430 matches
-
am îmbobocit în copilărieși înflorit în tinerețePe crengile sufletului am împrumutat paserisă-și răvășească trilul între frunzeZburam cu eleadăpostind visurile sub aripile libelulelorsă le găsească soarele să le creascăCapcaneleerau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilorcare treceau ca o părereurma lor mirosind a reavăn și a povesteși acum sunt tot acoloîntre acele iluzii păstrate în pânzele păianjenilorîn locul casei... XIII. CÂND MĂ CAUT, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Cerșetoare sunt de vise pe la ușile altora Impostoare fără
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de relaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
grădină Și am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie, Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbie Să fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciunea De-al ochilor păienjeniș.. Biruitor putreziciunii, Ar ține timpului pieptiș! Pământul reavăn frământat De suflete cu pașii goi, Renaște-n brazde înălțat, Cu primavera cea din noi! Referință Bibliografică: PRIMĂVARA / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate
PRIMĂVARA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375264_a_376593]
-
Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trec clipele arse, se duc, se tot duc, trupul amar mi-atârnă, ca frunza de nuc. Umbra mi-e ușoară, ca un fulg uitat pe pământul reavăn, de ploi îmbătat. Trec clipe stinghere, merg cu pas de melc pe sub bolți de stele, cu lumini în cerc. Miros curcubeie, freamăt printre nori, renasc în scânteie și m-aprind în flori. Referință Bibliografică: Cântec / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN
CÂNTEC de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373232_a_374561]
-
sufletul poetului / Nu se interesează nimeni, / Uneori nici el. // Îl dă celorlalți” (Nu-l întreabă nimeni). Cu toate acestea, într-o zi sfântă, zi de post negru, „Din prohod / Se naște marea, pe care / Plutește corabia speranței. // Miroase a pământ reavăn.../ În sufletul meu a înflorit / Măslinul...” (Vinerea Mare). Și de aici, nu mai e decât un pas, pe care poetul îl străbate „În căutarea PARADISULUI PIERDUT” (Istoria lui de când până unde). În volum există și un fel de parabolă a căderii
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În turn, pe catafalc întins, Brocartul negru îl așteaptă Pe rege, să se deie prins Eternității ce-l așteaptă. Dar nu mai vine, el s-a stins, Ținându-și strâns în mâna dreaptă, Pământul reavăn din cuprins În care-a coborât o treaptă. Atunci când pacea l-a învins, Chemându-l cu o blândă șoaptă, Spre chipul aspru, dar destins, Oșteni, privirile-și îndreaptă. Istoria peste el a nins Uitarea hâdă, ne-nțeleaptă. În turn, pe
UITAREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374739_a_376068]
-
atunci venea iară la rând o nouă lume, renăscută parcă din caierul vremii, o lume fără seamăm care era numai și numai a nostră. Hălăduiam atunci, în pierduta ceea vreme, cât era ziua de lungă prin Bercul cela mirosind a reavăn, a viorele și lăcrămioare, a acăți înfloriți și înmiresmași ce semănau cu candelabrele catedralelor din cărțile noastre de povești. Cunoșteam aici fiecare copac, fiecare cuib de pasăre, fiecare scorbură, fiecare cărăruie ce șerpuia până-n inima crângului celuia de copaci semețiți
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
moral-cetățenească, pentru noi, semenii ei, fiecare. Se știe, cuvântul naște cuvânt și e izvor de înțelepciune și de vise. Cuvintele poetei și panseistei Alexandra Mihalache, nasc la rându-le, semințe de înțelepciune. Să le sădim în pământul nostru de suflet, reavăn, bogat în săruri minerale, proaspăt arat și semănat, ca să putem aștepta, cu seninătate și speranță, încolțirea plantei. Și peste toate, concluzia autoarei: „Cel mai grăitor cuvânt este Cuvântul lui Dumnezeu. Îndată ce-L asculți, simțurile tale capătă o profunzime fără margini
