452 matches
-
o bună bucată de vreme se auziră doar pașii celor doi prieteni care plecaseră din satul lor spre marele oraș ca să urmeze o școală profesională. Își legaseră geamantanele de carton presat în spate cu ajutorul curelelor, purtându-le acum ca pe ranițe, ca să aibă mâinile libere. Fiecare avea câte un băț cioplit cu pricepere mai demult din pădurea de corn, băț care lor li se părea a fi o armă demnă de a fi luată în seamă. Amândoi erau învățați cu pădurea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
va ști vreodată dacă era din armata română, germană sau rusească. Pe fruntea sa de care se lipiseră câteva frunze uscate nu se putea deosebi nimic, de unde vine, unde se ducea, cărei nații aparținea, ce vise căra cu el în raniță, dacă a iubit, dacă a urât, dacă i-a fost teamă de moarte. Glonțul acela îi luase tot ce a avut și tot ce ar fi putut să mai aibă dacă ar fi trăit. Pădurarul și cei vreo doi oameni
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o stație RBM cu carcasă metalică, cu lot alimentar separat, cântărind împreună peste douăzeci de kilograme. Stația, cu o rază de acțiune sigură sub zece kilometri, era deservită de trei militari: unul, Șomoy Ferdinand ducea în spate ca pe o raniță stația propriu-zisă, altul, Ploscaru Dumitru lotul alimentar legat prin cordon de stația-mamă, iar al treilea era comandantul stației, adică el. Aceasta putea fi întrebuințată și ca simplu telefon cu ajutorul unei antene catarg sau filare, pe care de multe ori o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se făceau cu duiumul. Cert era că, toți cei zece militari din același cort cu Bidaru, după două nopți de când și-au instalat tabăra în locul respectiv, s-au hotărât să deschidă câte o cutie de conserve, fiecare din propria-i raniță. Când erau să pună în practică hotărârea luată, au deslușit chiar în imediata lor apropiere aceeași voce pițigăiată, autoritară, puțin ironică, cunoscută și arhicunoscută, a căpitanului Bostan Gheorghe, comandantul direct al plutonului. Bază caporalul Bidaru, "Domnișoarele de la pension" Adunaaa rea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și la întors, adică de două ori prin același vad numai că pieziș, cum s-ar spune în formă de X, de fiecare dată pornind din deal pe sforul apei spre vale, numai că la întoarcere Bidaru, care avea și ranița cu cele opt pâini pe cap, împiedecându-se, era cât pe ce să le prăpădească în râu. Ca să nu înghețe sângele în ei pe tot restul drumului până la tabără, s-au deplasat numai în pas alergător. Deși nu le-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu pune ce n-are, credea Faulques. Pictura, ca și fotografia, iubirea ori conversația semănau cu odăile de hotel bombardate, cu geamuri sparte, jefuite de tot ce avuseseră, pe care nu le mai puteai mobila decât cu ce scoteai din raniță. Erau locuri de război, situații, chipuri de fotografie din obligație cum puteau fi, În altă ordine de idei, Parisul, Taj Mahalul ori podul din Brooklyn: nouă din zece fotografi abia sosiți respectau ritualul, căutând instantaneul care să-i Înscrie În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-un lighean cu apă și a ieșit afară. Acolo, cei doi bărbați s-au privit câteva clipe În cârâitul monoton al greierilor din tufișuri. Necunoscutul purta o raniță atârnată pe umăr, cămașă albă, blugi și ghete. Privea cu liniștită curiozitate turnul și pe locuitorul acestuia, Încercând parcă să se asigure că acela era locul pe care Îl căuta. - Bună ziua, a salutat. Un accent ce putea fi de oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
privind neclintit, cu gândul la ceea ce abia auzise. — Unul și același, a repetat În șoaptă. A făcut câțiva pași, uitându-se Îndeaproape la detalii. Deodată, a părut stingherit. - Nu mă pricep la pictură, a spus. Apoi s-a dus la ranița pe care o lăsase lângă ușă și a scos un dosar din care a extras o foaie Îndoită pe jumătate. O hârtie veche, ponosită: o pagină de revistă. Coperta unui Newszoom, cu fotografia făcută În urmă cu zece ani. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se retrăgea din luptă. Și prea puțin În plus. Nu era așa. Își amintea și altele, dar n-a spus. Și-o amintea pe Olvido mergând În tăcere de cealaltă parte a șoselei, cu o cameră foto pe piept și ranița mică pe spate, cu părul de culoarea grâului copt Împletit În două cozi, picioarele lungi și zvelte ascunse În blugi, tenișii albi sub care scrâșneau pietricele În care mortierele spărseseră șoseaua. Pe măsură ce se apropiau de front și bătălia răsuna mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căci vorba i se părea absurdă - să fug? Musafirul n-a răspuns imediat. Ridicase ambele mâini, vrând parcă să-i arate că nu ascundea nimic ori că nu avea de gând să lupte pentru nimic Înainte de a se duce la raniță, pentru a scoate un album mototolit. Pe când se apropia din nou, Faulques a recunoscut ediția englezească a uneia dintre antologiile lui: The Eye of War. Celălalt a pus cartea deschisă pe masă, lângă coperta revistei Newszoom. - Nu cred că ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ironic și pervers, ca pe o poză. La vorba „poză”, musafirul se ridicase În beznă - Faulques și el sporovăiau de ceva vreme, două corpuri informe față În față, fără altă lumină decât a lunii din fereastră - și, după ce Își căutase ranița pe pipăite, se profilase În ușa deschisă, neclintit un moment, parcă șovăind Între a pleca În tăcere ori a spune ceva Înainte. Apoi s-a Îndreptat pe Îndelete spre cărarea ce cobora În sat, iar Faulques s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf, nimic din ceea ce spuse ori nu celălalt bărbat, inclusiv moartea lui anunțată, mai mult ca angajament decât ca pronostic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În jur ca un nou-sosit Într-un loc ciudat. Sper că nu te supără că fumez, a spus brusc. Pictorul a făcut semn cu capul că nu, iar celălalt s-a dus și a scos un pachet cu tutun din raniță. - Dumneata fumezi? - Nu. Markovic și-a aprins o țigară și, când a stins chibritul, a căutat o scrumieră unde să-l arunce. Faulques i-a arătat un borcan de muștar gol. Markovic l-a luat și, cu țigara În gură
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Un vânt care zgâlțâia gardul ghimpat, cu un sunet care mi-a rămas În cap și nu se mai stinge. Sunetul unui peisaj Înghețat și inflexibil, știi, domnule Faulques? Ca pozele dumitale. S-a ridicat În picioare, și-a căutat ranița pe pipăite și a ieșit din turn. 5. Pictorul de război a dat pe gât paharul (prea mult coniac și prea multe vorbe În acea seară) și a aruncat o ultimă privire farului care clipea În depărtare. Fasciculul de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
halbă, fără s-o atingă. Apoi și-a lăsat un deget să alunece pe verticală, peste sticla aburită, privind picăturile care se adunau În cercul ud de pe masă. În fine, fără să bea Încă, a scos pachetul cu țigări din ranița pe care o pusese pe jos, lângă scaun, și a aprins una. Briza mării ducea fumul dintre degetele lui când, Încă aplecat peste flăcăruia chibritului, pe care o ferea cu podul palmelor, s-a uitat la Faulques. - Credeam că ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
La sfârșit, și eu mă fotografiam pe mine. - Și Întotdeauna ai suspectat peisajul? Viața? Faulques, care punea, distrat, niște pensule În ordine, s-a gândit la Întrebare. - Nu știu. Presupun că În ziua când am plecat de acasă cu o raniță pe umăr, Încă nu. Ori poate că da. Poate că m-am făcut fotograf ca să confirm o bănuială precoce. - Înțeleg. Un voiaj de studii. Științific. Leucocitele și toate celelalte. - Da. Leucocitele. Markovic a făcut câțiva pași prin Încăpere, studiind-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fulg; fulgi; gene; grătar; grijă; gripă; hrană; încredere; îngeraș; lebădă; lemn; liber; lovitură; mesaj; mică; mod; muscă; negru; nou; ocrotitoare; parte din întreg; păsărică; păsăruici; cu pene; pene albe; pescăruș; picantă; picior; piesă; plăcere; protejare; puf; pufoasă; pulpă; puritate; rană; raniță; rupt; salvare; scurtă; sfîntă; suflet; supranaturală; sură; ușoară; ușor; veghe; zburătoare (1); 787/139/47/92/1 arunca: mingea (65); gunoi (56); prinde (53); minge (45); nefolositor (26); piatră (26); departe (20); piatra (20); azvîrli (16); scăpa (10); pietre (8
