602 matches
-
a avea liniștea deplină necesară studiului și creației, pusă în pericol odinioară de "jocul și joaca copiilor" din ambasadă. Se zice că l-ar fi părăsit și "prima doamnă", cu care de altfel făcea un cuplu perfect. Nu-i port ranchiună, are multe calități, dar îi lipsește una, esențială, aceea a stăpânirii artei dialogului, fiind specializat doar în monolog bazat pe formula "l'état c'est moi!". Păcat! 1997-1998 Intermezzo cu NATO și UE Revenit în centrala MAE, după experiența europeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, ștefan Constantinov. Acum stă la hodină pe Dealul Florilor, la Dej. La șir, după Cezar Stratula a urmat Traian Constantinescu, apoi Nicolae Stoicev - țărănist
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iubirea de literatură și să-și venereze propria prestație, anvergura, curajul delimitărilor, retorica autoafirmativă. Adică să uite că nu-i decât un slujitor al Textului și să-și aroge puteri magisteriale, cate-dratice, la limită inchizitoriale. În al doilea rând, înveninarea, ranchiuna, atitudinile resentimentare, setea de putere și răzbunare, toate derivate din faptul că-și ia meseria doar ca pretext de câștigare cu orice preț a autorității. Al treilea pericol vine din plăcerea jocurilor de politică literară, fascinația combinațiilor și utilizarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
îndreptată împotriva oamenilor sau a proprietății care face apel la forța fizică: - insulta; - furtul; - constrângerea prin șantaj; - amenințarea. Deseori, și în clasa de elevi impulsul agresiv este limitat la competiție, la atac verbal, la ostilitate, exprimându-se prin injurii, dispreț, ranchiună etc. Cercetările de tip psihologic, apropiate modului de exprimare agresiv în clasa de elevi, au demonstrat faptul că la baza agresivității se află subaprecierea Eului, o autoevaluare scăzută. Lipsitt (1958) și Coopersmith (1967) au arătat că, la o listă de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Tiberiada ar explica situația. Punctul final al excursiei noastre era un canal poluat de câțiva metri lățime și nu fluviul maiestuos văzut odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
avea un avocat bun. Ca șiit, el va fi achitat chiar a doua zi și felicitat de prietenii lui: asta-i toată deosebirea". Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asta? După care, a ridicat din umeri și a dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-o întreb din ce organizație progresistă făcea parte, ca orice creștin care se respectă. Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curs. Nu-i chiar rău, nu? Fără acest tub de oxigen, ce s-ar întâmpla cu voi, miriade de asfixiați? Studenții din Fatah admit această realitate, chiar dacă mai continuă să-și bată joc de contribuabilul european pentru lipsa lui de ranchiună. Tot Europa contribuie cu milioane de euro și cu cei mai buni experți la construirea unei termocentrale ici, a unui laborator de gestionare științifică în altă parte; ce-i drept, țările europene "n-au dorit să protesteze" când aviația israeliană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dat Serbiei, publicul a aflat că Italia ieșea din joc și că marchizul de San Giuliano, aprobat pe deplin de Giolitti și partizanii săi, reușea să convingă Berlinul că clauzele alianței nu angajau Italia, fără ca Germania să fi arătat o ranchiună accentuată. (De fapt, starea de totală nepregătire a armatei italiene era foarte bine cunoscută de înaltul comandament german). Viena, desigur, acceptase neutralitatea italiană cu mult mai puțină abilitate filozofică. Atașatul militar, contele Szeptitzki, care, după război, avea să devină unul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
deprimarea spiritelor, în Italia mai era și lipsa de rezultate folositoare pe frontul bulgar al armatei din flancul oriental, armată creată din voința clarvăzătoare a lui Briand. Apatia generalului Sarrail era subliniată de presă cu o îndîrjire care trăda anumite ranchiune adunate împotriva Franței. Astfel, comandantul șef al armatei de la Salonic sosi la Roma într-o ambianță de curte marțială, fiind "audiat" de un sanhedrin reunit în acest scop în saloanele de la Grand Hotel și în care figurau Sonnino, Cadorna, Lloyd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
