258 matches
-
în coloanele gazetei multe articole politice. Tot aici a apărut „misterul” Proces general între două ordii și nația sau Spoiții cu roșu și spoiții cu alb, satiră politică violentă, între ale cărei personaje pot fi recunoscuți C. A. Rosetti (Musiu Rapace) și I. C. Brătianu (Musiu Bimbirică). Sunt criticați în această satiră și poeții epocii (poetul „urlător”, poetul „zis umanitar”). Petre Grădișteanu a susținut în P.r. cronica dramatică. Se mai tipărește un roman, neterminat și nesemnat, intitulat Zece ani din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289043_a_290372]
-
pentru el Tudor "era un om foarte neînsemnat", "vrăjmaș neîmpăcat al nobleței", urmărind "a omorî aristocrația română spre a se urca prostimea și mojicimea pe ruinele ei". În mișcarea de la 1848 nu vede decât atâta că "dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat să răstoarne pe boieri. Magheru e "ciocoi de peste Olt", Tell e "de o familie cu totul obscură" (poziția socială îl obsedează pe Lăcusteanu), Aristia e "un smintit, profesor de declamații teatrale", ideile revoluționarilor ca suferința poporului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legea în întregul ei. Ce altceva sînt mușchii și sufletele servilor din Rusia și ale sclavilor din unele țări republicane, dacă nu niște „pești capturați“, a căror posesiune e legea însăși? Ce altceva decît un „pește capturat“ este, pentru moșierul rapace, ultimul sfanț al văduvei? Ce altceva este palatul de marmură al cutărui ticălos încă nedemascat, care și-a pus la intrare o placă de metal, în chip de waif? Ce altceva este camătă spoliatoare cerută de Mordecai-zaraful bietului falit Cutare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de către istoria aflată în devenire revoluționară, leninistă. Regimurile liberal-conservatoare, realiste în plan extern, urmăresc să-și maximizeze puterea nu din rațiuni științifice, ci pur politice. S-ar putea afirma chiar că realismul este o filosofie care îmbracă instinctualitatea umană, agresivă, rapace și amorală, pe când leninismul este o filosofie (pseudo)științifică și (pseudo)religioasă, așa cum a demonstrat Alain Besançon, care afirmă că duce modernitatea până la capăt, dar nu face decât să o submineze. Avem de-a face în primul caz cu regimuri
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
potențial exploziv" (Blanco Muñoz, 1998: 397). Deși Chávez nu a aruncat de-a valma în categoria exploatatorilor toate sectoarele capitalului, el nu a avut nicio îndoială că sectoarele monopoliste legate de interesele capitalismului global făceau parte din elita puternică și rapace care se hrănea din exploatarea oamenilor de rând. Această concepție dualistă a luptei politice nu a fost la început formulată în termeni care vizau obiective socialiste. În fazele timpurii ale chavismului, naționalismul, și nu socialismul sau marxismul, a fost sursa
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în evidență psihologia curtezanelor și neliniștile lor: afirmarea în lumea comercializării sexului, cucerirea clienților, pragmatismul alegerii clienților pe considerentul câștigului, lupta cu rivalele, gelozia, răzbunarea pe amantul necredincios sau indiferent. Autorul profilează tipuri diferite de curtezane: ingenue, pragmatice, realiste, abandonate, rapace, intrigante, geloase, răzbunătoare. Numele lor au semnificații în concordanță cu caracterul lor. Glycera (cea dulce, cu lipici) se plânge prietenei sale experimentate, Thais (poartă numele celebrei curtezane ce a fost în compania lui Alexandru Macedon) că i-a fost subtilizat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sunt conturate uneori cu tușe fine. În contrapartidă față de eroii pozitivi (cele două „femei singure” și Radu, cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule și de o senzualitate maladivă) și sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
depindea masiv de exportul sau reexportul bunurilor primare, inclusiv al propriilor oameni. Salazar s-a mândrit până la moarte cu două lucruri: că a ținut Portugalia În afara războaielor devastatoare ale secolului XX și că a cârmuit-o abil Între Scylla capitalismului rapace și Charybda socialismului de stat. De fapt, el reușise să ofere supușilor ce era mai rău la fiecare: inegalitatea materială și exploatarea erau mai pronunțate În Portugalia decât oriunde În Europa, iar guvernul autoritarist de la Lisabona sufoca orice inițiativă și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]