2,032 matches
-
la viață. Bucuros din cale afară, Liu a deschis mormântul și Du a apărut în fața lui, la fel de frumoasă ca în trecut și, fericiți, cei doi tineri s-au căsătorit. Du Liniang a murit din dragoste și tot din dragoste a reînviat, iar cei din jur au fost profund mișcați de romantica poveste de iubire a celor doi. Șerpoaica Albă Bai Suzhen În munții Emei trăiau în vremurile de demult, două șerpoaice, una albă și cealaltă verde. Atrase de viața din lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eșarfă albă lungă ca un șarpe și l-a chemat pe Xu să vadă ce l-a speriat de fapt. Lui Xu i-a trecut bănuiala și cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie“. Și sunt mândru de Mateiul mic, de ce făcea el acolo când își tot închidea ușa, fiindcă era un spirit liber și drept (Micul Spirit, un zeu amero-indian preșcolar), capabil să-l reînvie cu puteri înzecite pe Gioe Limonadă. Sunt fericit să aflu că, în apartamentul 40, soldățeii cu fețe palide nu ucideau copii și bătrâni, nu violau femei, fetițe și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai capabili. Ele sunt garanți ai adevăratei democrații. Dacă oamenii ar fi perfecți și democrația ar fi ireproșabilă, desăvârșită. De aceea trebuie să o perfecționăm continuu în limita posibilităților noastre, creându-i climatul de libertate și stabilitate. Românii trebuie să reînvie tradiția dinainte de 1948 privind munca. Am avut anumite perioade de avânt economic atunci când am muncit cu adevărat. Se cunoaște felul în care s-a muncit în comunism și chiar mai recent. Au fost inventate tot felul de sloganuri de tipul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mult, a mai stat de vorbă cam o jumătate de oră despre tot felul de fleacuri, amintindu-și, îndeosebi amintindu-și, despre vremea cînd se petrecea de minune la Hariton, despre plimbările cu trăsura ori despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le poartă pretutindeni cu el, prin orezării sau când Înoată În mare. Chiar și În clipa aceasta, când trece de pe verandă În dormitor prin Întuneric, n-are nevoie să aprindă luminile, fiecare ungher Îi e binecunoscut, constată că poate să reînvie atunci când dorește fiecare clipă trăită În această casă cu un singur nivel, construită din bârne și din ciment. Alteori Încearcă să evoce câte ceva din vremea petrecută la orfelinat, să așeze laolaltă frânturi care i se Învârtesc În minte, Însă nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Stilul adoptat trebuie să fie în deplină concordanță cu subiectul tratat. Orice subiect impune o terminologie specifică, iar destinația compunerii impune particularități de expresie tipice genului abordat. Indiferent de stilul adoptat, trebuie să cunoaștem că menirea substantivului este de a reînvia lucrurile, faptele, ființele, ideile despre care se relatează, sarcina adjectivului este de a le da culoare și relief, iar cea a verbului de a se constitui în nucleu al comunicării, dând dinamism frazei. Stilul oricărei compoziții va trebui să fie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vorbi despre domnu’ Trandafir, fostul său învățător. Presupunem că i-a mai vorbit și altădată, de vreme ce spune că îi va vorbi și în această scrisoare despre omul care i-a călăuzit primii pași pe drumul vieții. Narațiunea este o evocare, reînviind amintiri plăcute, astfel încât acestea par a se derula înaintea ochilor noștri. Chipul luminos al învățătorului este evocat în cadrul larg al amintirilor din copilăria petrecută întrun vechi târgușor moldovenesc de pe malul Siretului Întors după multă vreme în târgușorul natal, omul nostru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să uit lecțiile dumneavoastră de gramatică, istorie, muzică și matematică. Dumneavoastră ne-ați învățat cum să recităm poeziile eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar mai ales cum să venerăm eroii altor vremi trecute pe care îi făceați să reînvie sub tavanul scund al clasei, împodobindu-i în cununi de glorii. Îi urmăream înfrigurat și auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată de noiembrie (II) "pe fundul poșetei mai găsești o monedă o aruncăm cu nepăsarea de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu sabia în mînă, asemeni lui Carol cel Mare, ori a echipa o flotă pentru a te duce să propui Sudanului sau Egiptului să se creștineze, sînt întreprinderi foarte stranii. Furia cruciadelor a trecut; să dea Domnul să nu mai reînvie niciodată! Războiul, în general, naște atîta nenorocire, rezultatul lui e atît de nesigur, iar urmările sînt atît de dezastruoase pentru o țară, că