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mult; muncă; murdară; naționalitate; nasol; neam; nefericită; neîmplinită; nevoi; nevoie; nuci; obicei; obiecte; om; paie; parașută; pere; pernă; pietre; pînză; plantă; plecare; ploaie; pomană; popor; popular; port; porumb; povară; povești; produse; proiector; provizii; pune; pune ceva; punga; punguță; a purta; raniță; rănită; rechizite; roșie; rotund; săculeț; sălaș; săracului; scrisoare; sprijin; strămoși; strîngător; sumcă; supărare; supărat; școală; toamnă; toartă; de toate; tradiție; tradițional; tradiționalizate; trăinicie; tristețe; trusă; țărănească; țolișor; umăr; urîtă; utilitate; valiză; ceva vechi; Veronica; vesel; Viorela; vreme; vremea; zîmbet (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca de la facerea lumii. O moară... lângă ea câteva căpițe de fân și pe urmă apa tulbure, cu șuvoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranițe și ici-colo cadavre și răniți... Și neîntârziat intrăm, fugind mereu, în apă. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gât. Dincolo, în luncă, același spectacol. Mantale omenești... ranițe... câțiva răniți, câteva cadavre..."50 Și participarea, ca voluntar în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urmă apa tulbure, cu șuvoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranițe și ici-colo cadavre și răniți... Și neîntârziat intrăm, fugind mereu, în apă. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gât. Dincolo, în luncă, același spectacol. Mantale omenești... ranițe... câțiva răniți, câteva cadavre..."50 Și participarea, ca voluntar în război, a lui Gheorghidiu are o semnificație oedipiană. Tensiunile tot mai agresive în relația de cuplu, cauzate de repudierea maternă, îl transformă pe erou într-un tip compulsiv, iar nevroza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
echilibrate a sistemului financiar glo bal . Încercările de întoarcere la globalizare, după război, au eșuat, deoarece ec onomiile combatanților au fost supuse unor schimbări semnificative. Ac est eșec a condus la apa riția barierelor în circulația capitalului pest e g ranițe, dar și la devaloriza rea repetată a monedelor. Acest gen de competiț ie s-a dovedit a fi o fază distructivă. De dragul aparențelor, statele au menținut etal onu l aur și ratele fixe de schimb pe durata Primului Război Mondial, dar au
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
mare și presantă problemă. Exact în ziua de 9 noiembrie, cu câteva ore înainte de data sinistrului, comandantul Regimentului 1 Vânători Argeș (ce-și avea tabăra de campanie în zona Hușului), colonelul I. Constantin, trimitea primăriei un subofițer ce avea în ranița cu corespondență și adresa nr.21362. Iată ce solicita ofițerul superior: „...am 249 Tot la dosarul pe care l-am cercetat de la primul și ultimul document, am găsit și o mini-a nume aceea a aprovizionării Hușului cu pâine. Povestea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
eveniment au participat și 80 de elevi ai Școlii de Băieți Nr. 3, care au format „batalionul micilor dorobanți”. Organizați militărește, elevii au defilat prin fața ministrului Haret „cu arme de lemn, îmbrăcați cu uniforme și putând pălării, având în spate ranițe făcute în școlile unde se face lucru manual”. Ulterior, pe 5 iulie 1904, momentul a fost marcat și de elevii Liceului „Principele Ferdinand”, aceștia organizând o serbare literar artistică în sala Palatului „Ateneului comunal”. Până la restaurație, zilele onomastice sau cele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de carne de pasăre. Ținea arma automată pe piept cu o mână, cu degetul pe trăgaci, iar în cealaltă mai avea încă sticla cu vin. I-am luat-o încet din mână, m-am ridicat, i-am pus sub cap ranița, i-am luat picioarele încălțate în cizme (pe atunci militarul în termen purta cizme de piele, cel puțin, la arma aceasta) și l-am culcat. Dormea așa de adânc încât nici n-a simțit când l-am mișcat. Rică nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
397. Campania s-a desfășurat în condiții insuportabile, pe un teren arid, pustiit, infectat de holeră și pe o caniculă de peste 300. După mărturia medicului Gourbeil, "soldații care se deplasau între orele 11 și 15 după amiază, zdrobiți sub greutatea ranițelor lor și, mai ales [năuciți] de căldura insuportabilă, se prăbușeau la pământ, nemaiputând respira; când doreau să reia marșul, vomitările, diareea și alte simptome caracteristice [holerei] nu întîrziau să-și facă apariția"398. Când spahiii generalului Yussuf au încercat să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]