504 matches
-
studiat a fost „Cârciumioara fermecata” a tatălui meu Ilie Voican (în Bălcești de Vâlcea, pe malul Oltețului), cârciumioara fermecata de altădată, pe care as numi-o „MICUL ATENEU” al țăranului român, unde am ascultat pe cei mai minunați instrumentiști și rapsozi ai cântecului popular. Ei mi-au trezit în suflet dragostea pentru muzica și poezie. Doamne, cântau cu atâta farmec și măiestrie... că nu-mi venea să mai plec acasă. Astăzi, din ce in ce mai rar, se mai aud asemenea zei neîncoronați, tot mai
4. GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372603_a_373932]
-
situat între dialectul ardelean și cel crișean l-a însoțit pa țăranul măcean la șezători, care la Macea se numeau-" A mere cu lucru" -Cu cosele, croșetat, nățuit ,cu desfăcut coceni, cu ales pasula, grâu, degustat de vin .. ori must. Rapsodul local, Ioan Ardelean Alexandru, mere ..acum "CU SCRISU" și a dat satului o CARTE despre ANAMBLUL EDERA , Înființat de EUGENIA DEAC și instruit de Ioan Dârau. Cartea este un OMAGIU de PREȚ tinerilor care poartă cu drag tradiția în Cocia
LANSARE DE CARTE DUMINICĂ LA MACEA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372245_a_373574]
-
TUDOR GEORGE (zis Ahoe). Așadar, dragi confrați care vă depărtați de muzicalitatea pe care o dau ritmul și rima în poezia care conține poezie și care vă amăgiți că vă va cânta vreodată versurile albe vreun Tudor Gheorghe sau alt rapsod ori cantautor modernist (și lălăist...), am un sfat: orice ați scrie și descrie, faceți să sune a ritm și rimă versurile voastre, faceți să pară că silabele cântă spre a încânta, chiar dacă scrieți din nepricepere cu ruperi de ritm fără de
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
confecționarea articolelor despre care am făcut vorbire. Lemnul este singura materie primă pe care o prelucrează meșterul Vasile Alboi cu deosebită îndemânare, cu răbdare și cu multă dragoste și dăruire. A preluat acest meșteșug de la bunicul său din partea mamei, cunoscut rapsod popular al zonei, fost deținut într-unul din lagărele de exterminare a evreilor. Mai târziu a urmat cursurile unei școli de artă și meserii, a făcut câteva cursuri de specializare și s-a afirmat cu mult succes. Totuși, o anumită
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
drag zâmbi eteric cu-al său trup de infinire trăgând fir din norul feeric pentr-o umbră de iubire. S-a lăsat în genunchi cerul și-a privit-o cum dispare, în adâncu-mi efemerul mă cuprinse ca o boare. Sângele, rapsod de suflet i-a pus umbrei etern lacăt căci simțea că-n al său umblet mama-i dorul fără capăt! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Umbra unei iubiri / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
este suficient. Mai important este să îl luăm ca model de integritate, de iubire a adevărului. Pentru a ne reaminti cât de actual este Eminescu, redăm câteva versuri din „Scrisoarea a III-a”: De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii... Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează
SPIRITUL UNUI POPOR ÎNTR-UN SINGUR NUME: MIHAI EMINESCU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379173_a_380502]
-
făcut o scurtă „încălzire” a atmosferei, prezentând numerosului public o doină. „Noi o cântăm de douăzeci de ani în catedrale. Este ca o rugăciune. Se numește «Doina lui Petre Uc». Eu o știu de la Efta Botoca - a fost un mare rapsod și muzician, a cântat cu Zamfir treizeci de ani. E o doină foarte fumoasă!” După acest scurt preludiu muzical, a început concertul, cu un colind așa cum domnia sa declara, „pentru că am venit aici la Salina Turda să vă colindăm, înainte de toate
MAESTRUL NICOLAE VOICULEŢ – DE NAŞTEREA DOMNULUI LA SALINA TURDA de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379259_a_380588]
-
superbă din zona Siriului - „Cărăruie, cărăruie”, Premiul II - Daiana Ivașcu, clasa XI-a , Bucovina, a căntat „Doruri multe sunt pe lume” și instrumental (la drâmbă) „Huțulca”. În gală a cântat Rodica Ioniță Grosu, care a câștigat Premiul I la Secțiunea ”Rapsozi”. În toate serile (când s-a cântat muzică ușoară și populară) cu participarea unor ansambluri de dansuri de Mioveni de Argeș - locul I, Bustuchin de Gorj - locul II și Ivești de Iași, impresionâd prin prezența scenică, costume foarte frumoase și
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
