857 matches
-
nord-est a fost trecută la Ialomița iar partea de sud-est a intrat în componența noului județ Călărași. Comunele care înconjurau zona capitalei au fost subordonate Municipiului București, sub numele de Sectorul Agricol Ilfov. În 1997, legea nr. 50/97 a reînființat județul Ilfov, în limitele fostului Sector Agricol Ilfov, scoțându-l totodată de sub tutela Municipiului București. Județul Ilfov cuprinde 34 de așezări rurale și opt orașe: Buftea, Otopeni, Voluntari, Bragadiru, Chitila, Măgurele, Popești-Leordeni, Pantelimon, cu peste 1.593 km². Județul se
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
consemnează comuna în aceeași plasă, având 2765 de locuitori în satele Iepureni, Horlești, Izvoarele Măimești, Popricani-Corbu, Rediu Mitropoliei, Țipilești și Zaharna. În 1931, comuna a fost desființată temporar, satele ei trecând la comuna Țigănași; dar la scurt timp a fost reînființată, cu numele de "Popricani". În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit, în alcătuirea actuală, la județul Iași, reînființat. Zece obiective din comuna Popricani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
în hotar cu Mircești, moșia era a lui Panait, căpitan de lefegii. În 1855, o altă moșie (sat) aparținea Mănăstirii Sf. Gheorghe Nou din București. După această dată satul dispare, fiind decimat de ciumă. În anul 1926, satul s-a reînființat cu țărani din satele Botoroaga și Târnava, care au fost împroprietăriți ca urmare a aplicării reformei agrare din 1921. Comuna Drăgănești Vlașca este situată în Câmpia Burnazului, în partea de est a județului Teleorman. Are în componență 3 sate : Drăgănești
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
că Universitatea din Sankt Petersburg, care era formată la acel moment din trei facultăți: Facultatea de Filosofie și Drept, Facultatea de Istorie și Filologie și Facultatea de Matematică și Fizica. Institutul Pedagogic Principal (unde a studiat Dimitri Mendeleev) a fost reînființat în 1828 că o instituție de învățământ independența de Universitatea din Sankt Petersburg și a format profesori până când a fost închis în cele din urmă în 1859 În 1849, după Primăvară Națiunilor, Senatul Imperiului Rus a decretat că rectorul ar
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
anul 1919 când, pe data de 28 iulie, Banatul se unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă, favorabilă religiei catolice. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de Timișoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947 se creează Mitropolia Banatului. Pe acest fond se simte tot mai acută nevoia unui lăcaș central pentru credincioșii din parohia
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar formațiunile administrative stabilete de Hmelnițki au fost abolite, fiind reînființate voievodatele poloneze Czernigow, Kijow și Bracław. Perioada Ruinei s-a terminat odată cu alegerea în funcția de hatman al lui Ivan Mazepa, care a adus stabilitate în statul ucranean. El a unit Ucraina care era încă odată sub conducerea unui singur
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
situații tragice este că sătenii din Livadia din actuala generație, adevărații proprietari, “nu le pasă, nu-i interesează” fie din ignoranță, fie din dezinteres sau comoditate, etc. Deși în anii 1996-1999 s-a reușit “cu chiu cu vai” să se reînființeze prin hotărâre judecătorească, la Tribunal, composesoratul (după noile legi apărute după 1989), sătenii nu se grăbesc să-și extragă de la oficiile de carte fundoală extrasele familiare. În lucrare sunt anexate cele două acte în acest sens: • extrasul de carte funciară
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
vizită și calmare” (xunfu) a regiunii; în 1421 Împăratul Yongle a comandat unor 26 de funcționari să călătorească prin imperiu cu atribuții, similare, de investigare și patrimoniale. Prin 1430 aceste misiuni, xunfu, au devenit instituționalizate. Prin urmare, Cenzoratul a fost reînființat și angajându-se Cenzori de inverstigații, iar mai târziu, Cenzori Șefi. Până în 1453, „marii coordonatorii” sau „călătorii pacificatori”, așa cum notează Michael Chang, au primit titluri de Cenzori-Șefi sau Cenzori-Șefi Asistenți și au primit un acces direct la împărat. Precum și în
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
