431 matches
-
ș.a.); analistul formulează principalele responsabilități ale postului, așa cum Îi apar acestea În calitatea pe care o are; formularea scopului general al postului Într‑o primă variantă; se completează restul fișei postului În condiții de exigență cu privire la acuratețe, claritate și concizie; recitirea cu atenție a primei variante pentru a se vedea dacă este completă, formulările sunt corecte etc.; transmiterea fișei managerului În subordinea căruia se află persoana respectivă, pentru a o analiza Împreună În vederea punctării observațiilor necesare; nu se vor opera modificări
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
sfera", E. P. L., 1967; "Laus Ptolemaei", Editura Tineretului, 1968; "Necuvintele", Editura Tineretului, 1969; "Un pământ numit România", E. M., 1969; În dulcele stil clasic", Eminescu, 1970; "Belgradul în cinci prieteni", Dacia, 1972; "Măreția frigului", romanul unui sentiment, Junimea, 1972; "Cartea de recitire", Editura Cartea Românească,1972; "Clar de inimă", Junimea, 1973; "Starea poeziei", Minerva, 1975. "Sensul iubirii", " O viziune a sentimentelor", "Dreptul la timp", primele creații ale poetului, îl prezintă ca un liric prin excelență, lirismul său fiind generat de stări inefabile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a integrat cu o funcție accentuat demonstrativă scenografia lui Vittorio Holtier, și într-o mare măsură răspunsurile actorilor. Așadar o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în primul rând punctul de vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă nu literei, potențează cu o maximă expresivitate scenică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acelora atinse de aripa deriziunii, ori de sumbra "fatalitate" un corespondent (literar) notoriu. Pentru români, se-nțelege. Este, așadar, imposibil să ne bucurăm de promițătoarea "uitare", aceea care netezește atenția unei noi citiri. Formulat altfel, adevărul pare să fie acesta: recitirea nu descoperă ceva care să nu fie, deja, așteptat de (im)pacientul cititor. Inventată de el, cheia în care se exprimă "lumea" lui Caragiale ascultă de o rețetă inefabilă, comică pînă la frison. O lume care se repetă, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rezistența geniului său, de speță comică, la eroziunea de orice fel. Și aceea temporală, care "schimbă" valorile (teoria lui E. Lovinescu), instituind o distanță între creație și înțelegerea valorii ei. Și celălalt tip, născut din frecventarea asiduă a operei, din recitirea, ecranizarea (de nu puține ori,...ecranarea), răstălmăcirea ei prin exercițiul paricid al regizorului etc. Cațavencu, Farfuridi & comp., Zoe și Trahanache, Jupîn Dumitrache, "bobocul" Conu Leonida, cu Efimița aferentă convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lectura-uitare: lectura comună, de...superficie. Detaliile recompun, în descrierea transmisă cititorului, imaginea rarefiată a întregului, pierdută întrucîtva la citirea globală. Cîte "amănunte" între care cititorul atent poate "stabili raporturi", cum ar spune un narator camilpetrescian! Criticul efectuează un ritual de recitire, găsind, cu perspicacitate, "desenul de covor" (uneori, nici scriitorului nu-i este dat să-l privească în lumină, ne reamintește Nicolae Manolescu). Alteori, recitirea este mult mai simplă decît forma de rescriere amintită mai sus, caz în care semnificații neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cititorul atent poate "stabili raporturi", cum ar spune un narator camilpetrescian! Criticul efectuează un ritual de recitire, găsind, cu perspicacitate, "desenul de covor" (uneori, nici scriitorului nu-i este dat să-l privească în lumină, ne reamintește Nicolae Manolescu). Alteori, recitirea este mult mai simplă decît forma de rescriere amintită mai sus, caz în care semnificații neașteptate se arată în detalii revelatoare. Un "Karenin (...) obsedat de ideea de onoare, adică de felul cum se înregistrează purtarea sa și a familiei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
delimita clar datele problemei, relațiile dintre ele și vor depista întrebările ajutătoare care îi vor ajuta sgăseascsoluția finala problemei. Vor fi desprinse foarte clar cele mai importante elemente ale problemei și se va deosebi ipoteza de concluzie prin citirea și recitirea textului problemei dar și prin discuții între toți membrii grupului. a. Câte exerciții rezolval IIlea elev ? b. Câte exerciții rezolval IIIlea elev ? c . Câte exerciții rezolvelevii în 2 luni ? 3. Analiza problemei și întocmirea planului de rezolvare În aceast etapse