oferea constituția. Foarte inteligent, își completase pregătirea cam superficială prin lecturi serioase și variate, ajungînd la un frumos bagaj de cunoștințe pe care și-l îmbogățea mereu. Impulsiv, neînfrînat, nu uita trecutul cînd suferise, iar acțiunile sale porneau adesea din ranchiună. Pe deasupra, în dorința sa de a guverna personal, își concentra eforturile asupra fisurilor foarte vizibile ale regimului parlamentar și, profitînd de zîzaniile dintre corifeii politici favoriza intrigile chiar în sînul acestor partide, în loc să încerce a-i strînge laolaltă pe cei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
altul de părerile mele critice apropo de climatul cultural german postbelic mă vor acuza de o „Înțelegere pripită” a unui fenomen prea larg sau prea complex pentru a putea fi perceput În doar câțiva ani sau, pur și simplu, de ranchiuna cuiva care nu și-a găsit „debușeul” literar suficient de iute, un editor sau o atmosferă prielnică a cuiva venit dintr-o civilizație atât de „periferică” și de tânără așa cum este cea românească. Nu, nu cred că „ranchiuna” mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simplu, de ranchiuna cuiva care nu și-a găsit „debușeul” literar suficient de iute, un editor sau o atmosferă prielnică a cuiva venit dintr-o civilizație atât de „periferică” și de tânără așa cum este cea românească. Nu, nu cred că „ranchiuna” mi-a modelat refuzul de a insista să mă „integrez” vieții culturale vest-germane deși vorbeam limba, cum spuneam, din copilărie, primisem cetățenia germană În câteva luni, Îmi aveam familia acolo și eram format esențialmente În spiritul clasicismului și romantismului german
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
venind de la Stockholm, el din America -, l-am vizitat Împreună pe Ionescu, pe boulevard du Montparnasse. Deoarece la un moment dat eu n-am fost de acord cu unii termeni ai săi, Ionescu s-a iritat și mi-a păstrat ranchiună până la sfârșitul vieții. (Era vorba parcă de Ceaușescu, de persoana sa pe care Ionescu o trata În termeni grosolani, iar eu am avut un nefericit reflex de a afirma că „...e vorba totuși de șeful statului și ar trebui tratat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că el afecta mai ales sarcasmul și ironia, ca forme de apreciere sau comentariu, unul dintre acele temperamente jucăușe, de puber neobosit, dublat, se’nțelege, de marea sa experiență de viață și literară franceză. Nu lipsit Însă de o anume ranchiună față de felul În care, În tinerețe, fusese receptat de colegii mai vârstnici și mai celebri ai scenei literare românești. E adevărat, nimeni nu-i putea bănui geniul atunci când publicase doar câteva cărțulii pentru copii sau cu accente teribiliste; Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai noi, nu se baza exclusiv pe poliția clasică - cea politică - sau pe camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și nu În cea curentă, ca ranchiună etc., capacitatea dictatorului de a ațâța din cotlonul celor mai rele, mai virile și mai vechi instincte, unele pseudo-calități, cum ar fi naționalismul, bazat nu pe valoare specifică și pe voință tradițională, coumună, ci pe excluderea „celuilalt”! Acest „celălalt” era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
comandant. Două zile înaintea expirării stagiului căpitanul îmi întinde foaia calificativă proaspăt completată și mă îndeamnă să citesc ce scrisese. Constat atunci că făcuse aprecieri chiar foarte bune la adresa mea și mi-am dat seama că nu mi-a purtat ranchiună pentru cele întâmplate la începutul stagiului meu. Plec la Bacău, susțin examenul de absolvire și sunt declarat reușit, apoi la 1 noiembrie 1938 sosesc acasă, mulțumit că trecusem cu bine acest prim an de militărie din viața mea. După câteva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
piese la dosar, iar fostul adjunct, prin același activist B.B., obține delegație pentru Priponești și mi face și el dosar. Găsește doi foști legionari marcanți din sat. Fostul primar legionar din 1940 și fostul șef de cuib legionar aveau anumită ranchiună împotriva mea - n-am vrut să mă fac cumnat cu primarul refuzându-i sora, iar șeful de cuib îmi purta sâmbetele fiindcă i-am pus cei doi băieți să respecte ordinea și disciplina cât timp le fusesem profesor la Priponești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