acceptate de unele mame și de curtezane, care au fost la fel culte și pricepute în caligrafie, pictură, poezie ca și oaspeții lor de sex masculin. Punctele de vedere liberale ale lui Wang Yangming erau opuse Cenzoratului și Academiei Donglin, reînființată în 1604. Acești conservatori au dorit o revigorare a eticii ortodoxe confucianiste. Conservatorii, cum ar fi Gu Xiancheng (1550-1612) au argumentat împotriva ideilor lui Wang, de cunoaștere morală înnăscută, declarând că aceastea au fost pur și simplu o legitimizare pentru
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
parte între anii 1915-1916 la luptele cu rușii, ca parte a trupelor austro-ungare. Cavalerul de Wassilko a fost un susținător al soluționării problemei rutene de către austro-ungari, ceea ce prevedea ca în situația victoriei Triplei Alianței în primul război mondial să se reînființeze fostul Principat Galiția-Volînia ca regiune autonomă națională în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În ședința Parlamentului de la Viena din 16 iunie 1917, Wassilko exprima dorința rutenilor din Bucovina de a fi unite toate teritoriile locuite de ruteni într-un stat ucrainean aflat sub
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
plasa Drăgănești din județul Prahova La începutul secolului al XX-lea, satul Belciug a trecut la comuna Cornurile. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, apoi în 1952, raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, a fost reînființat județul Prahova, iar comunei Gherghița i s-a alipit și satul Malamuc din comuna desființată Hătcărău, precum și satele comunei desființate Ciumați. Acea comună a fost reînființată în 2004, sub numele de Olari, satele separându-se din nou de comuna Gherghița
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
regiunea Prahova, apoi în 1952, raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, a fost reînființat județul Prahova, iar comunei Gherghița i s-a alipit și satul Malamuc din comuna desființată Hătcărău, precum și satele comunei desființate Ciumați. Acea comună a fost reînființată în 2004, sub numele de Olari, satele separându-se din nou de comuna Gherghița. În comuna Gherghița se află două situri arheologice și trei monumente istorice de arhitectură de interes național. Siturile sunt cel de „la Târg” (în vatra satului
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
numele primului profesor de arheologie al Universității din Iași, giurgiuveanul Teohari Antonescu. In fruntea instituției a fost numit, cu titlu onorific, tânărul profesor Dumitru Berciu, care a condus-o până în 1948. După un hiatus de doi ani, ea a fost reînființată și dezvoltată pe parcursul a două decenii, de către profesorul Gheorghe Rădulescu, absolvent de Belle-Arte, ajutat de muzeograful-restaurator Mihai Ionescu. Intre 1950 și 1980 muzeul a fost pe rând raional, municipal și secție fără personalitate juridică. A redevenit județean în 1981, în urma
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, și a preluat satele comunei Cocorăștii Colț, desființată temporar, precum și satul Zalhanaua din comuna Vlădeni-Mărgineni, desființată și împărțită între județele Prahova și Dâmbovița. În 2004, comuna Cocorăștii Colț a fost reînființată, comuna Mănești rămânând în forma actuală. În comuna Mănești se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1716) din Băltița; (1892) din Mănești; și (1882-1892) din Mănești, ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882-1892), beciul din aripa de vest
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
război, trupele de vânători de munte au fost reorganizate succesiv, între anii 1946-1961. La 14 aprilie 1961, trupele de vânători de munte au fost eliminate complet prin desființarea ultimei formațiuni existente, Brigada 2 Vânători de Munte. Aceasta a fost însă reînființată pe 14 octombrie 1964 din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
asemenea, a aplicat Forța Civică la Partidul Popular European (PPE), purtând discuții cu liderii partidelor membre și cu organizația centrală a organizației europene. După alegerile parlamentare din 2012, ARD s-a dizolvat. În martie 2013, Forța Civică și PNȚCD au reînființat Alianța Dreptate și Adevăr. Ungureanu a câștigat un post de senator de Arad din partea ARD la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Inițial, fostul premier a luat mai puțin de 50% de voturi. Însă, a reușit să intre în Parlament
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
la comuna Albești, după care la scurt timp satele Oeștii Pământeni și Oeștii Ungureni au format din nou o comună separată. În 1950, comunele au fost transferate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat; satele Căpățânenii Pământeni și Căpățânenii Ungureni au trecut la comuna Arefu, iar comuna Oești s-a desființat, cele două sate ale ei fiind incluse în comuna Corbeni. În comuna Corbeni se află (secolul al XV-lea, satul Bucșenești) și (secolul
