3,026 matches
-
cheltuieli și să-l facă să le cumpere băuturi. — Cineva ca tine, îi spusese el pe un ton fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
minute, s-a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai este acolo, dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Maó dispăruse în adâncimi nu însemnă nicidecum că nu se putea întoarce în orice clipă, căciveninul de Nohú, oricât de puternic arfi fostel, nu-i putea veni de hac unei asemenea fiare. Miti Matái le explica oamenilor că animalul putea reapărea mai furios că oricând, iar în cazul în care ar fi făcut-o, putea transforma Marara într-o grămadă de așchii, dintr-o singură lovitură. Ordona așadar că toată lumea să rămână nemișcata și tăcută, să fie acoperite adăposturile animalelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de zi de acest lucru, pe masura ce îl vedea demonstrând, în practică, profunzimea cunoștințelor lui nelimitate. Spre seară, după mai multe ore de navigație rapidă și silențioasa, în care toți scrutau suprafață valurilor, temându-se în orice clipă să nu vadă reapărând înotătoarea uriașului rechin, Miti Matái se ridică pe vârfuri, apoi se cațără pe catargul de la prova și, după ce rămase acolo câteva clipe, arată înainte, zâmbindu-le oamenilor care îl priveau nerăbdători. —Pământ! spuse. După lăsarea întunericului ne vom putea considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
termină. Dar de ce trebuie să se termine? întreba Vetéa Pitó. De ce n-ar putea fi cu adevarat Infinită? — Pentru că în fiecare zi soarele apare pe la est, trece pe deasupra noastră, dispare pe la vest și trece pe dedesubt, iar a doua zi reapare prin est. Și dacă lumea ar fi cu adevarat infinită, soarele nu ar putea face asta. Făcu o nouă pauză. Nici luna și stelele. —Ai putea să apreciezi cât de mare este lumea, de vreme ce ai ajuns până la marginea ei răsăriteana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
peste ocean pentru a le vești oamenilor venirea unui nou Mare Potop. În această arca uriașă avea să-i strângă pe cei drepți, pe care avea să-i pună la adăpost pe creasta unui munte în ziua în care va reapărea curcubeul. Orice ar fi fost, cert era că există cu adevarat, ceea ce menținea o teamă continuă printre acești băștinași care nu duseseră niciodată lipsa de motive de a se simți speriați. La dialectul lor încâlcit, la lipsa lor de ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici o rezistență. Ofta, ca și cum i-ar fi fost greu să accepte că aceste lucruri se întâmplaseră. Nu i-am mai vazut timp de două zile și două nopți, însă, când am început să ne temem că deja o omorâse, au reapărut că doi îndrăgostiți. Din acel moment a încetat să mai fie regina noastră, transformându-se în regina Te-Onó. Oró s-o trăsnească! — Iar Tané s-o condamne să bântuie în vecii vecilor prin adâncurile oceanului! veni imediat răspunsul. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâră nasul În pernă, În perna ei, și trage adânc În piept. Mirosul nu e prea puternic, s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare mai curând ori mai târziu. E acolo de multă vreme, e totul și se află pretutindeni, Învăluitor și protec tor, totodată cântec de leagăn și Întăritor. Iar În acea noapte, datorită acelei arome sau din cine știe ce altă cauză cu neputință
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise În picioare să respecte chemarea la rugăciunea de dimineață, Azan Suboh. Adam deschisese doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putut să-și dea bine seama dacă rânjește sau se strâmbă. N-ar fi mai bine să ne ocupăm de găsirea lui Adam decât să discutăm despre defectele mele? — Îmi pare rău, a zis Margaret. Chipul lui Adam i-a reapărut În minte și a Încercat să-și În chipuie cum o să arate când avea să se reîntoarcă, obosit și ușor amuzat de grija care i se purta. N-a fost decât o neînțelegere, o să spună, n-am nimic, m-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decât asta În minte. Din nu dădea semne că ar fi avut nevoie de mâncare. Mâzgălea cu furie și, profund concentrat, decupa articole din ziare. După Întoar cerea de la adunare, Îl lăsase pe Adam să se odihnească În casă și reapăruse mai târziu cu câte ceva de-ale gurii, totul Înfășurat Într-o foaie de ziar, un pachet pe care i-l oferise lui Adam cu gesturi de mare ceremonie, ca și cum asta ar fi cimentat negreșit noua lor prietenie. Adusese și o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
corpul. Durerea din piept tot o simțea când Își trecea Z mâna pe deasupra acelui loc, dar se Înmuiase, nu mai era atât de ascuțită, nu-l mai surprindea, acum era localizată, așa că putea să prevadă când și cum avea să reapară. Degetele fetei lucrau ritmic, cu mișcări blânde și lungi sau făcând cercuri din ce În ce mai mari, din ce În ce mai departe de zona sensibilă a coastelor, mutându-se spre spate. A Închis ochii. Ceva e cu siguranță rupt acolo, a zis ea și a râs
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
