386 matches
-
sunt încorporate între celelalte state ale noastre, în același fel cu Bosnia și Semendria, constituind proprietatea noastră". Același sultan otoman folosea în 1545 un limbaj similar, afirmând că: "Țara Românească este țara mea, ca și celelalte țări ale mele, iar raialele (adică populația, termenul în sens propriu și figurat însemnând ""turma"") sale sînt robii mei tributari" (tc. otomană: "Eflâk benim sair memleketlerim gibi memleketim olub re'ayasi dahi haracguzâr kullarimder). De altfel, în numeroase alte firmane sultanale, se spune că locuitorii
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
însemnând ""turma"") sale sînt robii mei tributari" (tc. otomană: "Eflâk benim sair memleketlerim gibi memleketim olub re'ayasi dahi haracguzâr kullarimder). De altfel, în numeroase alte firmane sultanale, se spune că locuitorii Țărilor Române sunt "la fel ca și celelalte raiale din țările bine păzite" (""sair Memâlik-i Mahruse reâiasî gibi""). Așa cum au pățit deci nadjaranienii cu Mahomed și mai apoi Omar, și românii au trebuit să constate că dreptul și practica (jurispudența relațiilor internaționale) islamică nu leagă un calif să respecte
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
reformele lui Ataturk. Diferența dintre statutul musulmanilor și cel al nemusulmanilor rezultă și din aceea că târziu, la 1837, cu prilejul vizitei lui Mahmud II în Rumelia, în timp ce musulmanii îl întâmpinau pe acesta stând drepți și cu mâinile pe abdomen, "raialele" nemusulmane, chiar episcopii și alți prelați, trebuiau să stea culcați și cu capetele în pământ, neavând dreptul să privească la "fața luminoasă" a sultanului." Relativ la valoarea ciziei și haraciului, aceasta varia de la o epocă la alta, de la un regim califal
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
odinioară în statul sasanid ori selgiuchid. Găsim scris într-o « Carte de învățătură » (Kitâb-i Mustetâb) de la începutul veacului al XVII-lea: Deci ceea ce stă scris în cărțile de istorie sunt aceste trei lucruri, prin care sultanatul ființează și durează: 1) raiaua ; 2) vistieria; 3) armata. Căci de la raiale provine vistieria, de la vistierie armata, iar cu armată se biruie dușmanul. Altfel spus, nu dragostea de "raiale" determină o atitudine moderată față de acestea, ci vechiul calcul politico-economic că fără ele nu se poate
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
scris într-o « Carte de învățătură » (Kitâb-i Mustetâb) de la începutul veacului al XVII-lea: Deci ceea ce stă scris în cărțile de istorie sunt aceste trei lucruri, prin care sultanatul ființează și durează: 1) raiaua ; 2) vistieria; 3) armata. Căci de la raiale provine vistieria, de la vistierie armata, iar cu armată se biruie dușmanul. Altfel spus, nu dragostea de "raiale" determină o atitudine moderată față de acestea, ci vechiul calcul politico-economic că fără ele nu se poate umple vistieria și, deci, nu se poate
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
scris în cărțile de istorie sunt aceste trei lucruri, prin care sultanatul ființează și durează: 1) raiaua ; 2) vistieria; 3) armata. Căci de la raiale provine vistieria, de la vistierie armata, iar cu armată se biruie dușmanul. Altfel spus, nu dragostea de "raiale" determină o atitudine moderată față de acestea, ci vechiul calcul politico-economic că fără ele nu se poate umple vistieria și, deci, nu se poate întreține armata: oaia trebuie tunsă, însă nu peste măsură, pentru a te mai putea folosi și ulterior
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
el aceeași disputa asupra Satelor Hănești, cu episcopul Hușilor, Ierotei, conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
in sfarsit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovei (Renil), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Daniil se intitulează la 1769
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovei (Renil), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Daniil se intitulează la 1769 "„Mitropolitul Proilaviei, al
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
fostul mitropolit [[#Chiril|Chiril]] a ales să rămână în Rusia. În [[1799]], Mitropolitul [[Lista de mitropoliți ai Proilaviei#Părtenie ÎI|Părtenie al II-lea]] al Proilaviei emite о carte de hirotonisire a "„preotului Teodor Cucu din satul Hermaclia ([[Ermoclia]]) din raiaua Benderului"" pentru biserică cu hramul Sfanțul Mihail din localitate, construită la [[1759]]. Mitropolia a funcționat în noile condiții până la izbucnire noului conflict ruso-otoman din perioada 1806-1812. În noiembrie-decembrie [[1806]] Moldova și Muntenia au fost ocupate din nou de armatele Imperiului
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
de armatele Imperiului Rus. La 15/27 decembrie 1806, tarul [[Alexandru I]] numește pe fostul domn al Țării Românești, [[Constantin Ipsilanti]], în calitate de domn unit al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Localitatea Gvăzdăuți a fost menționată documentar pentru prima dată în anul 1432, când făcea parte din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Inițial s-a numit Văzdăuți. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Gvăzdăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308228_a_309557]
-
satul Mendicăuții Noi. Localitatea Mendicăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima mențiune documentară a satului datează din anul 1533. Până în 1711 a făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din Raiaua Hotin a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Mendicăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308230_a_309559]
-
a împrejurimilor sale este realizată de către abatele Giuseppe Boscovich, care îl însoțea pe ambasadorul englez James Porter în călătoria sa din anul 1761 prin Moldova: Ministrul turc Resmi Ahmed Efendi a trecut prin Iași în anul 1763 în drum spre „raiaua“ Hotin. El a locuit aici două săptămâni, scriind următoarele: Pe lângă aceștia, aici au fost găzduiți și alți oaspeți însemnați: Suleiman pașa (carte a stat aici timp de patru zile, în 1744), Hamza pașa, ginerele sultanului (1762) etc. În perioada domniilor
