19,575 matches
-
mai avea parte de fericire. - Fericire? Eu? îți mulțumesc. De multă vreme n-am mai auzit acest cuvânt. De unde ar mai putea răsări fericirea pentru mine? Miriam-Lieba nu fu în stare să-i răspundă. Se sufoca și o treceau fiori reci. Când se uită spre conac, o zări pe Helena făcându-le semne și îi atrase lui Lucian atenția. El îi întinse brusc o mână și își scoase căciula, dezvelindu-și părul castaniu și fruntea înaltă. - Sper că ne vom mai
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
cu toții", un râs i se înăbuși în gâtlej. "Mă strecor tiptil ca un hoț. Precis că el nu mai e acolo..." Cineva pusese lanțul la ușa din față. Miriam îl desprinse ușor, ca să nu facă zgomot. Deschise ușa și vântul rece al nopții o izbi în față. Era acum pe deplin trează, încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
acolo, în cântecele smulse din suflet și în dansurile unde vitalitatea ține loc de grație, e sintetizată durerea vătuită, speranțele irosite, viața netrăită a acestor femei, atât de diferite prin biografie, atât de asemănătoare prin destin. Pagube colaterale în Războiul Rece, femeile și bărbații din această parte a lumii nu cer în articole de ziar procesul comunismului, ci doar bani de votcă sau cărți mai ieftine pentru a-și putea consuma voios eșecul. Teatrul le dă șansa unei priviri lucide și
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
fel se întîmplă cu secvențele din pseudoromanul Lilianei Corobca însemnă să deșir tehnica de construcție a cărții, înseamnă să fiu un cititor întrucîtva ipocrit. Dar cititorul ipocrit are avantajul de a fi un cititor teoretic. Un roman teoretic? Un roman rece, ar putea fi răspunsul, dar nu e deloc așa. Fraza, imaginile construite de autoare se adună, oarecum paradoxal, într-o scriitură „caldă“. Pseudoromanul devine uneori seducător: „A venit la noi, în sfîrșit, Antonia. Era excitantă și atentă la ce se
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
nu trebuie să arate ca holul unui teatru, iar decorația, podelele sau covoarele n-au de ce să rivalizeze cu suratele lor din hotelurile de lux. Și totuși, senzația de fief al unui ceaușism neatins de trecerea vremii îți dădea fiori reci pe șira spinării. Mesajul era limpede: aici suntem tot noi, cei vechi, așa că mai bine luați-vă tălpășița! Dacă prima parte a discuției dintre Emil Hurezeanu și H.-R. Patapievici a fost un regal, lucrurile au virat spre coșmaresc în
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
civil căzut din lună în plasa atât de complicată a serviciilor secrete. Nu insinuez că dl. Pintilie ar fi fost omul Securității. Lucrurile ar fi prea simple. Cred, însă, că prin însușirile pe care le posedă (bun vorbitor, o minte rece, analitică, multă informație, încredere fanatică în conceptele vagi ale societății închise, gen „siguranța națională”, ușurință de a jogla cu legile și regulamentele și un fel de „autism” moral ce-l face opac la suferința umană) dl. Pintilie putea fi visul
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
Ușa se deschise cu trosnet și profesorul nimeri direct în brațele călduroase și puternice ale gazdei. Se ghemui la pieptul lui ca un copil. Plângea în hohote. Puțin mai târziu, mergeau cu taxiul prin orașul scăldat de raze aurii și reci. Profesorul Andrew își ținea valiza pe genunchi. Apoi, când își luă rămas bun de la bărbatul obez, în fața ambasadei, celălalt îl sărută pe obrajii nerași de două zile. Ce putea să-i spună profesorul de rămas bun? Își controlă limba nesupusă
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
să fie trezită în dimineața aceasta la nouă și jumătate, sub pretextul că avea oră la coafor la șase și jumătate, oră pe care o smulsese cu de-a sila și pe care era hotărîtă să o anuleze cu sînge rece. Ca multe ființe slabe, înlănțuite de propriile capricii, nu se simțea la largul ei și liberă decît atunci cînd putea să suprime în mod arbitrar corvezile și obligațiile cu care avusese grijă în ajun să-și presare drumul. Fiecare din
