377 matches
-
globmodernism etc. Mișcarea lui Lyotard a constat în adăugarea prefixului rela verbul a scrie, rezultând rescrierea modernității. Dar cu aceasta ajungem la dilema farfuridiană a revizuirii fără a se schimba nimic. Căci putem rescrie modernitatea și cu prețul falsificării cântarului, recăzând în sofistică. Iată de ce postmoderniștii au continuat să și-l revendice pe Lyotard de principal precursor, încurajați și de echivocul exprimării: "Structural și fără-ncetare, modernitatea e grea de propria-i postmodernitate"122. În consecință, adevăratul adversar al modernității este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
bântuit și de Dionis din celebra nuvelă eminesciană: prin puterea minții sale, înmagazinând informațiile cărților vechi, tânărul genial reușește o evadare de pe pământ, ținta lui fiind, însă, alta împlinirea iubirii. Numai că în clipa când deja se descoperă Dumnezeu, Dan-Dionis recade fulgerător la condiția lui de monadă pământească. Cine să fie mai "realist" în proiecții, Lyotard sau Eminescu? Se pune întrebarea dacă această transparență a corporalității omului (acum opacă) nu înseamnă mântuirea biblică, chiar în preconizata soluție a lui Lyotard. Echivocul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de substanță umană din filmul său, făcând din personaje niște bule de vid vorbitoare, niște semne purtătoare ale textului politico-ideologic, lipsite de viață. Nu există nici un cadru „inutil”, fiecare centimetru de peliculă are o contribuție la transmiterea mesajului propagandistic. Se recade astfel în „filmul cu ingineri”, pe care îndrăzniseră să-l ironizeze Lucian Bratu și Radu Cosașu în Un film cu o fată fermecătoare. Regresul este uriaș. O producție realizată în stalinism, despre țărani, cum e Desfășurarea, are mai multă viață
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
libertatea umană, imperfectă, datorată inadecvării dintre voința infinită și intelectul limitat, libertatea de alegere determină erori și imperfecțiuni pentru că nu se adecvează permanent facultății de cunoaștere. Libertatea umană justifică inclusiv existența răului, a imperfecțiunii și a erorii. Pentru a nu recădea în aporie și a considera că în virtutea liberului arbitru, Dumnezeu ne determină, limitându-ne libertatea, conceptul de libertate este subsumat grației divine, aceasta influențează intelectul nostru, iar alegerile se bazează pe cunoaștere. Libertatea unei persoane se exprimă ca posibilitatea a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
secolul XVII filosofia oficială în Franța era scolastica. Inchiziția se afla pe creasta ultimului ei val de putere, astfel că pedepsea cu ardoare maximă orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția scolastică însemna a zgudui autoritatea regală. Întrucât filosofia se confunda cu statul, statul era brațul ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
umede și ponosite, care se călcau efectiv în picioare, pentru a participa la mesa comună a reducerii de 7%, reducere din impozitul pe locuințe (circa 38.000-50.000 de lei pentru un apartament de două camere). Senzația stranie că am recăzut în anii ’80. La nivel individual am o imensă compasiune pentru tot ce este mic, obidit, scuipat și disprețuit. La nivel macro, mă întreb la ce mai este utilă masa aceasta informă de deșeuri ale unui fost sistem care oricum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
tainele“ poștei. Doamnele de la biroul de lucru cu publicul nu cunosc nici măcar numărul centralei telefonice a instituției. Până la urmă cererea mea a rămas în suspans, la voia Bunului Dumnezeu și a unei Doamne Directoare de la biroul 6, etajul 3. Am recăzut complet în mocirla Balcanică. Încerc să mă salvez înotând pe spate, privind cerul. Mirel 9 mai 2006 Recunosc că mă enervează foarte mult politicienii valahi. Credeam că le-am văzut aproape toate combinațiile și mârlăniile politice, în cei 16 ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
e cumva primul Semn al Omului, specie ciudată rătăcită de alte specii, chiar și „Învecinate, familiale”, pornit pe o cărare „sinucigașă”, presărată Însă de surprize infinite?! Această „decadență a lor”, dar și a celor care, cu o anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale mirării perpetue... O, avem enorm de multe „de Învățat” de la acei „nebuni” care ne fac privilegiul de a ne accepta, de a ne suporta, de a ne da semn că „suntem”. Și, dacă de-a lungul existenței mele am recăzut de sute, de mii de ori, În eroarea „stupidă” de a voi să „comunic” ori să conving pe un „prost” de obsesiile mele sau să-i „trec” teoriile mele pe care uneori nici eu nu le Înțelegeam până la capăt - și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simplă a vidului, răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar. Sus inima! E un îndemn pe care, în limbajul cotidian, îl rostim sau îl auzim ca pe o îmbărbătare. „Sus inima!“ înseamnă: „nu te lăsa!“, „fii tare!“, „nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidența este însă o soluție individuală. Nu „se ia“, nu se predică și nu justifică judecarea celorlalți. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate și vanitoase (sunt cazuri...), e a recădea în inautenticitate. La fel, a face din disidența ta un „capital“ de prestigiu, o tribună, de la a cărei înălțime dai de pământ cu „lașitatea“ comunității. Fiecare om își are „punctul lui de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
față“. Pentru câteva zile, participăm cu toții - ceea ce ni se întâmplă tot mai rar - la un crez comun, dincolo de opțiunile de conjunctură ale fiecăruia. Pe scurt, bine că se face și atât! E păcat, desigur, că, în intervalul dintre chefuri, lucrurile recad în monotonie lucrativă. Dar, decât zilnic „fără chef“, mai bine cu chef, măcar de două ori pe an. Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ale copacului pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul urmează în mod evident un parcurs regresiv. Contrar miturilor care povestesc cum și-au dobîndit păsările penajul distinctiv, acesta povestește cum Rîndunica-de-noapte și l-a pierdut pe al ei și a recăzut în indistincția cromatică ce constituia la început soarta comună tuturor păsărilor. Demersul miturilor din ansamblul altern, referitoare la originea olăritului, este același : ele povestesc cum o femeie indiscretă (adică vinovată de incontinență orală) a pierdut oalele primite de la binefăcătoarea ei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