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
plini, bine legați cu sfoară. De după un deal vedem cum răsare Soarele și ne bucurăm că, în curând, va fi destul de cald ca să muncim relaxați. Ajungem la tarlaua noastra, care se afla în proxima vecinatate cu pădurea de foioase. Pământul reavăn, proaspăt arat și grăpat, pare mai negru din cauza umezelii. Bobițe minuscule de rouă, în lumina Soarelui, par mici nestemate și mă minunez cum dispar îndată ce le ating cu degetul arătător. Bunicul face cu sapa primele gropițe, marcând astfel rândurile, în
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
cad petale , miresme, adie vântul, plutesc lumini. Lia Ruse are puterea de a ne transmite emoțiile trăite, se pierde, se dizolvă într-o natură fascinantă, creează sinestezii, se îmbată de parfumuri, gustă farmecul naturii înveșmântate în ``, voaluri gri``, cu ``izul reavăn``, cu pomi goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna iulie, ``moale``, ``pufoasă``, ``somnoroasă`` în care, aerul curge ca ``aurul cald``, îngerii albaștri ce plutesc într-
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai multe ori decît alții soarele răsărind, pomii înmugurind, griul dînd în spic? ! Nu a călcat ea de mai multe ori , pe pămîntul reavăn al primăverii și pe frunzele uscate ale toamnei? Nu a ținut ea în mîini-de mai multe ori decît alții -mielul abia fătat și puișorul abia ieșit din ou? Nu a avut ea mai multe nopți cu stele și mai multe
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
ca un copil răsfățat. A coborît de pe culmile din jur , de-a valma, îmbătat de prea largul văii. Își spune povestea oricui ar vrea să îl asculte și poartă cu el mireasme ascunse, amețitoare ,de lăstari de viță, de pămînt reavăn și coajă de alun. Dar nu prea e nimeni pe stradă! Ah, de ce oare?-se întreabă vîntul! Dar, iată,iată, vine cineva! O să îl învălui ,o să îi dau putere și...gata, zbor mai departe! Lucia Magadaș merge încet , cu pași
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
ei. ....49 de pași, doar atît...Simte vintul călduț care-i dă tîrcoale. Se oprește puțin ,respiră adînc ,privește cerul și un nor rătăcit... ...ce senin e!... ...35 de pași... ....și miroase a iarbă.... ....21 de pași.... ....și a pămînt reavăn.... ....15 pași.... .....oare au înflorit albăstrelele pe cîmp..? ....8 pași.... .....ce departe sunt dealurile... ....3 pași.... ....ce departe sunt eu... ....doi pași.... ... ce departe esti tu... ....un pas.... .... unde ești?... dragul meu, am ajuns ...unde ești?... Tu ziceai că minunile
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
de câte ori se întâlnește cu românii săi, îi primește într-o mică Românie din Canada, România din conștiința artistului. Pentru că se vorbește mai sus despre săpătorii de fântânițe sufletești, Sergiu Cioiu este unul dintre aceia care nu sapă azi în pământ reavăn, Sergiu Cioiu sapă în malul gros și granitic al despărțirii și ajunge la apa dragostei care nu se uită. După greul moment de boală prin care a trecut nu cu mult timp în urmă, actorul Alexandru Arșinel a băut această
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
De mine atîrnă universul, așa cum șirurile de perle atîrnă de un fir. Eu sînt dulceața din ape, strălucirea din soare și din lună, Kuntide, și OM, numele mistic din toate cărțile sfinte; sunetul din eter, forța virilă a bărbatului; mirosul reavăn al pămîntului și arșița focului; sînt viața în tot ce viețuiește, înțelegerea în cei cu înțelegere, germenul etern al vieții în Mine este [298], credința pustnicilor și izbînda eroilor, puterea celor tari, impasibilă, austeră; iubirea dreaptă din cei vii [299
