583 matches
-
așa ceva, Biblioteca mi-a adus înțelegerea de acum, pe care nimeni nu a putut să mi-o dea, să mi-o explice, să mă facă să cred în ea. În afara Bibliotecii, cred acum, suntem slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spusele lui don Ricardo. Nu numai Sophie privea cu Îngrijorare legătura lui din ce În ce mai strînsă cu familia Aldaya și felul În care Julián Își abandonase vechii prieteni din cartier și familia. Iar dacă maică-sa arăta tristețe și tăcere, pălărierul arăta ranchiună și dispreț. Entuziasmul inițial de a-și extinde clientela la floarea societății barceloneze se evaporase rapid. Aproape că nu-și mai vedea fiul, iar În curînd fu nevoit să-l angajeze pe Quimet, un băiat din cartier, fost prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la tertipurile soției lui, Sophie, care Încerca să Îndulcească evidenta uitare la care Îi condamnase Julián. — Fiu-tău se crede cineva fiindcă bogătanii ăia Îl țin pe post de maimuță de circ, spunea el cu un aer sumbru, Înveninat de ranchiună. Într-o bună zi, cînd urmau să se Împlinească trei ani de la prima vizită a lui don Ricardo Aldaya la magazinul de pălării „Fortuny și fiii“, pălărierul Îl lăsă pe Quimet la cîrma prăvăliei, zicîndu-i că avea să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mărginită de câteva clădiri chipurile mai arătoase și mai altfel decât celelalte. Ați pătruns În pădure tocmai când femeia v-a ajuns din urmă și tu te mirai de figura ei care exprima porniri isterice, suferințe ascunse, abstinențe Îndelungate și ranchiune. Ți se făcuse frică de ea și ai fost Încântat că nu pe tine te-a ales pentru a-ți Încredința toporul. Ai descoperit că purtai În continuare cu tine rucsacul tău de excursii și că erai Într-adevăr cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că nu aveam mai mult de 15-16 ani atunci, dar vă asigur, pot să și jur dacă vreți, că atunci m-am decis să nu-i caut niciodată pe cei care-mi sunt, după legle naturii, părinți. Un fel de ranchiună fără răutate Îi purtam eu atunci acestui Mușu. Atât!) Api, i-o dat drumu să se ducă cătă casă. Când s-o dus acasă, nici sămn nu mai era unde-o fost casa lui, nici nimnic nu era, nici oamini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
inconștienței amorale ce pare că îi caracterizează! Seminția lor este divizată în "națiuni", grupuri mari care-și apără cu arma în mînă trăsăturile specifice: albeața dinților și dorința de a stăpîni lumea, hoția și lenea, spiritul ordonat sau meschinăria și ranchiuna etc. Comunică doar în scris sau oral și au un vocabular oarecum fix, tare sărăcăcios. Pînă acum cîteva sute de ani, acești primitivi credeau că planeta de pe care vin e PLATĂ! Că lumea are capete și că totul gravitează în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
fost în mod definitiv și complet răsturnat de Charlotte cea furioasă, care considera că tot ce se desfășura e o obligație prea direct impusă și o jignire gravă. Tinerii căsătoriți s-au iertat reciproc, nefiind genul care să-și poarte ranchiună și au început să joace Popa-Prostu’ în pat. Lucrurile au mers mai lent săptămânile următoare, dar nici unul n-a considerat că ar fi o prioritate, iar când au făcut un concediu prelungit în Cașmir anul viitor trăiau deja ca frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
totul este doar minciună? Mai curg cuvintele duios Sau lacrimi vom plăti arvună? De ce când vise hoinăresc Prin lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de jasmin, sideral. Când totul clamează tăcere, Să uiți, vrei, dureri indigo. Speranța
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să fugă fără permisiunea mea? Și toți ceilalți. Nu fac decât să-mi spurc gura, vorbind despre asemenea infidelități și ingratitudini! Revoltându-se împotriva cerului și a omenirii, Katsuyori ar fi făcut mai bine să simtă față de el însuși acea ranchiună. De obicei, nu era chiar atât de slab de minte. Însă nici chiar un om cu un curaj cutremurător ca al lui nu putea să nu se sperie de o asemenea întorsătură a evenimentelor. — N-avem încotro. Trebuie să dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte frumoasă dar foarte slab pregătită și eu acopeream lacunele ei în fiecare seară, în sala de meditație, unde mergeam să îi explic multe lucruri pe tablă, ca o mică învățătoare și o făceam cu drag, fără să-i port ranchiună pentru durerea pe care mia provocat-o. După o lună de școală s-a schimbat profesorul de limba română cu o doamnă care mi-a rămas în suflet. După teza de limba română m-a chemat pe hol și mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai puțin de o zi, disputa cu privire la bucata de dantelă se sfârșise și fusese dată uitării. —Data viitoare când o să te mai ciorovăiești cu ea o să fie și mai simplu, m-a asigurat Jeanie. Am simțit o plăcere amestecată cu ranchiună când s-a dovedit că Jeanie a avut dreptate. Timpul a continuat să treacă. Așa cum face întotdeauna. Și, cu toate astea, n-am mai revenit la droguri. Mă simțeam diferit. Mai bine, mai calmă. Singura chestie care nu dădea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
