Începutul mareei. Motoarele torceau. Vasul căpitanului Willie era la vreo trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au crescut cît să trec printre lacuri“, se gîndi Harry. Trase din nou ambreiajul și motoarele Începură să ragă cînd trase de accelerator. Simțea cum i se Înalță prova, iar mangrovele verzi trecură pe lîngă el În timp ce barca le sugea apa de la rădĂcini. „Sper să nu mi-o ia“, se gîndi. „Sper să-mi poată vindeca brațul. De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și la Ăsta, cu aripi pe spate, așa ziceau și apoi izbucneau În răgete de rîs. — Și uite ce mănÎncă, mai spuneau, pentru că leul cel bun mînca doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi beau sîngele lipăind, lip-lip, ca niște pisici mai mari. Se opreau doar ca să mîrÎie sau să ragă În hohote și să rîdĂ de aripile lui. Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi beau sîngele lipăind, lip-lip, ca niște pisici mai mari. Se opreau doar ca să mîrÎie sau să ragă În hohote și să rîdĂ de aripile lui. Chiar că erau niște lei răi pînĂ-n măduva oaselor. Dar leul cel bun se așeza și-și strîngea aripile la spate, cerînd politicos un Americano sau un Negroni, pentru că Întotdeauna prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nobil care a fost mereu tratat cu respect, și tot ceea ce spun e adevărat. Leoaica cea rea se aruncă deodată asupra sa. Dar el se ridică În aer purtat de aripile sale și făcu un cerc pe deasupra leilor răi, care răgeau privindu-l. Se uită la ei și se gîndi: „Ce sălbatici mai sînt și leii Ăștia“. Se mai Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aer purtat de aripile sale și făcu un cerc pe deasupra leilor răi, care răgeau privindu-l. Se uită la ei și se gîndi: „Ce sălbatici mai sînt și leii Ăștia“. Se mai Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi În ochi pe leoaica cea rea, care se ridicase pe labele din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ridicase pe labele din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să mîrÎie În dialectul leilor africani. Apoi leul cel bun se Îndepărtă În cercuri tot mai Înalte și se Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
când intră În cușcă și nu dorește să sară asupra nimănui. Ca toate animalele, are o Înfățișare plină de siguranță, dincolo de care se poate Întâmpla tot ce dorești, Însă el stă liniștit. Când dresorul pune piciorul În spațiul leului, leul rage, atunci dresorul ridică biciul, Însă În realitate face un pas Înapoi (ca și cum și-ar lua avânt pentru o săritură Înainte), iar leul se calmează. O revoluție simulată trebuie să-și aibă regulile ei. Mă dusesem la marș, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
en au diable! Allons-y! En avant! Pe el! Pe el, seniore...! Deus lo volt! îl îndeamnă Templierul pe Franciscan, arătându-i silueta îndoliată, cocârjată, de pe scară. Repezindu-se împreună, cavalerii reușesc, cu îmbrânceli, să imobilizeze și să târască Prăpădenia, care rage la concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii cei demult trecuți la cele veșnice! Drept în fața oglinzii, cu el, partenere! Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roiau la întîmplare, ci se îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe umerii ei, zguduind-o. Taci, taci, taci, cred că i-am strigat, simțind o nevoie adâncă să o lovesc, tremurând chiar de această nevoie. Nedându-mi voie să fac așa ceva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pămînt, căptușit cu plăci de beton și saci de nisip, toată suflarea unității care se găsește deja acolo uită de țintele aliniate, uită de armele Încărcate și pregătite de tragere și se Întoarce speriată să vadă cine sînt zănaticii care rag și le strică toată concentrarea momentului. Lui Portocală i se Învîrte boneta pe cap de mîndrie. Seara, la duș, Portocală, beat de sine după o zi glorioasă, Îl trece printr-o serie de umilințe pe craioveanul care după cîte se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și m-am văzut gol-goală În Marea Grădină Publică din Beeheerlaad și am făcut cunoștință cu trupul meu și am văzut că eram călărit, călărită de un demon și toate animalele de la grădina zoologică Începuseră să urle, să schelălăie, să ragă, să chițăie căci acea electricitate venită din membrul Satanei era hrănită cu miez de noapte, cu frămîntarea unuia care căuta das urwort-ul, amușinînd prin așternuturi aura urii, certînd-o În numele unei generații pierdute, acea generație care-și pierduse gustul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ele sunt cuprinse și iubirea și durerea, duse până la exaltare, și pe care nu le tăgăduiesc; făcut-am bine, făcut-am rău? Cine o poate ști și pe aceasta! D-voastră știți că eu am aceea ce numesc francejii la rage d'ecrire și v-aș scrie, desigur, mult mai multe, însă să apropie oara trenului și plec la Pomîrla. Încă din anul trecut Eugenie mi-a făcut amendă onorabilă și ne-am împăcat, încît de mult plănuiam să merg la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cu toanta ce să mă fac? Că eu o trimăt la lemne Ea-mi aduce floricele; Eu o trimăt la surcele Ea-mi aduce viorele; Eu o trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și mor, Eu o trimăt să le mulgă, Vacile o iau la fugă. Ho Bălaie, ho, Boiană, Stați că nu e boala voastră - Că ea este toanta noastră. 133 Vai de mine ce-mi trag eu C-un bătut de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mesei lui de scris, așa cum făcea în fiecare dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai amuzant pe vremuri“, o frază care nu suna nici ea prea rău ca epitaf. Și nu greșea. El Încetase de a mai fi amuzant, și totuși a fi amuzant era una dintre funcțiile lui naturale: bufnița face bu-hu-hu, tigrul rage, cămila rumegă, iar el, François Weyergraf, era amuzant. Delphine Îi spusese: — Ești amuzant cu toată lumea, În afară de mine. Oamenii sînt Încîntați cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a imaginației se poate include în această categorie superioară, faptul că era vorba în mod indiscutabil de o mașină de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna, care a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei sau pe altele care-și țineau răsuflarea și mai degrabă leșinau decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor cu lumea cea mare. O dată cu povești despre viață și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult cu cât se convinsese că democrația de partid funcționa perfect în astfel de situații. Când simțeau în preajmă Penteleul, chiar cele mai statutare activiste prindeau viteză, începeau să turuie, te luau la analiză și dezbatere, le vedeai cum le rage miorița a injecție și darac. Înainte de plenarele județene, când se aștepta să se lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta chiar Îl dăduse gata. Se temea de pedeapsă - nu omorîse, dar o Înșelase pe străbunica, nu se drogase, alte vremuri, dar băuse cisterne de vin, mai și cotonogise destui, fusese aprig, făcea pe mielul acum, dar unul care uneori răgea ca un leu; miel doar pentru că nu mai avea dinți, ce-ar mai fi mușcat o puicuță!, Thomas era sigur; și ce-ar mai fi tras o dușcă, dacă nu i-ar fi spus doctorul să nu mai bea, pentru că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ferestrele lucind”. Aici călătorul urmărit de viscol află dulcea, zîmbitoarea „ospeție”. Focul este simbolul ambivalent al acestui adăpost: este un combustibil și, În același timp, o sursă de lumină. CÎnd iarna vine călare pe crivăț, vîntul șuieră prin hornuri, boii rag, cîinii latră... omul se retrage spre acest obiect ocrotitor și luminos („omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc”). Succedaneu al soarelui, focul mai are o funcție stimulatorie: provoacă meditația și eliberează imaginația... El face ca singurătatea să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]