spații dar în spirale mnemice diferite, care absorb speranțele noastre sub un imens clopot. Iar noi, cum spune poetul, supuși timpului, petrecem o viață pe pământ. Oricâtă cerească comoară Ar fi-ntr-un lut omenesc, Zvârlit de pe clipa ce zboară Recade în iadul obștesc; Pe rând orice ore rănesc 961. Ființe umane fiind, iată-ne într-un balans al dezvoltării capacităților noastre de conștiență sau ale subconștientului. E vorba de fapt de o atitudine sau o idee a minții capabilă să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trec; Mă ofilesc și îmi redau verdeața. Astfel se joacă Amoru-n veci cu mine, Și când durerea pare că m-a frânt , Deodată piere, spulberată-n vânt. Dar când mă-cred în bucurii depline Și ceasului dorit în culme sunt, Recad în jalea primelor suspine. * De-ndată ce lumina mi se stinge Și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat, Biet sufletu-mi, de tine însetat, Pornește, rătăcind, până te-atinge. Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge Tot
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lui de care voia să fie mândră și să trăiască fericirea în familia ei. L-a sfătuit să se angajeze într-o operație riscantă prin care să-și capete notorietate și respectul comunității, însă operația nu a reușit și a recăzut în mediocritatea vieții casnice. Începe să se gândească intens la felul cum arată, să-și îmbunătățească imaginea, face cheltuieli mari pentru a se simți confortabil, pentru a se îmbrăca luxos și a riscat să-i risipească până și moștenirea lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
am cerut numărul de telefon al soției. Am sunat-o și i-am spus că trebuie să se întoarcă. Regret și acum că am făcut-o. Femeia a venit, el a dat din cap, în semn că înțelegea, și a recăzut în capcana stărilor sufletești anterioare. Mă eliberasem, dar cu ce preț! Luni a fost externat, spunându-i-se să revină în noiembrie. N-a revenit... Până atunci, nu luasem deloc în serios posibilitatea unui tratament alternativ, în ciuda sfaturilor și a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Frédérich-Guillaume IV capitulează imediat în fața insurecției, acordînd supușilor săi prusaci dreptul constituirii unei adunări pe baza sufragiului universal, drept compensație pentru insurgenții omorîți de soldații săi. Însă parlamentarii de la Francfort nu știu să profite de acestă ocazie. În curînd vor recade în aceeași greșeală a certurilor dintre austrofili și prusofili. Ei vor reuși să închege un proiect de Constituție federală și-i vor oferi în apriliie 1848 lui Frédérich-Guillaume coroana Germaniei imperiale, pe care acesta însă o va respinge cu dispreț
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cuvînt, nu în propoziții și fraze. Uneori, cuvîntul ține loc de strofă, de paragraf, de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din dicționare, nici din lucrarea mea Les
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se poate vorbi, cred, de autoproiecție la Bacovia: observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar și gesturi de actor care, simțindu-se privit, îngroașă pantomima. Poetul știa prea bine că, în dese cazuri, cei beți „se dau în spectacol”: „Femei răcneau beția falsă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
notată cîndva în „Sonet”: „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori ca Verlaine topit de băutură - / Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă./ Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oprește șase luni? Dacă nu-l place, de ce se apucă din nou? în realitate, încă e dependent! Deși scapă de adicția fizică, rămâne cu problema principală - spălarea creierului. Speră de fiecare dată că se va lăsa de-a binelea, dar recade curând în capcană. Mulți fumători îi invidiază pe acești oameni. își spun: „Ce fericire să poți controla lucrurile așa, să fumezi când vrei, să te lași când vrei!". Ceea ce nu văd ei este că fumătorii de acest gen nu controlează
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
jalnici dintre toți. Fie trec printr-o viață simțindu-se frustrați, fie, mai des, țigara ocazională se înmulțește. Se află pe o pantă alunecoasă care duce într-o singură direcție - ÎN JOS. Mai devreme sau mai târziu, redevin mari fumători. Recad în aceeași capcană în care căzuseră la început. Există și alte două categorii de fumători ocazionali. în prima intră tipul care fumează țigara ocazională doar când e în societate. Astfel de oameni sunt de fapt nefumători. Nici măcar nu au impresia
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
tendința să-l invidieze pe fumători? Dacă ținem cont de spălarea creierului la care am fost supuși în copilărie, este de înțeles de ce cădem în capcană. Cum se face că, odată ce am izbutit să scăpăm de „obicei", mulți dintre noi recădem exact în aceeași capcană? Cei care ne influențează sunt fumătorii. De obicei se întâmplă în ocazii conviviale, în special după masă. Fumătorul își aprinde țigara și fostul fumător simte dorința, lată o stranie anomalie, mai ales când știi ce spun
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ori să introducă un nou element în întreaga sa organizare. În locul preocupării calme pentru obiectul sentimentului, poate interveni acum o atitudine de atenție înarmată împotriva a ceea ce poate să ne amenințe. Se mai poate întîmpla însă și ca psihicul să recadă în vechea lui poziție de repaus, dacă încetează situația care a provocat afectul. În concepția despre oameni, trebuie făcută o distincție între caracter, privit ca întreg, și felul special în care el apare într-o situație dată. Un vechi estetician
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]