l-am simpatizat cine știe ce când era însurat cu mama, dar, treptat, mi-am schimbat părerea despre el. Moartea ei l-a sfâșiat de-adevăratelea și, când am priceput ce mult a iubit-o, n-am mai putut să-i port ranchiună. Drept care, acum e între noi un fel de prietenie calmă, combinată cu repect. La fel și cu Pamela. Întotdeauna mi s-a părut o snoabă fără minte, unul dintre oamenii ăia pe care îi interesează prea mult la ce colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se pare că Luke nu prea și‑a văzut mama în copilărie - care nu făcea decât să‑i trimită cadouri uriașe la școală și șă‑l viziteze cam la trei ani o dată. Ceea ce l‑ar putea îndreptăți să‑i poarte ranchiună. Dar chestia ciudată e că, de fapt, el o adoră. Nu zice niciodată nimic rău despre ea. În biroul de acasă are o fotografie mare de‑a ei - mult mai mare decât cea cu tatăl și cu mama lui vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se consideră un animal pe masa abatorului. Expresia lui îi amintește de un țap după ce a rumegat copios iarbă. Maxilarul lui se mișcă dintr-o parte în alta. Dintre picioarele ei se prelinge o dâră de sânge. E plină de ranchiună și scârbită. Visasem să mă îndrăgostesc ca în opere. Mă așteptam ca soțul meu să fie inteligent și ocrotitor. Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la el. Dar șansele îmi sunt luate fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a tot ceea ce Mao căuta. Momentul când Zi-zhen pleacă este momentul în care sosește Lan Ping. În istoria scrisă, e o după-amiază cu vânt. Friguroasă și rece. Zi-zhen e cu fiica ei cea mică. Pare istovită și e plină de ranchiună. Îi vorbește unui alt pasager despre viața ei cu Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși ca semănând cu pietrele prețioase. L-am cunoscut pe muntele Yongxin, la o întrunire comunistă. După zile întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a luat ostatic pe Chiang și l-a adus comuniștilor. Biroul politic comunist a vrut să-l omoare, însă Mao a propus o negociere. Este o bună ocazie să le arătăm maselor că bunăvoința noastră este mai presus de orice ranchiună personală, zice Mao, urmărind să facă din Partidul Comunist forța politică acceptată ca fiind importantă în China. În schimbul vieții sale, Chiang consimte să se opună Japoniei și să se alieze cu comuniștii. Acasă, Mao câștigă controlul asupra Biroului Politic. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
merg la cină. Nah a venit acasă, zicea mesajul. Nu am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara fu nedumerită. Asta înseamnă „nu”? * Stau pe scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit, mă vrea. Toți anii de ranchiună se dizolvă în urma unui singur telefon. Sunt nebună? Mă păcălește din nou? Sau nu e decât ceva care are de-a face cu faptul că îmbătrânește? Ori poate visez cu ochii deschiși? El nu și-a întrerupt exercițiul pentru longevitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te Întreții singură... —...acest Cristian trebuie să fie un bătrân celibatar, plin de ticuri... I-o spune râzând, fără ranchiună. E generoasă, pentru că e fericită. A ajuns la doi pași de mașină. Își va găsi repede și cheile În poșetă, Își va pune centura și va veghea ca el să nu uite să și-o pună, ochelarii apoi, ca să verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
guvernamentali nu mai știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era plin de amărăciune. Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a fost partea mai urîtĂ. Se bătu singur pe umăr. — Știam să mă bat pe-atunci. Da’ mi-a scos ochiu’ pînĂ să-mi dau seama ce se-ntîmplă. A avut noroc cînd a băgat șurubelnița aia. Ei, spuse Orbete fărĂ ranchiună, și așa s-a cam terminat cu bătĂile mele. DĂ-i ceva de băut lui Blackie, i-am spus lui Frank. — Pe mine mă cheamă Orbete, Tom. Mi-am cîștigat numele Ăsta. Ai văzut și tu că mi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de bătăile irezistibile ale tobelor, și-mi dădeam seama că ea adera la lumea aceea cu mușchii abdomenului, cu inima, cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă, orgiastică a acelei lente dăruiri de sine, săptămână de săptămână, lună de lună, Întru ritul carnavalului. Tot atât de tribal și vrăjitoresc, zicea ea cu ură revoluționară, ca și riturile fotbalistice, unde-i vezi pe dezmoșteniți cheltuindu-și energia combativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și pentru mine biserica luciferiană sau ordinul Satanei sunt la fel de respectabile, dincolo de diferențele demonologice. Cunoașteți scepticismul meu În privința asta, dar, În fine, vă invit la un minim de solidaritate. Și apoi, domnilor, să-l amestecăm pe Prințul Întunericului În niște ranchiune personale! Dacă ar fi așa, ar fi de-a dreptul pueril. Hai, zău, sunt basme de ocultiști. Uite-i cum se comportă ca niște francmasoni vulgari. Boutroux e un disident, s-o spunem pe șleau, și, eventual, dragă Bramanti, invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]