3,066 matches
-
abține să nu doresc să aflu și ce e în spatele cortinei scriitoricești. Așadar, ce ai pe noptieră? Care e ultimul film care te-a încântat? Cât de des gătești mâncare chinezească? Pe noptieră am cărțile Ninei Berberova, pe care o recitesc. La bibliotecă, când sunt în criză, mă întorc la autori care m-au încântat odată. Or, cu Berberova, mișcarea e totdeauna garantată. Ultimul film care mi-a plăcut este Black and White în Color, o comedie despre colonialismul francez pe
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
fapt datorează ei simpatia autorului de măsluiri din Holocaust. Măsluitor care promitea cu totul altceva la debutul său. în volumul Campanii din 1970 este un studiu de sociologie literară, asemănător cu cele din Holocaust, intitulat Filiera unei disensiuni. L-am recitit, nu fără să reflectez, cu amărăciune, la întortocheatele drumuri ale destinului nostru de critici literari.
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
neaplicare la prezent sau de formula lor oarecum bombastică, eseurile conțineau un cult al cărții (al cititului și al scrisului), care era și al nostru, în măsura în care noi înșine opuneam realității literatura și trăgeam în jurul celei din urmă protectoare cercuri arhimedice. Recitind Euphorion (în ediția adăugită de la Cartea Românească, 1999) și mai ales suta de pagină a Prologului, după ce am citit marea proză memorialistică din Caietul albastru, ca să nu mai vorbesc de fragmentele din Caietul alb publicate în Apostroful clujean, îmi dau
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
vechi românesc și cunoscător - direct de la sursă! - al manifestărilor literare baroce în spațiul slav, Dan Horia Mazilu (Udriște Năsturel (1974), Barocul în literatura română din secolul XVII (1976), Cronicari munteni (1978), Proza oratorica în literatura română, I (1986), ÎI (1987), Recitind literatura română veche, I(1994), ÎI (1998)) ni se dezvăluie acum "câștigat" de domeniul "mentalităților". În ciuda faptului că declară, cu umor, "am vrut să scriu o carte de imagologie", dar, "până la urmă a iesit tot o carte de literatură română
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
igienă. Scenă literară morală și teoretică a devenit, după 1990, o agora unde se disputau idei, (i/a)moralități, curente de opinii, "școli". Iar spectacolul atitudinilor inflamate ținea și el de spiritul de agora. S-a revizuit și s-a recitit mult în postcomunismul românesc: au existat chiar și literați considerați a fi "demolatori", fiindcă dărîmau "idoli" consacrați. Personal, am văzut și în acest gest tot un act sănătos. Mi s-a părut normal că scriitorii să dezbată, să combată, să
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
dezice de sine, nu moral, ci scriptural: "ain felul acesta te ferești de uitare și de disperarea de a nu avea nimic de spusă. De uitarea cui? Mai am așa de puține zile înainte... Abia apuc să scriu, cînd să recitesc? Ori, poate, de uitarea posterității. Haida, de! Cît despre disperarea de a nu avea nimic de spus... Confortul, vrea să zică. M-ar prinde frică dacă aș avea ceva de spus". Oare atît de cumplită să fie îndoială de sine
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu tot felul de povești savante și legende care au alimentat frenezia căutării unei limbi a Paradisului. Propunîndu-ne să recitim cîteva dintre principalele teze care au abordat încă din secolul al XVII-lea, de fapt, problema graiului originar, trecînd prin Leibniz, Herder, Renan, Richard Simon, F. Max Muller, chiar si Saussure puțin, precum și alții poate mai puțin cunoscuți, Olender desface
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
țării și în special în România literară (din redacția căreia face parte în prezent). O rubrică a sa din această revista avea - nu întâmplător - titlul Lecturi neconvenționale. Practic era o tautologie pentru că "Ioana Pârvulescu" nu înseamnă altceva decât "lecturi neconvenționale". Recitind literatura română Volumul recent apărut, Alfabetul doamnelor, subintitulat De la doamna B. la doamna Ț., cuprinde texte publicate întâi în România literară. Titlul, grațios și ironic, compus parcă de o echipă formată din Șerban Foartă și Emil Brumaru, ne introduce de la