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Așa cum îmi promisesem, deși văd un început de zi cam cețos, plec în oraș. Pășesc sigur, fără a atinge caldarâmul cu vârful bastonului. Intru la Athénée, îmi las la garderobe demi-paltonul cu guler de jder, cum purta în zilele mai reci Conu Petrache, și mă instalez pentru a-mi celebra venirea pe lume. Fiindcă am încă o ușoară greață după atacul viral, cer sparanghel cu sos Velonté și cognac. Abia peste o jumătate de ceas comand morunaș cu măsline verzi; accept
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
și un fior straniu... că ar mai fi cineva în încăpere, îi străbătu corpul. Închise cu grijă și respect, față de cei plecați, dulapul greu din lemn sculptat și se grăbi să iasă fără zgomot din odaie, ca dintr-un sanctuar rece. Dar... nu va lăsa teama să-l cuprindă tocmai acum când lucrurile din jur îi aduceau aminte că este nepotul unui militar de carieră. Bunicul Septimiu s-ar răsuci în mormânt dacă lui i-ar fi frică de o stafie
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
reverii diurne și visări ale nopții. Ai crede că bezna, care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii o cărare împărătească de onixuri și platine, pe care închipuirea poate păși la capătul fără capăt al lumii. Dar noaptea mai păstrează - pentru
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
glezna în dulci suprafețe turnată și te odihnește și-n sfârșit te învinge: încă, și încă o dată! Aer negru Aer negru, cum răstorni dinspre melodii înalte aștri însemnați și nori prăbușiți în pagini albe. Sângeroși sunt sorii azi, sfârtecă secunde reci. Mânji de aer cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Primăvara sosise pe neașteptate. Încă nu ne venea a crede că era timpul să dăm jos căciulile. Alternanța zilelor reci, mohorâte, cețoase, cu zile calde au dus la izbucnirea vegetației. Muguri viguroși plesneau fără de veste, dând petalelor de cais libertatea primăverii. De parcă atâta ar fi așteptat, iarna dispăru brusc, lăsând locul unor zile călduroase. Eram În delegație. Paltonul mă sufoca
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
peste chipul pe ce oră căzut pe ce rază aiurează calul Calul pietriș amar și coada înflorită Calul Inima mea Inima mea e o casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
materie din univers mai ales dimineața 29 aprilie Și totuși cea mai amnezică materie am descoperit-o pe lângă Șaptesate lângă Brașov erau fragii din Babarunca am fost acolo cu tatăl meu viu la pescuit de păstrăvi în apele sălbatice și reci nu am prins nimic ne-am ales până la urmă cu o mână de fragi care de mult m-au uitat 2 mai, ora 23,59 Acum 37 de ani în Kronstadt eram cu Gheorghe Stanomir ne plimbam prin ierburile mărunte
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
ciuperci și plante alpine, ca de exemplu usturoiul sălbatic, o plantă rarissimă care dădea un gust excepțional salatelor mele. Frica de necunoscutul care va face totul ca să intre în vorbă cu mine mă obliga să caut în căldura buzunarului lama rece a briceagului cu o cruce elvețiană pe el. M-am gândit într-o străfulgerare că în cazul în care individul mă va ataca puteam foarte bine să folosesc briceagul. Mai aveam de asemenea o alternativă - în tinerețe exersasem karate, cu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Scurt și înfipt. În fine, în chip de încheiere civilizată - de fapt, doar cu ipocrizie bine calculată -, cu oarecare mulțumiri pentru contribuția avută până atunci. Imixtiunea brutală a lumii reale în universul nostru fantast și fericit a fost un duș rece, care până la urmă chiar m-a trezit. Mai ales că, total neprevăzut. I-am înpărtășit vestea cea proastă Betinei și i-am cerut - e drept că, datorită înțelegerii ce mi se părea că există între noi, a acordului perfect dintre
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