ușoară și populară) cu participarea unor ansambluri de dansuri de Mioveni de Argeș - locul I, Bustuchin de Gorj - locul II și Ivești de Iași, impresionâd prin prezența scenică, costume foarte frumoase și grație desăvârșită, alături de Fluiereașii din Dobrotești - Telorman și rapsozi (cu vârste între 35 - 7o ani) Vasile Anastase Topa, Iancu Mataranga (aromâni), Rodica Ioniță Grosu, etc. publicul spectator (localnici și turiști, în medie cam 5000 de persoane) a răsplătit cu aplauze la secnă deschisă prestația artiștilor amatori. Jiuriul format din
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
Rodica Anghelescu, șef Secțiunea „Muzică Populară”, compozitor prof. Viorel Covaci, subsemnatul, scriitor-compozitor Marin Voican Ghioroiu și președintele festivalului - Viorel Stoica, au avut o sarcină de mare responsabilitate, ținând seama de diversitatea repertoriului prezentat în serile de concurs de către cântăreți, dansatori, rapsozi, instrumentiști care au dovedit talent, dragoste și dăruire totală pentru a mulțumi un public spectator entuziast dar și exigent, fiindcă în stațiunea turistică Mangalia au loc cele mai prestigioase manifestări culturale de muzică, dans, divertisment, concerte de fanfară. „Tinerețea, floarea
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
a mă așeza: azi, te rog, o mască pentru Grieg. Pentru cine? întreabă Mahalia, prima de la ușă. Fost ștab la propagandă, pardon, agitație și propagandă, de o inventivitate înmărmuritoare cînd urma să pice Pingelică și Samantha în vizită de lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lasă micul obol. De încercat, imediat, o riscată translație spre un motiv mult mai grav. Deși în spectacolul deșertăciunilor lumii nu pare a însemna mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta umanitate necăjită? Nici unul. Numai că obidiții din pămînturi, bordeienii veșnici au trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rândunicăi, Legenda ciocârliei), cultivând narațiunea vitejească (Dumbrava Roșie, Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri (Grui-Sânger). Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de poveste, cu eroi supradimensionați, așa cum apar ei în închipuirea rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn, dar monocord trădează lecturi hugoliene. Dar A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de picturalitate
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ca ai noștri să-și cunoască luminătorii, iar cei de lângă noi, concetățenii de altă limbă, să ne cunoască, să ne înțeleagă și să ne iubească pentru sufletul și arta noastră, luminoase și prietenoase.” În primul număr se publică poemul dramatic Rapsozii de Tiberiu Brediceanu. Alexandru Hodoș se dedică istoriei teatrului românesc din Transilvania (Teatrul românesc în Ardeal, Teatrul și scena, Teatrul românesc pe scenele maghiare), de care se ocupă și Jac Paleologu (Presa și teatrul românesc în Ardeal), în timp ce N. Ghiulea
ARDEALUL TEATRAL SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285427_a_286756]
-
Scena artistului amator (1988), autorul examinează obiceiuri și sărbători populare. SCRIERI: Sărbătoarea izvoarelor, Chișinău, 1986; Hronic de familie, Chișinău, 1987; Scena artistului amator, Chișinău, 1988; Familia-vatră a spiritualității românești, Cluj-Napoca, 1999; Sorcove de lumină, Chișinău, 2000; Rădăcinile eterne ale folclorului. Rapsodul Nicolae Botgros la 50 de ani, Chișinău, 2003; Eu îmi cânt cântecul meu. Interpretul de folclor Mihai Ciobanu, Chișinău, 2003. Culegeri: Drag îmi e să fac armata. Din folclorul taberei militare, București-Chișinău, 2002. Ediții: Tatiana Gălușcă-Crâșmariu, Ioan Nicola, Folclor român
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
tot ceea ce poate să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Bilete de papagal”, „Abecedar” (unde e redactor), „Gând românesc”, „Pagini literare” (din 1936 figurează în redacție) ș.a. Debutul editorial, cu sprijinul lui N. D. Cocea, îl reprezintă volumul Cântece de pierzanie, apărut în 1938, care aduce în atenția publică un rapsod din familia mesianicilor duri, asemenea lui Aron Cotruș, și lansează un autor care inventa alegorii ușor decodabile (ursul românesc, melița războiului etc.), versificate în poeme animate de un puternic suflu interior. După 1944, devenit scriitor prolix și „cântând” în versuri
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Bilciurescu - M. Toneghin, „Doamna Casanova”, RP, 1932, 4481; Petre Dinu, „Doamna Casanova”, „Azi”, 1933, 1; Romulus Demetrescu, Al. Bilciurescu, „Tichia de mărgăritar”, PLI, 1935, 8-9; G. Călinescu, M. Toneghin - Al. Bilciurescu, „Paraziții tacâmului”, ALA, 1938, 914; Bailli Jean Ursescu, Trei rapsozi ai mării, București, 1944, 19-31; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 597; Dicț. scriit. rom., I, 280-281. N.Bc.