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
Cristian Teodorescu Am recitit zilele acestea Epistolarul scos în 1987, la Cartea Românească, de Gabriel Liiceanu. Căutăm, la început, o anumita scrisoare, pe care am găsit-o mult mai ușor decît mi-am închipuit, apoi, din scrisoare în scrisoare, cam în trei nopți am
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
turci și la otomani în recenzii la Viața lui Ștefan cel Mare de N. Iorga (reeditata în anii '60), din fericire numai pe durata vizitei nu știu cărei oficialități din Turcia la București. Textele cu pricina sună, probabil, extrem de vesel, dacă le recitim azi. Cînd am încercat să scriu, cred că era una din primele ocazii postbelice, despre Ion Pillat, mi s-a întîmplat să constat la apariția articolului că poeziile și volumele menționate nu au... autor: numele poetului se evaporase. Am aflat
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
multe trimiteri la purtările sale. De pildă, Arlette îmi citise ritos textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură. Traduc: ...El (Balzac, n.n.) se înfierbînta, gesticulă, se ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea în mînă manuscrisul; și cum se apropia totuși de lampă ca sa-si mai arunce din cînd în cînd ochii pe paginile scrise, i se așezau candelabre aprinse pe mai multe mese din jur. Balzac
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
îmbarcat într-un camion. Camerele de gazare se aflau la Birkenau, la cîțiva kilometri de Auschwitz. După mai multe ore, camioanele s-au întors cu hainele care au fost predate la dezinfecție." Văduva nu se lamentează, nu-și strigă durerea. Recitește poeme, caută prin manuscrise: "Soțul meu nu se confesa niciodată, nici chiar celor mai buni prieteni. Mărturisirile le caut acum în poemele lui, uimitoare prin premoniții, poemele care-mi prilejuiesc revelații după revelații...". Una dintre aceste tragice revelații, copiate de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
cercetează nimeni, ceea ce în 1957-1958 se petrecea în văzul lumii. Și trebuie să-i fim recunoscători pentru acest efort, nemaifăcut de altcineva în momentul de față, nici măcar de cei ce incriminează retoric literatura proletcultista. Datorită tenacității cercetătoarei din Sibiu, putem reciti rapid un capitol - grotesc - de istorie literară. În anii 1957-1958 se duce, practic, ultima campanie de impunere a realismului socialist că doctrina literară unică. Campania va continua și în 1959, dar nu va mai avea atâta brutalitate. Apoi, după 1971
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
luat parte și el la imensul talk-show în care s-a transformat viața publică din România după mulți ani de tăcere impusă (sau de dezbatere simulata, ceea ce înseamnă același lucru). Acum, o parte din articolele din perioada 1993-1998 pot fi recitite în volumul Exerciții de îndoială. Subiectele acestor articole sunt de o diversitate caleidoscopica, însă în timpul lecturii se configurează treptat preferință autorului pentru discutarea moravurilor lumii românești. Val Condurache descrie, cu talent de prozator, modul nostru de a fi și apoi
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata anca de complexe și prejudecăți. De altfel această inerție reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
14-15 ani decît cele cîteva texte, multe contemporane, în care e vorba de adolescență, iubire, familie sau aventură? Nici vorbă. Doar că, în 25 de ani de cînd datează vechea programa, profesorii s-au deprins să nu mai citească și recitească, profitînd de o obișnuință devenită rutină. Și le vine peste mîna acum să predea lucruri noi. O minimă onestitate ar trebui să-i rețină de la asemenea aprecieri. Și o minimă demnitate ar trebui să-i împingă să ia partea celor
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
De mult nu se mai citește Balzac. Ce as îndrăzni să propun, e ce spunea Clasicul: Ne fut-ce que pour vous donner l'idée... Am auzit, în ultima vreme, de mari căiți, care, spre sfîrșitul vieții lor, începură a-l reciti pe Balzac. Este un canon. Este o cazna, ce se cuvine asumată într-o zi, năpădiți cum sîntem de viziunile unei vieți a cărei lege, - mai mult decît altădată, - redeveni banul.
