454 matches
-
o poartă, cu cofa uitată în mână. "Ce te uiți așa, lelițo? Ia mă uit și eu, că tare mai sunteți năcăjiți..." Tot drumul femeile es cu apă și cu fructe în calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dormeai. Nu de gânduri și griji, dragă, dar din pricină că înnainte de revărsarea zorilor caprarii au obiceiul să-și plimbe în lungul corturilor mânia serviciului lor. Cum răsare soarele, ochii lui de flăcări văd cu mirare că întreg regimentul nostru, cu ranița în spate, așteaptă ceasul plecării, care se prelungește câte odată până la 7 și până la 8, și chiar și până mai târziu. Soldații aceștia cari stau atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri și sudălmi ale gradaților, schimbând picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cocostârcii, soldații aceștia cad de obiceiu supt osânda celor mari, când, după ce au pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune ranița, mă! Pune ranița că trec prin tine!" Te-ai echipat de războiu, iubite frate, și ai plecat cu camarazii spre locuri necunoscute, trecând dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune ranița, mă! Pune ranița că trec prin tine!" Te-ai echipat de războiu, iubite frate, și ai plecat cu camarazii spre locuri necunoscute, trecând dealuri și văi. Ceia ce ți se părea absurd era faptul că dealurile le urci nu ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune ranița, mă! Pune ranița că trec prin tine!" Te-ai echipat de războiu, iubite frate, și ai plecat cu camarazii spre locuri necunoscute, trecând dealuri și văi. Ceia ce ți se părea absurd era faptul că dealurile le urci nu ca să te urci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-se în negura depărtatului țărm răsăritean. După miezul nopții duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o raniță săracă, s-a oprit în apropierea noastră, pe faleză, s-a așezat pe bordura drumușorului, privind tumultul talazurilor. În vile lumea doarme, răsucindu-se din pricina zgomotului, nemulțămită de vremea rea, grămădindu-și fruntea în perine. Astăzi marea e imposibilă; o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altă sărbătoare. El a deschis poarta și a înaintat spre noi. Cînd l-a văzut, mama a fugit să-l întîmpine. Eu am rămas pe loc neștiind cine-i străinul cu fața smeadă și cu mustață groasă. Și-a scos ranița, o vechitură, și-a îndreptat spatele, și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deja vlăguiți de zbenguială, pe neașteptate a sunat alarma. Ne-am îmbrăcat fără să ne ștergem, cît am putut mai repede. Comandantul ne aștepta cu cronometrul în mînă. Abia ne-am aliniat și am fost trimiși să ne luăm fiecare ranița, lopata, arma, cartușiera, bidonul, o pătură în bandulieră etc. După cîteva minute am pornit - cu cîntec! - către Corbu de Sus, un sat aflat la o distanță de peste 10 km. Era tocmai în dricul amiezii. Bonetele nu ne protejau decît foarte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înainte de a fi apărut în decorul montan al Făgărașului linia de teleferic cu toate avantajele ei, drumețul pasionat de cunoașterea frumuseților patriei trebuia să bată drumul ce ducea la Bâlea, dela gara Arpaș sau dela halta Cârța, cu piciorul, cu ranița în spate și cu alpenstockul în mână, pe cărări prea puțin bătute, urmărind aproximativ traseul despre care tocmai vorbirăm, cunoscând că avea de făcut 18 kilometri de drum până la Glăjărie, trei ore de urcuș pe plaiurile prea puțin bătute dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn, acoperit cu tot ceeace putuseră căra cu ei în ranițele lor grele ca plumbul. Și mai răsărise soarele, numai ca să le binecuvinteze gustările pregătite de cele două mame înainte de a purcede la drum, ceaiul indian care nu se mai termina în ibricul mereu împrospătat cu cristalul apei din râul ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în satul Starasel, a venit Lt. N.N. Tiron și m-a dus de la compania 7 și m-a dat la trenu regimentar și mi-a spus că de aicea nu te ia nimeni fără ordinul meu. Și am scăpat de raniță care era foarte grea și n-o puteam duce că eram foarte bolnav. Cine era Locotenentul N.N.Tiron? Era boier moșier și advocat iar în 1916 când iar am fost mobilizat, el era Prefect al Județului Fălciu cu capitala Huși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dar și părinții lor erau foarte voinici și mama și tata, au avut cui samana acești 2 feciori ai lor. Bătrânii erau in floarea vieții și voinici și frumoși. La mobilizarea din Bulgaria în 1913, Vasile Știrbu a dus și ranița lui și a mea și încă una. Și după ce a venit din Bulgaria, era învățător în comuna Vânători, din sus de Târgu Neamț, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Și într-o vară ploioasă eu mă duceam la Boboești la socrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