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
însă, în notele începutului de an 1984, o interconectare insolită între lecturi, calendarul oficial și universul personal. 6 ianuar De Crăciun am sorbit, la Cajvana, Numele trandafirului. Rebelionul îl petrecui cu Spinenii și Anișoara. S-au dactilografiat integral Exercițiile de recitire în așteptarea unui avenir mai luminos, cu gândul că Bobocica îmi va purta noroc/.../. 26 ianuar Je crois aimer le bouton de la rose. Ani(versarea), nu. Om ține minte amândoi această dată. Punerea în balans în aceeași notă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lui E. Levinas (reprodusă de Dumitru Radu Popa): "Nu atât memoria în sine contează, cât citirea și interpretarea ei. E vorba aici nu de căderea în memorie și rămânerea acolo, cât mai ales de regândirea trecutului prin prisma realităților prezentului, recitirea lui prin experiențe și circumstanțe noi, prin uimirile și ororile vieții trăite". Dar să revenim la Hanna, în postura ei de supraveghetoare SS. Spre a-și alina setea de literatură, alegea din rândul internatelor pe cele mai fragile și le
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Himmelsknabe de care amintește Novalis este imaginea, patternul infansului pe care am analizat-o mai sus. Iată cum În cadrul imaginarului romantic „figurile” arhetipale migrează de la o conștiință lirică la alta, efortul de valorizare rămînÎnd să cadă În seama conceptului de recitire. Este Îndeajuns o relectură a universului poematic novalian și eminescian pentru ca imaginarul să unifice simbolurile și temele comune. Compărăm imnul Sehnsucht nach dem Tode (Dorul de moarte) scris de Novalis și poema Luceafărul de Eminescu. „Mit banger Sehnsucht sehn wir
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
irizări vizionare, spasme existențiale, revelații și alegorii sublime ale destinului etern. Din această incredibilă fervoare existențială și meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru a le recrea. "Carte de recitire", așadar, din acest unghi perceptiv, Melancolia pietrei pune în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea își numește mai întâi poemele cu metodă, cu luciditatea unui artizan perfect conștient de virtualele interpretări și perfect stăpân pe mijloacele proprii: Fedra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această magmă apatică/ în care palmele se afundă./ Litera seamănă cu plânsul măicuței/ căzând în genunchi/ la vederea Mirelui". Grația viespilor (Editura Junimea, Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se pune în mișcare și devine tabulară; în primă instanță, cititorul se simte derutat și încearcă să nu se piardă în acest spațiu în care diacronia este convertită în sincronie. Privirea din nou sugerează faptul că intertextualitatea este dependentă de recitire. O singură lectură nu ajunge pentru a desluși orientarea vectorială a intertextualității. Săgețile înspre hipotext pot fi vectori alunecători sau chiar vectori liberi. Abia recitirea permite ieșirea din prezent. Cititorul pune degetul pe nucleul intertextual și se lasă cuprins de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diacronia este convertită în sincronie. Privirea din nou sugerează faptul că intertextualitatea este dependentă de recitire. O singură lectură nu ajunge pentru a desluși orientarea vectorială a intertextualității. Săgețile înspre hipotext pot fi vectori alunecători sau chiar vectori liberi. Abia recitirea permite ieșirea din prezent. Cititorul pune degetul pe nucleul intertextual și se lasă cuprins de voluptate.] El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 43). 4. Reintegrare într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
le citească și (s.n.) el, nu se precizează când. Nuvela consideră că este vorba despre memoriul vieții umbrei, genitivul asociindu-se vieții, nu memoriului. În plus, Dionis spune că va reciti scrierea umbrei, când va reveni. Diferența dintre citire și recitire marchează diferirea intratextuală, în sensul că se poate prezuma că Dionis și umbra lui nu sunt de tot despărțiți, omul continuând oricând să poată accesa viața umbrei lui pe pământ. Lipsește anamneza de inspirație indiană derulată de umbră în nuvela
