1,916 matches
-
trăiesc un moment de revigorare, ura pentru Iluminism este mereu prezentă, iar motto-ul Revoluției franceze, "Libertate, egalitate, fraternitate" este văzut încă într-un mod negativ. Dar pentru a rămâne în cadrul Bisericii mele, cea catolică: nu doar adepții lui Lefebvre, reacționarii și tradiționaliștii, dar și mulți prelați de la Vatican ar prefera să restabilească condamnările ecleziastice împotriva liberalismului și socialismului de sfârșit de secol XIX și să restituie puterea de decizie despre "adevăr" în problemele privitoare la credință și morală unui "magister
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe un balon de săpun. "Aparatul teoretic este, de regulă, hipertrofiat...", 260. E. Negrici subordonează esteticul politicului și atunci când susține că "Marea literatură va fi esențialmente reacționară." (280) Și cum să primești, ca adevăr sau iluzie, constatarea că esteticul din comunismul de după 1965 "a fost mai viguros" (256) decât cel interbelic? Au existat grupări literare în jurul unor reviste cu opțiuni estetice diferite, care mascau "opțiuni politice divergente
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
sau Le Știe și Inimă de Porumbiel. O extremă anemică e Picioruș, în timp ce mijlocașul, felcer în afara terenului, e numit Doctorul. Antrenorul comunist care va produce promovarea echipei silozului în Divizia B este și el poreclit Palmierul, iar predecesorul lui, un reacționar, fusese supranumit Groparul, după ce retrogradase cîteva echipe. În lotul silozului e cooptat chiar și obezul Simion-Tocană zis și Rîsul-Fotbaliștilor. În Unsprezece, porecle poartă și localurile: La Văduva și La Picioare-Multe. În realitate, multe cîrciumi de cartier se vor numi între
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
pretenția vreunei "structuri secrete", acuratețea reconstituirii și varietatea tipologiei îl fac pe I. M. Sadoveanu măcar lizibil, dacă nu delectabil. Pe când fandoselile jenante ale lui Mateiu I. Caragiale reușesc, în cel mai bun caz, să furnizeze explicații despre mentalitatea profund reacționară a cititorului român profesionist. Pentru că despre lectura "de plăcere" a acestui roman nu am auzit în viața mea pe nimeni vorbind! Ca să nu termin într-o notă vehementă, afirm că partea de oarecare rezistență a creației lui Mateiu Caragiale ar
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
însă în alte împrejurări, "cînd, dimpotrivă, situația socială și istorică se află în mișcare, în profundă transformare, sau cînd progresele științei și ale tehnicii sunt în mișcare și în profundă transformare, poate deveni, din contră, o forță de-a dreptul reacționară". Ultima ipostază ar fi proprie azi, literaturii occidentale. }elul acestei disjuncții e cel de-a introduce cîteva considerații asupra "angajării", respinse cu aceeași decizie ca și "formalismul": "Angajarea e un concept sartrian care a dat, pe planul revoluției strict literare
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
1947 -, trebuie să dăm atenție istoriei universaleť". Sau: "Reprezentant al intereselor politice și culturale ale burgheziei și moșierimii românești, Maiorescu declară patriotismul prohibit în literatură și artă! Pe cărarea bătătorită de Maiorescu au mers și ceilalți exponenți ai criticii literare reacționare. În această privință sunt semnificative caracteristicile pe care aceștia le dau poeților români. Astfel, pentru Vl.Străinul (sic!), Macedonski este un ŤD Annunzio fără Fiumeť, pentru Ș.Cioculescu însuși Eminescu nu este decît Ťun produs tardiv al romantismului germanť". Aprecieri
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
afla, nu-i rămîne decît a-și îndrepta gîndul către Atotputernic: "Așadar o să ne punem nădejdea în Dumnezeu și vom trăi. Este unica modalitate și cea mai bună". Scriitor întîrziat, mult mai frecvent interzis decît publicat, cu o faimă de "reacționar", atacat de condeierii obedienți (" Într-un anumit loc, un redactor mi-a spus că el consideră drept contrarevoluționare scrierile mele și că mă sfătuiește insistent să nu mai scriu în acest fel"), Bulgakov ajunge, în deznădejdea sa, a nutri o
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
morgă, o mamă îndurerată și doi copii care fac drăcii în clopotniță, un prefect pe nume Eugeniu Ioan Gingirică și un polițai Ioanea Păsulii, toți emit, consecvent, un același punct de vedere și înțelegere asupra lumii românești postrevoluționare. O perspectivă reacționară (dar putea fi și una progresistă, era același lucru), din care realitatea iese mult simplificată, schematizată, setată prin concluziile deja date ale romancierului. De toate s-a ales praful după "bubuirea" din decembrie '89. Fabricile au fost falimentate și cumpărate
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
