2,574 matches
-
din epoca victoriană. Johns se retrase tiptil, mergînd de-a-ndăratelea spre ușă și Împiedicîndu-se de covor. — Cum te simți? Îl Întrebă doctorul pe Digby. Îți recapeți pe zi ce trece personalitatea. Într-adevăr? Dar cine ar putea ști dacă mi-o recapăt realmente... Nici eu, nici dumneavoastră nu putem să ne dăm seama, doctore Forester. Ceea ce mă face să-ți aduc la cunoștință o veste importantă. Am găsit pe cineva care poate să-și dea seama. Cineva care te-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vîrsta mea, răspunse el, și adăugă rîzÎnd: Sau poate crezi că-s un monstru... Domnișoara Hilfe continua să rămînă gravă. Am să revin, crede-mă. Mi s-a spus să mai revin. Vor să știe cînd vei Începe să-ți recapeți memoria... — Înțeleg. Iar dumneata ești singurul reper pe care mi-l pot oferi. Dar este oare necesar să rămîn aici pînă-mi recapăt memoria? — La ce ți-ar folosi să pleci de-aici fără memorie? Ce-ai putea să faci? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
revin, crede-mă. Mi s-a spus să mai revin. Vor să știe cînd vei Începe să-ți recapeți memoria... — Înțeleg. Iar dumneata ești singurul reper pe care mi-l pot oferi. Dar este oare necesar să rămîn aici pînă-mi recapăt memoria? — La ce ți-ar folosi să pleci de-aici fără memorie? Ce-ai putea să faci? Nu văd de ce n-aș pleca. Aș găsi ușor de lucru. Dacă nu mă primesc În armată, aș putea lucra Într-o uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat barbă Înainte... Asta dovedește că Încă nu ți-ai recăpătat memoria. Azi-dimineață nu mi s-a adus nici un ziar, urmă Digby să se plîngă. — Eu am dat dispoziție să nu ți se aducă ziare, răspunse doctorul Forester. Johns a procedat greșit. Discuțiile acestea despre război... ți-au ațîțat peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui politician Încolțit care Încearcă să-și recapete Încrederea În sine atingînd dosarul problemelor despre care vorbește. Dac-ai ști, Digby, cît a suferit doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe Stone, și-o să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Viața devenise pentru el atît de insuportabilă, Încît și-a găsit un refugiu În amnezie. Am Încercat din răsputeri să-l Întăresc, să-i sporesc puterea de rezistență, ca să poată face față grelei sale situații În clipa cînd Își va recăpăta memoria. CÎt timp prețios mi-am pierdut cu acel Conway! Johns Îți va spune cît de răbdător am fost căci era de o impertinență de-a dreptul insuportabilă. Dar nici eu nu-s un sfînt, Digby, și Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fără să-mi amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui. Ai fi zis că-i un vînător ce-și Îngăduie un binemeritat răgaz Între două Împușcături. — Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-ai vrea să-mi spui despre ce e vorba? Întrebă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața cu un gest nonșalant, dar parcă și studiat În același timp. Își făurise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător și primejdios.“ Micul duce 1 Rowe avea senzația că se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În „Pavilionul special“, ca pe bietul Stone! — Ai perfectă dreptate, dar În același timp greșești, spuse ea obosită. Mă Îndoiesc c-o să putem lămuri vreodată lucrurile. E adevărat că te supravegheam pentru ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi amintesc multe, și am aflat multe. Destule ca să știu că nu-s criminal. — Slavă Domnului! murmură ea. — Dar, dumneata știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu și-ar omorî sora, decît dacă i s-ar părea imperios necesar. Are ceea ce numește el „ sentimentul familiei“. Eu reprezentam un pericol numai din pricina dumitale. Aceasta nu-i patria mea. Ce interes aș fi avut ca dumneata să-ți recapeți memoria? Erai fericit fără ea. Mie nu-mi pasă de soarta Angliei. Vreau să fii fericit, atîta tot. Din păcate, fratele meu Înțelege prea multe. — Bine, dar e absurd! spuse Rowe, Îndărătnic. Cum de mai sînt În viață? — E econom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot al patrulea set de căști-radio. În același timp, știam că sentimentele mele față de bărbatul mort și soția lui doctoriță erau deja acoperite de anumite dușmănii nedefinite, vise de răzbunare pe jumătate formate. Catherine mă privea cum încerc să-mi recapăt răsuflarea. I-am apucat mâna stângă și mi-am apăsat-o pe stern. În ochii ei sofisticați deveneam deja un fel de casetă cu bandă emoțională, luându-mi locul alături de toate acele scene de durere și violență care ne iluminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