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Airault ș.a. Cartea sa, ca și altele anterioare, vorbește de fapt într-o manieră ironic-parodică despre felul în care citim și mai ales înțelegem ceea ce citim: în definitiv, între cartea sa și aceea a regretatului Matei Călinescu despre citirea ca recitire, este doar o diferență (mare, ce e drept) de abordare. În cărțile sale, Bayard reia un tipar parodic obișnuit literaturii de la sfârșitul epocii romantice. Observând că tocmai cea mai importantă cucerire a romantismului, valorizarea noutății (noutatea temelor, a viziunii, a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Bahtin desemna prin cuvântul difon o structură verbală în care răsună două discursuri, în care vorbesc două voci distincte, contradictorii. În acest caz, prin cuvântul sacru se comunică chiar ceea ce acesta, în ipostaza sa inițială, interzice. Miza acestei alterări sau recitiri a textului sacru este încă o dată materialitatea, grija pentru plăcerile trupului. "Minciuna vorbește prin cuvântul adevărului" așa comenta Denis de Rougemont, în Partea Diavolului (1941), această strategie de corupere a textului sacru, de "instalare a minciunii într-un cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a autorului, ca diminuare a forței legitimatoare și a autorității scriitorului. Cultul creatorului și al geniului, dezvoltat în modernism, este supus aceleiași deconstrucții care întrerupe privilegierea anumitor concepte. Acest scenariu a fost etichetat fie cu sindromul "uciderii tatălui", fie cu recitirea într-o altă variantă a temei nietzscheene a morții lui Dumnezeu. În postmodernism se consideră că textul conține în sine o serie de presupoziții care depășesc intenția inițială a autorului, la fel cum, de exemplu, o gamă întreagă de efecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al contextului iudaic, simbolul funcționează în manieră deconstructivă: textul este simbolic nu pentru că trimite la ceva în afara lui, ci pentru că devine o modalitate concretă a Revelației. La fel cum revelația este plurală, orientată eschatologic, textul se rescrie în continua sa recitire: „The ultimate truth is that the text is a mere play of differences and displacements“. Ca simbol, textul capătă viață și trebuie, așadar, asumat în infinitatea scriiturii sale. Alegoria, după cum spuneam mai sus, „nesocotește“ textul în sensul său literal. Simbolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu experiența flaneurului, aceea că o carte nouă se începe, cel mai bine, într-un loc străin: în tramvai, în compartimentul de tren; o carte citită măcar a doua oară se ter mină doar acasă, în intimitatea unui cămin. Necesitatea recitirii leagă, am putea spune, cele două momente. Transpus în cazul „lecturii“ orașului pe care o întreprinde flaneurul, repeti tivitatea este menită a „transforma“ trăirea (Erlebnis) în experiență (Erfahrung). Nu șocul întâlnirii inițiale este cel care dez văluie taina unui anumit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cheie al europenizării. Scriitura cu voce tare Revenind la prelecțiunea pe care ați ținut-o, "Ion Creangă dialecticile memoriei și amintirii", încă de la început ați pomenit despre nevoia de relecturare a operei lui Creangă. Mă interesează să știu dacă această "recitire" chiar o vedeți ca pe o necesitate sau, mai degrabă, ca pe un exercițiu. Orice epocă, orice generație impune o schimbare de grilă. Se schimbă sensibilitățile, mentalitățile, unghiurile de privire a lumii... Sigur, nu radical. Trăim însă într-o postmodernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
p și q, și, pe de altă parte, articulate într-o construcție în care se opun (1986, p. 88). Vom preciza care sînt caracteristicile enunțiative și argumentative ale unei funcționări textuale de acest fel. Prezența conectorului FĂRĂ ÎNDOIALĂ obligă la recitirea primelor două paragrafe: primul evidențiază impactul actual al spațiilor largi pentru comercializarea cărții; dar se încheie cu o revenire care introduce al doilea paragraf: "[acest aspect] este copacul care ascunde pădurea. Cu toate acestea, în pădure vom descoperi majoritatea clasicilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]