și peisaje, dar în general se ferește să facă uz de această calitate. Melancolică pînă la tristețe grea, ea izbutește să realizeze legătura dintre variate stări sufletești și natură, găsind și potrivitele mijloace proprii pentru asta: Amărăciunea plouă mărunt și rece / în ochii locuitorilor acestui oraș cenușiu / ce seamănă perfect cu o grădină de umbre, / cu o insulă verde părăsită de copii. / Orizontul și-a făcut bagajele / Cerul s-a răstignit pe pămînt. / Singurătatea a dovedit / să culeagă stelele" (Lumină insuportabilă
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
din ochi, din gesturi, fără să greșească. Odată, la un consult cu medici de renume, stătea umil lângă perete, ascultându-l pe profesorul Urlățeanu: - Fata are febră tifoidă. Nu vă speriați că temperatura-i mare; înveliți-o întruna în cearșafuri reci și primeniți-le mereu. - Coană Profiră... Fata n-are febră tifoidă. Lăsați cearșafurile, c-o-mbolnăviți mai rău. Pe cine să creadă coana Profira? Pe Benglas sau pe un ditamai profesor? A mers pe mâna magistrului, iar Lenuța, soră-mea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
nu îngere nu-ți pleca umil fruntea și nu cerși bunăvoință oricît de puțină azi nu te vreau azi sînt departe de tine azi eu sînt și miezul și coaja cuvîntul departe azi îmi iubesc moartea azi îmi ador obrazul rece și negru azi îmi protejez vehement ochiul meu în sine întors fără nici un regret lumea de afară semenii de neant românia de ceară moale nu mai există nici măcar în amintire și pe mine nu mă interesează nimic altceva decît moartea
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
mai de demult. Ei doi și munții, frumoșii munți mai dăinuie astăzi rezistînd veacurilor. Am cerut o sticlă de vin și am stat in sala cavalerilor, bând stropi de soare și ascultând liniștea veacurilor ce se prelingea molcom peste pereții reci din rotundul bolților de piatră. L-am Întrebat pe actualul castelan cum poate să dea un butuc de vie atât de bătrân și după atâta amar de ani un vin așa de bun? Mi-a răspuns că rețeta-i simplă
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
mai bogat și vlaga pietrei calcaroase și a țărânei așteaptă să fie culeasă de rădăcinile noduroase care s-au luptat mult strecurându-se prin cotloane nebănuite să ajungă În Împărăția secretă a lumii neajunse de ochi omenesc, În Întunecata și recea lume minerală. În timpul ăsta harnica viță an de an, vară de vară și toamnă de toamnă adună foarte multe raze de soare pe care le amestecă bine cu albastrul cerului, cu sarea pământului și cu sângele Domnului. Se așează toate
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
vinul chihlimbariu al castelanului, pentru trecut și cei ce s-au pierdut În negura lui, pentru noi cei de acum, pentru cei ce de-abea acum pătrund În lume și n-am uitat să turnăm primul strop de vin pe dala rece, pentru cei ce au fost, s-au străduit și au avut grijă să cultive minunata viță pentru ca nepoții și strănepoții lor să-i pomenească. Hai noroc și la mai mare!
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
Îmi pătase rochița și o simțeam udă În zona pieptului. De altfel, hăinuțele Încă nu se uscaseră de la ploaia care mă stropise În seara anterioară. Din nou ne-am Înșirat unul În spatele altuia și, În genunchi, târâși, am urcat scările reci. În fața mea, Începuseră să facă pe ei. Se vedeau deja dâre de urină. Puțea după fiecare, Însă ne târam mai departe. Am ajuns iarăși În salon și m-am repezit la WC. Acolo, mizerie cruntă și Întuneric beznă. Puțea Îngrozitor
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
au degerat picioarele. Au zis că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el. L-am pipăit În timp ce și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era Învinețită, pe alocuri chiar Înnegrită, și Într-adevăr rece. Da, dar de ce? am Întrebat eu, Încurcată. Tata, beat, Într-o noapte geroasă, m-a alungat, desculț, din casă. Și mama ta? E moartă! Adică, a murit, mai Înainte mi-a răspuns și a lăcrimat și el. O să-ți treacă
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]