eșecul e citit tot în cheia vanității: sunt de vină ceilalți, țara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuși, în vârful piramidei, oficiul lui va fi mereu pândit de abuzul autoritar. Orice vanitos are în raniță bastonul de dictator. Trebuie, totuși, să admit că vanitatea e mai aproape de utopia de sine a intelectualului decât de meta bolismul lăuntric al „omului simplu“. Un țăran vanitos păstrează, în exercițiul vanității sale, o anumită candoare. Nu poate fi luat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o inocentă și vulnerabilă grădină de zarzavat. Despre scris Dacă cititul e în declin, putem spune că, dimpotrivă, scrisul trece printr-un episod de ebulițiune. Se scrie prost, dar se scrie mult. De vreme ce e născut poet, fiecare român are în raniță bastonul de scriitor. Și dacă nu de scriitor, măcar de gazetar. Gazetarul e tot scriitor, dar mai „rupt din viață“, mai civic, mai aventuros. Pofta de a scrie e un sindrom adolescentin. Am trecut cu toții prin frisonul post-pubertar al autorlâcului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un pătimaș pescar în ape de munte. De aceea el urca cel puțin odată pe săptămână, învolburatele unde ale pâraielor ce-și duceau apele de pe crestele masivului ce-i adăposteau camarazii spre albia colectoare a vajnicului nostru Olt. Urca cu ranița încărcată cu toate cele necesare luptătorilor anticomuniști printre pinteni de stânci, prin tufe de jnepeni. Ducea cu el neobosit, haine de schimb călduroase, medicamente, alimente consistente ce se puteau păstra în condițiile luptei lor inegale în munți, dar mai ales
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tehnice militare din Sibiu și vin în concediu de sărbători. - Aaa ! acum pricep eu. Dar hai în casă să te odihnești un pic. Ai făcut de la gară, pe timpul acesta, peste zece kilometri. Cred că ești obosit. Dar n-ai cufăr, raniță, sau alt bagaj? - Vă mulțumesc pentru invitație (Săndel scuturând bine bocancii de zăpadă, evită să dea răspunsul cu privire la bagaj), dar nu voi sta mult că am de gând să ajung acasă pe lumină, cum se spune. Urcă scările, mai privește
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
își are legile lui, nepătrunse... Ceea ce m-a impresionat plăcut, și am luat acest lucru ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii cu ranițe în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice oraș european. Există un dram de normalitate și la Moscova. N-ar trebui să-i demonizăm de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nări. Atunci, dacă tot am vorbit de sectorul alimentar, să rămînem acolo. Un alt exemplu. Seara, după cîteva pahare de coniac, în atmosfera creată de o muzică bună și mai ales de vorbele meșteșugite, pe care le port întotdeauna în ranița mea de vînător de fluturi, invitata mea din sectorul alimentar, o fată... largă la suflet, mi se destăinuie, exclamînd sub imperiul fericirii, că va face rost de cel puțin douăzeci de mii, "din care, pentru noi doi, voi cumpăra un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o bună bucată de vreme se auziră doar pașii celor doi prieteni care plecaseră din satul lor spre marele oraș ca să urmeze o școală profesională. Își legaseră geamantanele de carton presat în spate cu ajutorul curelelor, purtându-le acum ca pe ranițe, ca să aibă mâinile libere. Fiecare avea câte un băț cioplit cu pricepere mai demult din pădurea de corn, băț care lor li se părea a fi o armă demnă de a fi luată în seamă. Amândoi erau învățați cu pădurea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
va ști vreodată dacă era din armata română, germană sau rusească. Pe fruntea sa de care se lipiseră câteva frunze uscate nu se putea deosebi nimic, de unde vine, unde se ducea, cărei nații aparținea, ce vise căra cu el în raniță, dacă a iubit, dacă a urât, dacă i-a fost teamă de moarte. Glonțul acela îi luase tot ce a avut și tot ce ar fi putut să mai aibă dacă ar fi trăit. Pădurarul și cei vreo doi oameni
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fi gândit să-i urmărească, n-aveau să poată trece timp de Încă două trei zile. În ziua a șaptea, Hideyoshi ajunse la vadul râului Fukukoa și constată că acesta se revărsase. Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi, traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, pe mal. — Nu intrați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fulg; fulgi; gene; grătar; grijă; gripă; hrană; încredere; îngeraș; lebădă; lemn; liber; lovitură; mesaj; mică; mod; muscă; negru; nou; ocrotitoare; parte din întreg; păsărică; păsăruici; cu pene; pene albe; pescăruș; picantă; picior; piesă; plăcere; protejare; puf; pufoasă; pulpă; puritate; rană; raniță; rupt; salvare; scurtă; sfîntă; suflet; supranaturală; sură; ușoară; ușor; veghe; zburătoare (1); 787/139/47/92/1 arunca: mingea (65); gunoi (56); prinde (53); minge (45); nefolositor (26); piatră (26); departe (20); piatra (20); azvîrli (16); scăpa (10); pietre (8
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mult; muncă; murdară; naționalitate; nasol; neam; nefericită; neîmplinită; nevoi; nevoie; nuci; obicei; obiecte; om; paie; parașută; pere; pernă; pietre; pînză; plantă; plecare; ploaie; pomană; popor; popular; port; porumb; povară; povești; produse; proiector; provizii; pune; pune ceva; punga; punguță; a purta; raniță; rănită; rechizite; roșie; rotund; săculeț; sălaș; săracului; scrisoare; sprijin; strămoși; strîngător; sumcă; supărare; supărat; școală; toamnă; toartă; de toate; tradiție; tradițional; tradiționalizate; trăinicie; tristețe; trusă; țărănească; țolișor; umăr; urîtă; utilitate; valiză; ceva vechi; Veronica; vesel; Viorela; vreme; vremea; zîmbet (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]