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura viitorului. Dar opoziția lor nu e neapărat fertila. Poate de aceea avem nevoie de o atitudine desueta. Cum s-o câștigăm în condițiile fugii de desuetudine? Simplu! Citindu-i și recitindu-i pe mării scriitori (Shakespeare, Dostoievski, Rilke, Blaga etc.). Nu să-i citim ca să-i rescriem și astfel să-i coborâm la nivelul înțelegerii noastre abile, dar nici să-i citim ca să ne desfete pretinsa lor inutilitate. Recuperăm așadar desuetudinea
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
în colecția Bibliotecă pentru toți, românul Manuscrisul găsit la Saragosa al lui Jan Potocki (în traducerea lui Mihai Mîțu). Că orice carte bună, se procura greu și circulă, cu mare rapiditate, din mînă-n mîna. Am citit-o pe nerăsuflate. Am recitit-o acum doi ani cînd a fost publicată într-o traducere completă la Editură Nemira și am retrăit bucuria abandonului într-o lume ciudată și planetară parcă, compusă dintr-un amestec, și el ciudat, de realitate și fantastic, cu o
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
reîncărcat, în priză, de câte ori mi s-a spus s-o fac, telefonul mobil. De folosit, încă nu l-am folosit, nici numărul nu l-am dat nimănui (inutil să spun că nici nu-l știu). Dar conștiincios, ca orice bănățean... (Recitesc după luni bune, și îmi spun: „Aoleu!”. Mă reped și-l scot din priză. De aseară stă acolo. Ori s-a stricat, ori nu mai trebuie să-l încarc două săptămâni.) Acasă, am trăit printre oameni civilizați și indiferenți. Aici
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
eticism în artă, o lege a artei, cu locul, cu aerul, cu pământul și viitorul ei. Eticismul are un stil - un stil artistic și moral - care colorează o operă”. E o profesiune de credință, precizează Mihai Sin, făcută în 1941. Recitesc cărțile lui Mihai Sin și observ că despre ultimele nu s-a scris aproape nimic. Dar despre cărțile prozatorilor din generația sa? În antologia de proză Arhipelag realizată de Mircea Iorgulescu în 1981 - antologie care voia să demonstreze că există
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Papilian, Ioan Radin, Eugen Seceleanu, Marius Tupan. Mihai Sin se află, așa cum vor scrie și alți critici de seamă ai perioadei care se încheie în decembrie ’89, în vârful ierarhiilor. E, trag concluziile criticii actualității literare antedecembriste, un mare prozator. Recitind cărțile lui Mihai Sin, putem descoperi o unitate a proiectului epic : este un scriitor care își respectă ideile care îi guvernează scrisul. Am spune azi, oprindu-ne asupra cărților sale scrise înainte de 1989 : stilul rebel, inconfortabil, care îi guvernează nuvelele
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual de rememorări. Deci, recitindu-le, decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune. Răzbate, în
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune. Răzbate, în întreg jurnalul, ambiția celui care trebuie să lase totul așezat în urma lui. Prin urmare, atunci când recitește ce scrie, ea spune: „e bine că tai, cât mai am timp, tot ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
întrebarea interioară cea mai neliniștitoare pentru Monica Lovinescu în legătură cu decembrie 1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese că visa la reintegrarea firească într-o lume literară pierdută în decenii de totalitarism. Recitind acum primul, cred, interviu din 1990, se poate remarca luciditatea ei proverbială, cu toate că, și ea, ca mulți alții, vedeau momentul istoric drept unul miraculos. Astfel, la 17 ianuarie 1990, ea trimite din Paris răspunsurile la întrebările lui Octavian Paler, ce
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]