374 matches
-
s-a diminuat oarecum de la sine, sub influența emisiunilor de radio, a școlii și lecturilor. Îmi imaginez că nu foloseam chiar tot timpul "româna cultă", că în țipetele isterice de pe terenul de fotbal unde-mi petreceam mare parte a timpului "recădeam" în vernaculara folosită dezinvolt de toți cei din jur. Pe la optsprezece-nouăsprezece ani, în primele drumuri la București, am avut o veritabilă revelație auzind oamenii vorbind pe stradă. Eram fascinat de splendida pronunție a unor domni mai în vârstă, veritabili supraviețuitori
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în cari veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. [1926] * FUM CĂZUT S-aude zbor scurt și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în care veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C.
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
august...), așa că acum îi oferă, generos, satisfacția de „a-l servi” pe el cu un bilețel de un leu, pentru că este și el om, ca ei, un pasager anonim în căutarea unui bilet. Situația îi oferă plăcerea rară de a recădea în anonimat, de a nu se mai simți un personaj cu atâtea sarcini, atâtea responsabilități... O adevărată terapie democratică! Este atât de „popular” încât nu refuză un pumn de semințe de la femeia de serviciu, fapt observat la timp și de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și vocea demonului familiar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
somn inima sa de mamă, exclamă: Dar ești nebun, Avito, ce faci? Și tatăl surâde, se întoarce să-l înțepe și răspunde: Tu nu înțelegi... Dar, Avito adaugă cu blândețe. Studiez aceste reflexe! Ce lume e asta, Sfântă Fecioară! Și recade în vis. Îi mai rămâne de văzut altceva, cum făcând pe Apolodorin să prindă cu ambele mâini bățul măturii și cum tatăl său îl ridică în sus. Mama întinde brațele scoțând un țipăt, iar tatăl cu un surâs enigmatic, zice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
face frig și plouă sau ninge. Loviți de rafalele ploii sau de viscol, iubiții mei compatrioți se înfășoară în paltoane, merg cu pași măsurați pe stradă și țin gura închisă. Par civilizați. Câinii vagabonzi redevin resemnați și tăcuți. Iar bacteriile recad în hibernare, creând impresia că trăim într-o țară curată.
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
pe Smărăndăchioaia dîndu-se jos din mașina ministrului, din care acesta le făcea un salut amical cu mâna, își zicea că soților Smărăndache le-a pus Dumnezeu mâna în cap. După două luni de tăcere a ministrului, Smărăndache se întristă și recăzu în brațele fatalismului său cronic. Smărăndăchioaia făcu insinuări doamnei Pomponescu: - Cum m-aș plimba în străinătate dacă el (adică Smărăndache) ar fi atașat de presă! Madam Pomponescu, sincer binevoitoare, zise: . - De ce nu cere? Jean îl va ajuta cu siguranță. . - Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câteodată dosarul lui medical, în vreme ce Gonzalv, așezat pe un fotoliu în fața patului, cu servieta sa voluminoasă pe genunchi, recitea memoriile sale științifice, ba chiar unele observații critice împotriva lui Conțescu. Din când în când, privirile celor doi se întîlneau, apoi recădeau asupra hârtiilor proprii. Este exclus ca geograful să nu-și fi dat seama că Gonzalv îl pândește, așteptîndu-i moartea, lucrul cu toate astea nu-l stânjenea. Îi plăcea să fie asistat de cineva, cât despre competiție, Conțescu adopta generos pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se întorc cu iubire la starea de lucruri ce domnea în trecut. E adevărat că am afirmat și afirmăm că o societate bine constituită și sănătoasă cată să aibă forma unei piramide. O lopată de grâu aruncată în vânt, când recade la pământ, ia această formă, cea mai sigură pentru durata ei. Daca ar lua forma unui cub sau al unui cilindru ar cădea la cea întîi suflare de vânt. Astfel și cu un popor și cu un stat. Pe cât timp
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cestiune pe care n-o discutăm, pentru că nici nu este în discuție. Constatăm numai că, dacă vină există, cei ce au consumat-o definitiv au fost liberalii, și confrații sunt în mare grad imperturbabili ridicând o acuzație a cărei greutate recade în definitiv asupra lor. [4 septembrie 1882] 184 {EminescuOpXIII 185} ["SUNT O SEAMĂ DE MEDICI... Sunt o seamă de medici a căror îndărătnicie teoretică este atât de mare încît puțin le pasă daca bolnavul lor merge bine ori rău: odată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-mi bată cu forță, venele mi se umflau pe tâmple, ochii-mi ieșeau din orbite de parcă-aș fi-ncercat să ridic un bolovan de o greutate imensă, dar nu, îngerii pipăiau derma pe dinăuntru, încercau să iasă o dată cu sudoarea, și recădeau spre inimă ca atrași de o forță dumnezeiască. Nu aveam destulă credință, iar câtă secretam abia reușea să îmi umple sacul de oase și mațe al corpului meu. Mă imaginam uneori extins prin credință măcar până la periferiile Bucureștiului, până la căile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adevărat acasă. Mama e la bucătărie, coace niște