după strat într-un ritm fulgerător, o pulbere albicioasă ca de făină se cernea pe haine. Iar am ajuns la extremă, își spunea ea și o pornea sprijinindu-se de pereții holului către pat. Credea că este imbatabilă atunci când a reapărut în casa profesorilor Alexe. În tot cazul, citise în întregime toate cărțile creatorului total, în afara celor aflate în sertar, firește, sau a celor scrise pe furiș la vârsta școlară. Era la curent cu majoritatea comentariilor pe marginea scrierilor preferatului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și dosarul. Pe bancheta din spate avea acum două pâini și câteva pliante de prezentare a stațiunilor montane. Renunță să mai plece la plimbare și se duse să dea drumul la robinete. Sidonia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mă descurc. Ciao. Le făcu amândurora cu mâna și o zbughi afară în vârful picioarelor. Eleanor nu-și dezlipi ochii de la Adrian. — La ce te prinzi? repeta ea. Adrian dădu să deschidă gură ca să-i răspundă, insă exact atunci Șam reapăru în ușă dinspre vestibul. — Problema e să-i găsești punctul slab, călcâiul lui Ahile, secretul întunecat ce-o macină. Poate că n-are așa ceva, zise Adrian. — Toată lumea are, îl asigura Șam. Această remarcă păru să aibă un efect mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dar uită-te la mine. Îmi pare rău, scumpete, uite cum stau la taclale și voi Dumnezeu știe de când sunteți pe drum. Vreți să vă cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu? Capul ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să stau lângă prora, la umbra lungă a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu ceva la laptopul lui Nimeni și doctorul strânse resturile mesei noastre și făcu tot ce mai trebuia făcut pe-o barcă în vremuri calme. Ian reapăru și se plimbă o vreme pe punte în cercuri, apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe Tuhaciov, Ana Pauker pe Cambrea. Pe prichiciul închisorilor zăceau de-a valma și legionari, și antonescieni, și liberali, și social-democrați. Și tot de-a valma au ieșit (care-au mai ieșit) distrofici, schilozi, bolnavi de nervi. N. Carandino a reapărut fără dinți de la Zuchaus, după 9 ani (7 de singurătate totală!). Mihail Romniceanu, ministru liberal, în cîrje, tot după 9 ani. Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l-au blamat pentru memoriu... Nu era nimic blamabil acolo. L-am citit în "Manuscriptum". ... și pentru că ar fi semnat o notă decentă "pentru pace", în '54. O scrisese, da, ca să i se publice traducerea din Goethe. Ion Vinea a reapărut în '60 compromis. Streinu și Adrian Maniu compromiși. Sper să se înregistreze pe caseta ta, Șichy, ce-ți spun acum: a fost literatură de sertar, în timpul proletcultului. Capodopere de sertar. Lucian Blaga a terminat Hronicul și cîntecul vîrstelor în '46
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Marthan, vindea, la concurență, Fasole Star. Firmele fantomă, privatizările de carton aveau să dispară. Au falimentat (ce de dezastre, ce de catastrofe pe "Sărăriei"!) și Abn Thuria, și Atlas, și Sana-Samar, și Adison Impex, și Arca Lux. Cizmăriile n-au reapărut. Nici bătrînelele fabricante de borș porționat la litru. Cum prezentul mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii prea mari pentru modelling". I-am întors vorba: "Pentru modelling, da. Pentru pictură, nu. Ai văzut expoziția ultimă a lui Rusalin? S-a sufocat, a tușit. "Hai de-aici. Ăia vor să omoare o vacă. Nu te uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și analizată pe-un podium de amfitreatru. Dacă n-am murit atunci de rușine, nici n-o să mai mor. La opt ani, bunicul s-a gîndit că la casa de copii or să mă îngrijească mai bine. Mama n-a reapărut deloc". Supraveghetorii erau răi, nervoși, dar hainele erau schimbate o dată pe lună. Avea și caiete pentru școală. Luase sub ocrotire o fetiță și mai necăjită decît ea. Fără mîini, i le mîncase porcul. "N-am avut nici rîie, nici afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care ciclurile lunii sunt evidente. Într-una din nopți, s-a crezut că Vârcolacul a mușcat iarăși din lună cerul senin sticlă, spuză de stele, iară luna, în timp ce ar fi trebuit să fie plină, ia-o de unde nu-i! A reapărut câteva ore mai târziu, înjumătățită și roșie, recăpătându-și forma și albeața numai înspre dimineață. A doua zi, toată rezervația vorbea că Vârcolacul a mușcat din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
norocoși. Actorilor, ce-și joacă de bună seamă propriul rol în această piesă, li s-a întâmplat ceva. Ceva a survenit în viața lor, ceva ce neîndoios se va repercuta asupra piesei, poate o schimbare nefastă de destin. Scena 10 (Reapare Pulcheria în mijlocul scenei cu floarea-soarelui în mână. De data asta, veștejită și capul arcuit în jos, întors de la soare. Ea are lacrimi în ochi, pe care și le șterge îngropându-și din când în când fața în profilul răsucit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]