fi citită din diverse motivații: fie cu titlu de curiozitate, spre a vedea cît de mare e discrepanța dintre cum se făcea filozofie politică în interbelic și cum se face astăzi, fie din spirit de frondă, spunîndu-ți că un intelectual reacționar este prin cîtă rezistență opune curentului dominant, fie ca un exercițiu de pietate față de autorul ei, dat fiind destinul dramatic pe care familia Fărcășanilor l-a avut sub regimul comunist: închisori, deportări în Bărăgan, exilul. Indiferent de motivație, constați că
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
acestor note informative nu poate fi înțeleasă decît dacă le așezăm în contextul în care ele au fost întocmite. Sîntem în anii '70-'80, o perioadă cînd nimeni nu putea prevedea căderea comunismului. În ele e vorba de un intelectual "reacționar", cum însuși Noica spune despre sine, pus în fața reprezentanților unei instituții de opresiune. Cine a trecut printr-o astfel de experiență are dreptul să judece, cine nu a trecut trebuie să se abțină. Să încheiem punînd în lumină meritul Dorei
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
-i încredințează diverse răspunderi. Dar suspiciunile Securității nu-l cruță de o scurtă arestare, în 1949, și de alta, cu urmări mult mai grave, în 1958. Va fi anchetat îndelung, sub acuzația că ar fi făcut din Patriarhie "o oficină reacționară, legionară". însuși Alexandru Drăghici, ministrul de Interne, îi citește dosarul și-l avertizează sumbru: Noi am avut destulă răbdare cu dumneata. Dar s-ar putea s-o pierdem." Supus unor torturi monstruoase, în urma cărora "recunoaște" că ar fi depus activitate
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
teama de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de frondă instinctuală, irită cenzorii care întrețin tabuurile panopticului modern. Cu Lucian Boia se întîmplă ceva straniu în ultima vreme: a început să semene cu un spirit reacționar, emanînd un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a cărei menire era să discrediteze ideea etosului național sub pretextul analizei imaginarului colectiv. Acum însă
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
au ilustrat stilul numit (de către obsertatorii obiectivi) „Hei, rup!- ist”, după numele imnului său iscălit de Sergiu Natra Hei, rup! eficiența acestor entuziaști a fost minimă, dar efectul propagandistic a rămas cert. ( În epocă s-a consacrat, grație nu doar „reacționarilor” formula ironică „muncă voluntară obligatorie”, care definea o realitate; interesant mi se pare că și naziștii nu s-au rușinat s-o proclame de-a dreptul; în Germania lui Hitler s-a înființat F.A.D. (Freiwilliger Arbeitsdienstpflicht) care a cucerit
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
cele mai controversate momente ale vieții literare postbelice: eliminarea lui G. Călinescu și a asistenților săi din Universitate (în studiile George [sic!] Călinescu la Universitate și la Academia Română și, respectiv, Al. Piru: „Resping cu indignare acuzația nedovedită că aș fi reacționar”), epurarea unor mari cărturari din Academie (Umilirea filosofului Constantin Rădulescu-Motru), interzicerea lui Arghezi (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Tudor Arghezi), represiunea de după Revoluția ungară din 1956 (Eugen Simion „... a fost chemat, interogat și... se pare că este pus sub urmărire
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
că un colportor este ceea ce colportează -, o relectură indirectă a eroticii antonpannești. De ce nu?, și o încadrare mai precisă a autorului, între discursurile culturale antinomice din care se constituie epoca: unul progresist, puternic, dar fără aderențe la nivelul publicului, cealalt reacționar, muribund, însă dominând încă mentalitatea marii mase. Încadrare dificilă, câtă vreme ambele discursuri sunt sfâșiate de tendințe contrare: în timp ce unii romantici rămân profund conservatori în câmpul moral (Ion Heliade-Rădulescu, de exemplu), alții, atașați cultural lumii vechi, sunt, dimpotrivă, dezinhibați în
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
post de guvernul nazist, deși el unul ar fi preferat să rămână, întrucât nu întrevedea pentru Germania altă cale decât hitlerismul („ich hatte keinen anderen Ausweg gewust- avea să scrie în memorii). O observație interesantă: „romantismul înaltei tehnologii sau „modernismul reacționar" care a marcat mentalitatea germană după înfrângerea din Primul Război Mondial s-a exprimat printr-un „cult al dreptei pentru tehnică și, în cele din urmă, prin nazificarea tehnologiei germane". A fost, explică Wayne Biddle, rezultatul unei ciudate împerecheri între
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
Tata-al Lor sau Le Știe și Inimă de Porumbiel. O extremă anemică e Picioruș, iar mijlocașul, felcer în afara terenului, e numit Doctorul. Antrenorul comunist care va produce promovarea echipei silozului este și el poreclit Palmierul, iar predecesorul lui, un reacționar, fusese supranumit Groparul. În lotul silozului e cooptat chiar și obezul Simion-Tocană, zis și Rîsul-Fotbaliștilor. În Unsprezece, porecle poartă și localurile: La Văduva și La Picioare-Multe. În realitate, multe cîrciumi de cartier se vor numi între cunoscători La Geamuri Multe