principii nu vor putea reflecta niciodată îndeajuns înainte de a se angaja în el. Violențele pe care trupele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aialaltă unde se făcuse apă mare! Mai ții minte?... N-am mai fi apucat să ne vedem acuma... Scena asta nu rămăsese de-a lungul anilor la suprafața amintirilor mele. Se scufundase undeva În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el aruncîndu-se după mine, eu Îmbrîncindu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pierdută În copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam la Îndemînă melancolia ce-l Încerca pe Viorel Șerban cînd nu izbutea să reînvie amintirea albastrului decît gîndindu-se la zidul casei bunicilor. Abia recuperînd acel pătrat de culoare, prin analogie și extensie, putea să-și reprezinte din nou cerul. M-am oprit la el fiindcă fusese eroul unei istorii ciudate care, bine povestită, era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spre aceeași idee, ba chiar o întăresc. Într-un fel, se poate spune că păcatul coincide cu judecata și condamnarea. Nu există nici un intermezzo între cele două stări, nici o posibilitate de a anula condamnarea, de a șterge păcatul, de a reînvia sufletește. Păcatul veșnic atrage automat după sine condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumină l-a luat și l-a dus în rai»” (cap. XIV). În sfârșit, căindu-se de graba cu care-i pedepsise pe păcătoșii zăriți în timpul călătoriei sale extraterestre, patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima viziune a lui Abraham este aceea a Morții, mai întâi într-o splendoare măsluită, apoi în adevărata-i hidoșenie, înspăimântătoare. Scena, de un realism unic în literatura intertestamentară și nu numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de vultur, să nu fie de deochi... Iar pălăria de haiduc completează imaginea de vechi cercetaș! ― Să știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt anii aceia, Nicule?! ― Îi vom reînvia măcar pe o parte din ei. Poate nu pe cei mai fericiți. Dar e bine să retrăim chiar și momentele dramatice, fiindcă și ele fac parte din viața noastră - a dat glas părerii sale profesorul. ― Rămâneți cu bine, dragii mei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la profesorul ferentarist, și, pentru că nimeni nu reacționa în vreun fel, mi-a întins, cu mare teamă, vioara... Am cântat ce știam mai bine: Vivaldi, "Primăvara". Vivaldi era ultima mea dragoste. Când cântam, parcă pluteam, renășteam, mă hrăneam cu bucurie, reînviam toate speranțele, mă abandonam iluziilor... Așa a fost și acum. Bronzamentul de lux a rămas perplex. Ceilalți, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat. A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nici premiul cel mare. De lângă contrabas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Uneori vorbesc și cu noii mei prieteni sfinții de pe pereții capelei și-i întreb dacă n-ar trebui să te chem, dacă n-ar trebui să încercăm să fim cei mai mari inventatori ai lumii, noi, cei care am putea reînvia sentimentele romantice ale studenției... Încearcă, A, încearcă, mă îndeamnă Marele Bronz. N-am găsit nici în ceruri un suflet mai mare decât al lui Z... Încearcă, A. Știi, îmi zice încătușatul Onuț, în viața cealaltă, pe când nu eram sfânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
imposibil să iei din mâna de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. 102 Rareș Tiron pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
durerea supremă, sentimentul lipsei totale de scăpare, abandonarea a tot ce e superior. Procesul nu se oprește însă aici, ci se produce acum convertirea; anume, Dumnezeu se păstrează pe sine în acest proces, iar acesta este numai moartea morții. Dumnezeu reînvie la viață: prin urmare, procesul se convertește în contrariul său"22. Cum pot să mă plâng eu, care sufăr și sunt muritor, dacă în mine se reflectă destinul lui Dumnezeu? Bucuria acestei descoperiri m-a determinat să elaborez o scurtă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
meditație și rugăciune. Ceva mai mult încă. În puterea obișnuinței, nu se poate deprinde cu ideea dispariției definitive a cadavrului său după moarte și sub înrâurirea magică a renașterii naturii în primăvară, i se pare că trupul celui dispărut va reînvia și el, așa cum va fi odată și odată. De aici au născut multele și frumoasele concepții despre "lumea cealaltă", despre suflet și trup, cum și diversele monumente funerare și opere de artă. Creștinismul, vorbind despre moartea fizică a omului, o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]