facă un nume: N. Batzaria, N. D. Cocea, St. O. Iosif, I. Popovici-Bănățeanul, Nuși Tulliu, Gh. Țițeica, viitorul matematician ș.a.); atribuiri, în cazul unor scrieri nesemnate. Curiozități, filiații destul de îndrăznețe (Petru Albulescu-Albastru, „un precursor al lui Urmuz”), ipoteze convingătoare (motivul ranchiunei lui Caion împotriva lui I. L. Caragiale), câte un flash surprinzător (Take Ionescu scriitor) colorează suitele de comentarii cărora supunerea canonică la obiect nu le diminuează elasticitatea. O măsură justă păstrează și succintele analize propriu-zis literare, Z. îndărătnicindu-se să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
treia treaptă a păcatului. Urmează a patra: mânia. Ca sa faci rost de bani, e musai să fii competitiv. Te agiți, câștigi și pierzi, devii irascibil. Te enervează obstacolele, te enervează bogăția altora, te enervează tot: faci scandal, mocnești resentimentar, porți ranchiună. Din când în când, resursele tale de uma nitate își iau distanță față de asemenea devieri temperamentale. Îți dai seama că ceva nu e în regulă și te apucă tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine neîntârziat după
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
natural încât nici nu mă gândisem ce importanță avea. Fusese involuntar. - Îmi pare rău... - De ce trebuie să bei? întrebă ea. - Votca mea de consolare? - Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul plecat - din cabinetul doctoriței Faheida se evaporase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de frivolitate și de bunăvoință, cât exacerbarea conflictelor interumane, contorsiuni ale invidiei, neplăcerea de a contempla succesul și fericirea altora. Departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de ură și de gelozie, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali. Solicitudinea mercantilă este iluzia care ascunde războiul veninos al fiecăruia contra tuturor, bucuria imorală de a vedea distrusă fericirea altora. Putem numi acest model Nemesis, după numele zeiței vechilor greci care personifica răzbunarea, trimisă acum să lovească în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se structura ca turbo-consumerism, prin estomparea mitului iubirii eterne, descalificarea idealurilor de sacrificiu, înmulțirea relațiilor temporare, a instabilității și a dispoziției pentru schimbare. Consum sentimental care este orice în afară de euforie, într-atât se însoțește cu sentimentul vidului, al decepției, al ranchiunei, al rănilor intime. Așadar, dacă există un consum hedonist, există și o dimensiune seismografică a hiperconsumului dominată de alternanța repetată a fericirii cu tristețea, a exaltării cu depresia. Sex performant, sex emoționaltc "Sex performant, sex emoțional" Să ne întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
calamitățile sunt atribuite practicilor vrăjitorești inițiate de ființe roase de invidie 10. Dacă vreo nenorocire se abate asupra vreunui membru al tribului Azande din Africa, asta nu poate fi decât mașinațiunea unui vecin răutăcios care, stăpânit de ură și de ranchiună, i-a făcut farmece victimei. În spatele oricărui eveniment nefericit se ascund vrăjile motivate de reaua-credință și de dușmănia oamenilor. Pentru a explica bolile, moartea, un accident, o recoltă slabă, se invocă „deochiul”, magia malefică inspirată de sentimente întunecate și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
un accident, o recoltă slabă, se invocă „deochiul”, magia malefică inspirată de sentimente întunecate și de bucuria de a face rău, de a cauza prejudicii: tot ce se întâmplă rău este imputabil dispozițiilor dușmănoase ale cuiva, vecinilor care ne poartă ranchiună și ne fac vrăji 11. De unde rezultă că societățile de tranziție pot fi considerate efectiv „obsedate” de pizmă. În comunitățile rurale tradiționale, teama de a nu inspira cuiva invidie este omniprezentă. Vecinul fiind considerat mai adesea dușman decât prieten, fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]