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
creează, prin forțe proprii, limba de lemn: „Mereu, în comunicatele, hotărârile și articolele din Scînteia, dincolo de frazeologia descusută, penibil bombastică, se mai strecura și câte un... dacă nu un adevăr sau o concluzie logică, măcar resturile acestor forme de gândire «reacționară», «mic-burgheză». Peste tot dădeai de aceste «resturi», cât de cât inteligibile, care îi puteau acuza pe înșiși ideologii partidului de faptul că nu se debarasaseră total de gândirea «dușmanilor», a capitaliștilor. Ei bine, deja în al treilea articol al meu
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
a desființării mitului monarhului constituțional ca factor de echilibru între partidele politice. După cum spunea chiar el, trebuie să se arate că regii României nu au fost niciodată apolitici, ci dimpotrivă: au luat mereu partea claselor exploatatoare, ducând astfel o politică reacționară. Astfel, monarhia se face vinovată de „toate măcelurie care s-au făcut împotriva poporului”, cele din 1907, 1913, 1918, 1929, 1933 și, nu în ultimul rând, cel din 8 noiembrie 1945! Ultimul punct adus în discuție de subsecretarul Vasilichi este
Antimonarhiștii preiau cuvânt cu cuvânt ideile unui analfabet din 1948 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52966_a_54291]
-
Sorin Lavric După ce a publicat Tragedia Germaniei 1914 - 1945 și Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, două cărți de pe urma cărora Lucian Boia a căpătat o aură ingrată de spirit reacționar, istoricul nu-și dezminte pofta de a contraria și scoate o nouă mostră de interpretare leproasă. „Leproasă“ e acea gîndire care, căzînd în delictul de a nu se supune convențiilor epocii, e repudiată pe motiv de recalcitranță ideologică, urmarea fiind
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
posibilitatea lui Boia să păstreze mereu distanța față de evenimente, spre a preîntîmpina orice acuză pe care una sau alta din afirmațiile făcute le-ar putea isca. Și, slavă Domnului, sunt numeroase afirmațiile care îi vor atrage autorului stigmatul de „istoric reacționar“. Dar cum nuanțele sunt în așa fel dozate încît întregul lor emană o răceală impasibilă de observator neutru, numai vînătorii de tente ilicite îi vor imputa lui Boia îndrăzneala de a spune lucruri pe care cenzura are grijă să le
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
de a se dezice e primul, ceilalți doi fiind trecuți la capitolul „dezamăgiri stinse”. Ca să înțelegem proporțiile blasfemiei la care se dedă Onfray, să amintim că în Franța nu te poți lega de Freud fără să primești repede stigmele de reacționar fascist îndrăgostit de Hitler și de negaționist de dreapta însuflețit de secrete impulsuri antisemite. Într-un cuvînt, etuva ideologică e irespirabilă și trebuie să fii cu totul sinucigaș ca să ai cutezanța de a insinua ceva la adresa întemeietorului psihanalizei. Cu o
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
ore mai târziu și dacă, prin urmare, acestuia îi lua trei săptămâni să facă o muncă de cinci zile. Al doilea album al trupei, În caz că nu ai observat, n-a atras mai multă atenție decât primul, însă al treilea, Splendoare reacționară a fost scos la o casă de discuri ceva mai măricică și a fost menționat în mai multe topuri de la sfârșitul anului. De data aceasta, când Richard a trecut prin Minnesota, a telefonat înainte și a reușit să-și petreacă
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
a anilor ’60, determinându-mă să rămân cu fermitate în tabăra social democrației. Astăzi, ca «intelectual public» (o etichetă inutilă ea însăși), sunt asociat cu ceea ce a mai rămas din stânga. Dar în interiorul universității, mulți colegi văd în mine un dinozaur reacționar. Nu e de mirare: predau moștenirea textuală a unor europeni morți demult; am puțină toleranță pentru «autoexprimare » ca substitut al clarității; văd în efort un înlocuitor debil al realizării; îmi învăț discipolii să fie dependenți în primul rând de fapte
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
Morand e și aici, chiar și în paginile găunoase, un stilist elegant, ce mizează pe concizie și căutarea formulei fericite. S-a observat paradoxul unui autor care în tinerețe a reprezentat avangarda, pentru a face apoi figură de nostalgic, de reacționar, depășit de epoca sa, împotriva căreia vituperează de cîte ori are prilejul. Modernul îndrăzneț de la 1920, avid de experimente, iese zdrobit din comparația cu marile nume ale modernismului literar. Ca talent și însemnătate, e imposibil să-i compari pe Morand
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]