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul, în ce cuibușor trag, pentru o noapte, două, cei doi căpcăuni? N-am avut onoarea să-l vizitez. Întîmplarea face să-i calc acum pragul, în dimineața asta cu ploaie reavănă. Reflex vechi, traumatizant: să frînez la poartă și să aștept. Nimeni. Intru, înaintez cu prudență. Nimeni. Doar un cotei vagabond, făcînd ceva pe burlanul prin care iese șuvoiu-nspumat. Cobor și urc treptele peronului. M-aștept să fiu întîmpinat de vreun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puie de-o grevă cu ștaif socialist. Cînd, după ce i-a tras clapa polismanului, Stan îi face cu ochiul lui Bran, înseamnă că scorul a devenit iar favorabil binelui. Esopismul românesc și-a aflat în literatură patul germinativ cel mai reavăn. Pe lîngă cei cîțiva, foarte puțini, romancieri, întreținînd în societatea supravegheată draconic de Securitate un dram autentic de speranță oricum, exemplare demne de respect o masivă categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura și față și-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura și față și-o acoperi, si buclele-i erau pe pardoseală-ntinse. Vedenia o ascultarăm cu uimire, si tremurară inimile-n noi. Și auzit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
învăluită-n umbre groaznice, întunecată, rece și mortală, acolo Capul mi l-am așezat în fierbințeala-amiezii după ce fost-am istovit De bulgarii sfărmați; acolo mi-am pus plugul, și-acolo caii mi-am hrănit: 125 Și răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-o vedenie de apă Răsfrîngînd întreaga-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă în neFiință Unde Luváh se lúptă, disprețuit de Vala, cea vreme după vreme rătăcind, Strîngîndu-se și iar strîngîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225 Din cauza lui Orc? căci și-a croit haotic drum Din pîntecele-ți dulci a' fericirii? roșu îți curse sîngele, Palida ți se făcu față, fulgere-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
furios, Si sa ii curme zborul pentru că Urizen să poată să trăiască, desi îndurerat. El spuse: "Ești luminoasă Enion? s-a reîntors umbră speranței?" Iar ea zise: "Tharmas, sînt Vala, fie-ți binecuvîntat neprihănitul chip! 230 Se ferește Enion de revenii tăi ochi albaștri? Nu fi încredințat că aerul știe această, sau roua care cade." Tharmas răspunse: "O Vala, cîndva trăit-am într-o grădină a-ncîntării; Pe Enion în zorii zorilor am deșteptat-o, și printre meri S-a depărtat; toată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stînci și dealuri în liniștite umbre; însă curînd 535 Un glas se auzi în noapte, un strigăt peste munți la miezul nopții: "Trezește-te! mirele sosește!" trezitu-m-am spre-a nu mai adormi; Însă Eternă mistuire e-ntunecata Enion, Reavănul Mormînt. O cîmp de grîne! O, fericit ești tu care dai viața! Mai fericită-i cea întunecată care mistuie; speranța îmi îneacă toată suferință, 540 Căci sînt înconjurată-acum de un vîrtej întunecos ce trage Spectru-n zări de Enion departe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că particularit...țile naționale s... nu se dilueze În Uniunea European..., la care au dorit s... adere toate. Provocarea geopolitic...: de la Blocul Sovietic la Uniunea European... A p...r...și spațiul sovietic și sistemul lui totalitar pentru a intra - sau reveni - În spațiul european, aureolat de reușită socio-economic... și de cea politic...: acesta este, pentru absolut toate ț...rile foste comuniste, obiectivul final al transform...rilor radicale Întreprinse - nu f...r... greut...ți - În cei cincisprezece ani ai perioadei numite de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și repartiția celor necesare traiului. Egalitatea între oameni va funcționa permanent ca un atavism 101, întreaga istorie umană fiind condusă de efortul de regăsire a unui "rai" pierdut în negurile timpului 102. Atunci când vom discuta despre socialism și monedă vom revenii pe larg asupra acestui subiect foarte important. Egalitatea între oameni și căutarea de soluții de tip social pentru regăsirea sa rămâne ca un fir roșu în istoria dezvoltării sociale. Economia naturală 103 este o economie în care omul are și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]