frână brusc în parcarea rezervată medicilor consultanți. Sări din scaunul șoferului și-i făcu semn lui Helen să coboare din mașină. Netezindu-și pe spate părul blond, Seagrave ieși fără tragere de inimă de pe bancheta din spate. Fiindcă nu-și recăpătase încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am fost sigur că aceasta nu era decât cea mai recentă dintr-o serie lungă de alte traumatisme suferite. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
simboluri misterioase. Am auzit venind spre noi un zgomot șfichiuitor, sunetul cablurilor de măsurare alunecând prin iarbă lângă șine. Motocicleta lovi botul berlinei într-o violentă explozie metalică. Cele două vehicule virară lateral spre șirul de spectatori uluiți. Mi-ar recăpătat echilibrul, ținându-mă involuntar de umărul lui Vaughan, când motocicleta cu pilotul ei sări pe capota mașinii și, lovind parbrizul, se prăvăli pe acoperiș într-o masă neagră de cioburi. Mașina fu aruncată trei metri în spate pe garlinele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
morții manechinelor și ale motociclistului din fibră de sticlă? În closetul din spatele parcării, Vaughan își expuse intenționat penisul pe jumătate erect stând foarte departe de boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își recăpătă toată agresivitatea, ca și când mașinile în trecere i-ar fi întețit apetitul. Conduse mașina grea de-a lungul drumului de acces la autostradă, menținând barele îndoite de protecție la câțiva metri în spatele unui vehicul mai mic până când acesta i se feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu un uruit. Pășind în stradă din zona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ziare rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale lui Vaughan roteau volanul. Lincolnul urcă din nou pe bordură de cealaltă parte a drumului de acces. Rupse gardul de lemn pe o porțiune de zece metri. Roțile din spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus. M-am întors la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el o ajută să-și odihnească picioarele. Biata femeie! Râsul lui Mma Makutsi se alătură râsetelor lor. Își dădu seama pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
galicianului. Dacă El Îmi cere să supraviețuiesc pe această insulă unde am săvîrșit o greșeală de neiertat, atunci aici voi rămîne cîtă vreme asta Îmi poruncește să fac - Îi Întoarse privirea cu aceeași intensitate, ca și cum dintr-odată și-ar fi recăpătat integritatea și s-ar fi simțit din nou stăpîn pe sine. Dacă mă bucură ceva, adăugă el, este că am descoperit că ție Îți lipsește pînă și consolarea de a avea Încredere În mila dumnezeiască și În faptul că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să fie În stare să-și Învingă dușmanul. Zorii zilei Îl surprinseră pe cînd se Întorcea la refugiul unde reuși spre amiază, cînd fluxul Începuse să se retragă, să doarmă pe săturate pentru prima oară În patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În momentul ăla nu fusese din cale-afară de dur cu ea, păru că nu știe cum să reacționeze, dar deodată sări Înainte și Îi trase un pumn zdravăn În față, făcînd-o să cadă pe spate. CÎnd Carmen de Ibarra Își recăpătă cunoștința, era așezată cu fața În jos, legată de pat cu brațele și picioarele În cruce și durerea intensă pe care o simțea o făcu să Înțeleagă că tocmai era sodomizată și că el Încerca să-i facă rău, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]