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și poet, îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul străbunelor izvoare, îngr. și postfață Dumitru D. Tița, București, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Docsănescu, Valea Voievozilor, București, 1981, 92-96; Ion Cruceană, Monumente și figuri argeșene, Pitești, 1980, 33-34
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul străbunelor izvoare, îngr. și postfață Dumitru D. Tița, București, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Docsănescu, Valea Voievozilor, București, 1981, 92-96; Ion Cruceană, Monumente și figuri argeșene, Pitești, 1980, 33-34; Florin Faifer, Rapsodul, CL, 1999, 8. F.F.
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
Alexandru Ciura, DMN, 1936, 10 512; Predescu, Encicl., 200; Teodor Murășanu, Tolba cu notițe, Turda, 1942, 52-53; Zaciu, Masca, 335-356; Mircea Popa, Al. Ciura, „Scrieri alese”, ST, 1967, 2; Nae Antonescu, Al. Ciura, ST, 1976, 12; Ion Buzași, Al. Ciura, rapsodul munților, TR, 1981, 42; Ion Neață, „Luceafărul” (1902-1914), Timișoara, 1984, 105-109; Iulian Pârvu, Alexandru Ciura, TR, 1986, 12; Dicț. scriit. rom., I, 603-604. V.D.
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
orice caz anume trebuie ca cuvintele de mulți rău înțelese din primul capitol al Poeticei, că adică "sînt oameni cari imită multe cu colori și forme, alții prin voce" trebuie să le referim la artea dramatică și sora ei, artea rapsozilor. Colorile și formele sânt anume pentru (depins) pictură și (desemnat) desemn ceea ce e vocea pentru actor. În tot același înțeles înseamnă Aristotel artea dramatică în Rhetorica lui, 3, 1, când zice: "Ea se bazează pe voce, dupre cum e (cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înrăutăți și el. De aceea esilează Plato din statul său, (însă) deși tot foarte consecințe și pe poeți, anume pe cei dramatici. Compară De republ., 10, pag. 595. El numără dar la lărgirile superflue a unui stat pe poeții, pe rapsozii, pe actorii, pe danțatorii, De republ., 2, pag. 373. Întrucât voia dar Plato prin republica sa a fi stavilă la irumperea corupțiunei și de-a rechema la simplitate veche a moravurilor, trebuia să esileze tot așa orce iritațiune pasionată ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualitatea sa. La gingaș, la ceea ce escită groaza, energiei pasiunilor, tuturor acestora el li dă un corespunzător colorit de ton, însă el totuși esprimă toate afectele acestea ca un ce despărțit de el. Cu un cuvânt el e totdeuna narator, rapsod. Deaceea în declamațiunea epică abandonul pasionat, schimbarea personalității sale în obiectul care se declamă sânt cu totu1 inadmisibile. Schimbarea diferită în ton și tempo e numai o urmare a impresiunilor diferite ce le fac obiectele asupra declamatorului și pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
, Gavril (23.II.1914, Nepos, j. Bistrița-Năsăud), filolog, istoric literar și memorialist. Părinții - Maria (n. Palage) și Gavrilă Istrate - erau amândoi iubitori de carte, tatăl, învățător o vreme, fiind un rapsod popular cunoscut pe meleagurile năsăudene. I. a urmat cursul primar în comuna natală, iar pe cel secundar la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud, bacalaureatul susținându-l în 1933 la Dej. În același an devine student al Facultății de Litere și
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]