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
obligat să se refugieze în cetatea Bucureștiului unde pe 21 noiembrie începe un scurt, dar violent, asediu. Văzându-se fără perspectiva vreunui sprijin extern, Radu cel Frumos este obligat să fugă în noaptea de 23 noiembrie spre cetatea Giurgiu, capitala raialei turcești, de unde va reveni pe 28 noiembrie cu o armată de 13.000 de turci și 6.000 de munteni, armată spulberată de domnul Moldovei împreună cu noul voievod al Țării Românești. Sub aceste auspicii începe prima domnie a lui Laiotă
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
Țarii Românești. La început, reședință județului a fost orașul Focșanii Munteni, aflat pe malul drept al Milcovului ce-l separă de orașul care aparținea Moldovei. În 1542, cănd Imperiul Otoman a anexat Brăila și zona învecinată ei, transformând-o în raia, județul Șlam Râmnic a primit restul teritoriului administrat anterior de Brăila. În 1862, odată cu efectuarea unificării politice a Țarii Românești cu Moldova, reședință județului a fost mutată la Râmnicu Sărat, deoarece era un târg mai mare situat în centrul județului
Județul Râmnicu-Sărat (interbelic) () [Corola-website/Science/302178_a_303507]
-
Greci), pe "Cingene" (Țigani), pe "Bulgarlar" (Bulgari) și pe "Iflaklar" (Români), aceste două ultime grupuri fiind cele mai numeroase. Românii dobrogeni băștinași, care își spuneau "Dicieni" (nume care după George Vâlsan provine de la cetatea Vicina menționată în cronicile medievale ) erau "raia" (adică supuși otomani), și ca atare plăteau, ca toți "ghiaurii", haraciul (impozit pe necredincioși), în timp ce Românii veniți din părțile Sibiului, din Moldova sau din Țara Românească, ziși "mocani" erau parțial scutiți. În decursul celor peste patru veacuri de stăpânire otomană
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
victoria rusă cât și prevederile Convenției de la Akkerman (Cetatea Albă), amendate în parte, pentru a reflecta ascendența politică a Rusiei în regiune. Mai mult, sudul Țării Românești a fost stabilit pe talvegul Dunării, Țara Românească obținând astfel controlul asupra fostelor raiale turcești Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele. Libertatea comerțului (care consta în principal în exporturi de cereale) și libertatea de navigație pe Dunăre și Marea Neagră au fost recunoscute din punct de vedere juridic, permițând crearea unei flote navale în ambele Principate
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Independența regatului medievala luat însă sfârșit în 1526 după bătalia cu otomanii de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată Austriei, în est Principatul Transilvania a rămas independent, iar centrul Ungariei a ajuns raia (turcească) sub stăpânirea Imperiului Otoman. După 150 de ani de ocupație otomană, în secolul XVII Austria și alianța creștină au eliberat centrul Regatului medieval maghiar, ocupat de Imperiul Otoman. Revolta maghiară antihabsburgică (numit și "Războiul curuților") pentru independență dintre anii
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
zonei și, ulterior mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici de nuiele lipită cu lut din fosta vatra a satului Măxineni. Lăcașul urma să ocupe un loc de seamă în apărarea țării, acesta aflându-se în imediata vecinătate cu raiaua Brăilei aflată sub ocupație otomană și în apropierea graniței dinspre Moldova lui Vasile Lupu. Rolul de apărare-de avanpost, explică deosebită grosime a zidurilor sale de aproape un metru și jumătate și a fundației de doi metri și jumătate. Deși domnitorul
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
pădure și vânat. Oamenii și-au construit case într-un luminiș din pădure, tăind copacii. Din acest motiv, ei au fost numiți secureni. Până în anul 1711, Săcurenii au făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 și până în 1812 din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
de către marii boieri din Craiova. În urma campaniei haiducilor, sînt incendiate Vidinul și Plevna, fiind ucis și pașa din Vidin (Pazvant-Oglu), în replică la acțiunile sale cînd atacase Craiova și mai multe sate din Oltenia. Este, de asemenea, distrusă din temelii raiaua turcească de la Turnu Măgurele pe care turcii n-au mai reușit s-o reconstruiască niciodată. Turcii i-au acuzat pe români că au ucis toți turcii pe care i-au prins. În planul inițial al haiducilor era și insula Ada
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
nord- județul Hotin, la sud- județul Acherman, partial și în județele Ismail și Bender. Malorușii de la nord erau probabil populație băștinașa din Basarabia de pe timpul triburilor de ulici. Pana atunci ei erau numiți raici sau raileni datorită faptului că populau raia Hotinului în timpul dominației turcilor. Malorușii Basarabiei de sud erau coloniști din partea de nord a Basarabiei iar o parte din guberniile vecine. În centrul județului Acherman locuiau maloruși -urmași ai zaporojene o parte de zaporojeni au trecut pe Nistru în Turcia
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
literat și publicist român, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. s-a născut în preajma anilor 1796-1798 în localitatea Sliven din Bulgaria, pe atunci raia turcească, un târg însemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundza. Tatăl se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugerează într-un studiu Tudor Vianu) și era de meserie
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
la intersecția mai multor cursuri de apă navigabile și a drumurilor comerciale a contribuit la transformarea rapidă a Reniului într-un port și centru comercial de tranzit. În anul 1621 turcii au cucerit orașul, redenumindu-l Tomarovo și incluzându-l în raiaua Izmail. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]