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
orientat către apus. După Reforma din secolul al XVI, mănăstirea a fost desființată iar corul vechii biserici gotice a fost folosit de comunitatea luterană maghiară, în timp ce nava și restul clădirilor mănăstirești au servit ca magazii. În anul 1711, mănăstirea este reînființată sub patronajul călugărilor franciscani, iar în anul 1716 intră în posesia iezuiților. În anul 1766 vechea biserică gotică este demolată, iar în anul 1773 preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei Maria Tereza pentru reconstruirea bisericii. Lucrările au început oficial la
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
a fost desființată în 1797, iar membrii ei și-au pierdut calitatea de cazaci, fiind declarați în schimb țărani ai statului. După ce foștii cazaci au trimis numeroase plângeri împăraților Pavel I și Alexandru I, Armata cazacilor de pe Bug a fost reînființată în 1803, având în componență trei regimente (în total 500 de oameni). Noua locație a Armatei a fost zona de frontieră a Nistrului. Armata a primit dreptul să-și completeze efectivele cu refugiați din Balcani. În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
1952, din regiunea Ploiești. La reînființarea județului Prahova în 1968, a revenit la acesta, fiindu-i atunci arondat și satele Bătrâni și Poiana Mare, din comuna Bătrâni, desființată. În 2005, cele două sate s-au separat din nou de comună, reînființându-se comuna Bătrâni. Cu privire la modul de formare a acestei vechi așezări românești, există și o legendă, și anume: cu sute de ani în urmă, pe vatra actualei așezări Bătrâni, ar fi existat doi moșnegi, care aveau doi băieți și două
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
însă temporară, satul Rovine revenind la comuna Reviga după al Doilea Război Mondial. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, ele au revenit la județul Ialomița, reînființat; comuna Crunți a fost însă desființată, iar satul ei transferat comunei Reviga. Două obiective din comuna Reviga sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local, ambele aflându-se în satul Reviga și fiind clasificate
Comuna Reviga, Ialomița () [Corola-website/Science/301248_a_302577]
-
în total având 1582 de locuitori. În 1950, județul Muscel s-a desființat, iar comuna a trecut în administrarea raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, s-a revenit la organizarea pe județe, dar județul Muscel nu a mai fost reînființat, comuna fiind transferată județului Dâmbovița. În anul școlar 1970-1971, într-un local modern de școală funcționau cursurile claselor I-VIII, o grădiniță de copii, iar în fiecare sat al comunei erau școli cu clasele I-IV. În același an erau
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
a desprins pentru prima oară și a format o comună de sine stătătoare. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Buzău, din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, reînființat; tot atunci, comuna Unguriu a fost desființată și din nou inclusă în comuna Măgura. În 2004, satul Unguriu s-a separat împreună cu noul sat Ojasca și a format comuna Unguriu. În comuna Măgura se află o tabără școlară, tabăra Poiana
Comuna Măgura, Buzău () [Corola-website/Science/300828_a_302157]
-
mai târziu, mai exact în 1997, Cetatea Târgu Neamț avea sa se desființeze și orașul Târgu Neamț avea să rămână fără echipa de fotbal. După o pauză de 9 ani de absență din lumea sportului rege, Cetatea Târgu Neamț se reînființează, la cârma echipei fiind ales Ioan Agafitei. Încă din primul sezon de la reînființare echipa avea să termine pe primul loc în Liga a IV-a, cu doar două înfrângeri în acel sezon. După 10 ani de așteptare, alb-albaștrii aveau să
FC Cetatea Târgu Neamț () [Corola-website/Science/317522_a_318851]
-
a fost înființată în 1931, prin separarea teritoriului ei de comuna Bicaz. Satele comunei erau Chișirig, Hamzoaia, Secu, Tașca și Ticoș-Floarea. În 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, satul Secu a fost desființat și comasat cu satul Tașca. Primarul comunei este Dana Ursache, candidat independent ales în 2016. Componența Consiliului Local Tașca, ales la 1 iunie 2008 (11 membri): După despărțirea comunei Tașca de comuna Bicaz
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]