vinete direct pe flacăra aragazului. Cu patru uși închise între noi, mirosul de ars se simte până aici. Am stat de vorbă toată dimineața, am reluat și-am reluat toată nebunia, am recăzut de acord (cu câtă împotrivire, iarăși, din partea mea!) că există în jurul manuscrisului meu ceva numit realitate, că vuiește în jur, ca zgomotul unor ape mari, fluturîndu-ne violent părul și veșmintele, ceva numit istorie. Că s-a-ntîmplat în realitate dărâmarea blocului de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clătinaturile vagoanelor și asurzită de zgomotul lor de fierărie. De unde stătea, agățată de mânerul din plafon, vedea spatele neobișnuit de gras al vatmanului revărsîndu-se-n pliurile unui maieu tetra ud fleașcă. În dreptul bisericii Sf. Dumitru își făcu câteva cruci repezi și recăzu în gânduri până la Făinari, fără să mai vadă nimic în jurul ei. La următoarea coborî, și când tramvaiul porni iar, huruind, un val de praf învolburat o lăsă aproape fără suflare. Înota în praf, îl simțea, fad și totuși arzător, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fugă-n perpetuu. Noaptea, când închizi ochii tăi, lumea cutează a te uita și începe a-și ivi în stele coloarea ei primitivă - dar n-are timp să-și esecute planul ingrati[tu]dinei sale, căci, când îi deschizi, recade iar răpită în estazul contemplațiunii sale și, în furia sa, uită a persecuta pe soare dintr-un capăt al pământului într-altul. Un suflet ce călătorește din lume-n lume, din stea în stea. Seninul gândurilor tale face noaptea de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-a introdus - îi recheamă toată gelozia, convinge. {EminescuOpVIII 249} [MIRA] Da! îl voi omorî... îl voi omorî. A C T U L I V Palatul. Decepțiunea - fuge turburat - SPIONUL, care leagă cu ACT V Ea, gata să-l omoare - recade înamorată în brațele sale - El o respinge Ea se omoară. 2 2254 ACT I MARCU ACT II ANNA MOVILA ACT V Noaptea de rege. În noaptea cea de rege. ACT DIN URMĂ 1. MIRA 2. MIRA, TRIMISUL 3. MIRA, MARCUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plângi de durerile tale fiecare ușă ți se-nchide...... (șade pe bancă) Capul mi-e așa de pustiu, fierbinte, amețit... frigurile se strecoară prin vinele mele... brrr! mi-e frig, mai bine l-aș fi așteptat acasă. (se ridică, însă recade de slăbiciune) Nu vreți să mă duceți voi mai departe, picioarele mele, v-am încărcat astăzi prea mult. L-aș aștepta, nu l-aș aștepta aci...... simt ceva straniu în ființa mea... da, da, edificiul se clatină, edificiul e să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Goethe plîngea cînd vedea copii urîți. După ce am aflat, cu ani În urmă, Înduioșat, de confesiunea lui Nicu Steinhardt legată de actul final al Scrisorii pierdute ( piesă la care micuțul N.S. plîngea mai ceva ca la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen nu rîdea niciodată la ele. Pentru că, zicea genialul dramaturg, cei ce se ciomăgeau după paravan for mau o lume „stranie și neliniștitoare”! Să plîngi cînd ieși la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-i. Nu sîntem însă jocul întîmplărei, căci nu esistă întîmplare, ci suntem ca hârtia aprinsă, pe care căldura ei proprie o duce în sus - pentr-o clipă căldura ni cuprinde cadavrul nostru zvârlit în lume pentru a-l lăsa să recadă. Oare este omul un ens metaphysicum? Este în gluma asta uzată a vieții alt înțeles decât că - Dacă-ți poți face ideea justă despre cauzalitate, vei ști că cestiunea existenței mele a fost tranșată a priori, esceptînd cazul că aș
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
învierii lui, în loc să fie un act spiritual, este înțeles ca atare, ca o înviere care a redat viață trupească celui așezat în mormânt... Francezii sunt un popor caricatural. Emfaza și exagerarea în contrast cu fizica realității: totul pare făcut din excepție, dar recade repede în ridicolul platitudinii. Îndrăzneala verbală e mereu blocată de circumstanța reală: individul pretinde oral că pentru el totul este posibil - cu sensul că nimic nu e imposibil -, dar se lovește la fiecare pas de contradicția care-l împiedică să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din care eu făceam parte? Și aceasta era istoria mea, istoria contemporană, lumea în care într-un fel sau altul trăisem și trăiam? La un moment dat mintea refuza să mai realizeze echivalența dintre pagina scrisă și realitate. Ceea ce citeam recădea mereu în poveste. Dacă nu s-ar întîmpla așa pesemne că ființa noastră s-ar dezintegra sub povara adevărului celor relatate. Citiți Panta rhei. Fundalul istoric este omorârea de către Stalin, la începutul anilor '30, a șase milioane de ucraineni. Prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei ieșiri este un început de cotlon, dar tapetat la fel, o deschizătură pătrată într-unul din pereți, la înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup uriaș, întors, ca o mănușă, pe dos. Alunec și cad fără încetare, tăvălindu-mă în carnea vie. Cel mai frumos vis din viața mea este subsumabil ideii de instanță protectoare, și el mi-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]