672 matches
-
între un fotograf care surprinde modelul în cea mai neutră ipostază posibilă, „așa cum acesta este”, și opera unui artist care pleacă de la același model, distanța este nu doar surprinzătoare, dar, practic, irepetabilă. Dacă modelul are trăsăturile sale de ființă unică, recognoscibilă în ipostazierile cotidiene, obiectul din opera de artă care are la bază acest model este atât de bine „imaginat” de artist, încât devine irepetabil. Un alt artist poate crea o altă operă, dar cele două creații nu-și pierd nici
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
misterul?/ De ce iubirea doare și ochiul este plâns ?” (Alb și negru). De fapt, este o extrapolare a ființei în spații originare, care exced simțirii obișnuite, altfel spus extrasenzorialitate declarată într-o transcendere atentă, bine calculată. Credința și iubirea sunt dimensiunile recognoscibile și mărturisite la care Ioana Lăpușneanu recurge pentru o valorificare corectă și desigur sinceră a eului... „Călătorești prin suflet, umbră de iubire,/ Poposești în suspinul prelung al dorinței,/ La altarul inimii îngenunchezi și-aduci clemențe,/ Ceri ogor, iubirii-ncolțite-n Raiul seminței
DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366298_a_367627]
-
realitatea însăși.”, scria ziaristul și omul de cultură Mihai Eminescu, la 12 septembrie 1882, un final de secol XIX, care previziona cu exactitate tarele unui nou ev cu fizionomie profund sângeroasă și diformă. Defragmentare, foarte multă defragmentare și deconstrucție lesne recognoscibile în raport cu tot ceea ce există în jur, dar și o atmosferă cultural-istorică a contemporaneității dominată din plin de un negru intens, ce are capacitatea de a încarcera volițional atât întregul, cât și partea... „Sunt atât de îndurerată de spectacolul contemporan, încât
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
cele veșnice cu un număr de ani în urmă. Analiza plastică și semantico-estetică a acestei lucrări, urmând chenarul schițat mai sus, se poate rezuma astfel: 1. La palierul asemănării, reușita sculptorului este frapantă. Ea ne oferă un G. I. Tohăneanu recognoscibil nu doar în ansamblu și în suprafață, ci și în detalii și în profunzimea înfățișării sale. Nota distinctivă fundamentală este cerebralitatea, realizată, plastic, mai întâi, prin verticalitatea puțin înclinată a craniului, determinată, la rându-i, parcă, de clar perceptibila (și
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
tipuri de lectură, date fiind complexitatea și profunzimea discursului - fond, expresie, structură compozițională. Ba chiar, am spune, de data aceasta, Marian Drumur dă măsura deplină a capacităților sale creatoare, oferindu-ne o mostră exemplară de echilibru între o referențialitate (eventual) recognoscibilă și independența estetică a semnului (a textului în întregul său). Nu vom prelungi acest cuvânt introductiv. Transcriem (rezumând și adaptând la împrejurarea de față) ceea ce am rostit vineri, 2 noiembrie 2012, în Sala de cenaclu a Filialei din Timișoara a
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
departe de Viață și de Dragoste...” (Numele tău, absență...) Paralela culturală însă, atenție, e totuși o unealtă cu două tăișuri, a cărei manipulare neatentă îți poate reteza nasul ! Ea dă rezultate numai cu condiția ca modelul de referință să fie recognoscibil, în caz contrar va avea efect de bumerang. Spre pildă, dacă e într-adevăr o luminare rezonabilă să descrii povara urii altcuiva evocînd pe „Laertes în grava seriozitate a întoarcerii”, în schimb cu „un Mea Sharim luminînd sub streșini fără
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui Pesso este acela de a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de eden se confundă cu libertatea căci libertatea există/ Numai în iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
un nucleu central sau o intuiție radicală, responsabilă de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernistă se caracterizează de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, iraționalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”, întrucât în El sunt și Fiul și Sfântul Duh, Treimea Sfântă și nedespărțită... Icoanele urmează în general textul Scripturii sau al Vieții Sfinților reprezentați în ele, astfel că figurile acestor personaje sunt recognoscibile grație unor trăsături sau caracteristici specifice. Adevărat, acestea au fost codificate mai târziu în Erminii (Manuale de iconografie). Avem în vedere faptul că scopul urmărit în pictura bisericească nu este reprezentarea carnală veridică a personajelor arătate mai sus, ca și când chipurile
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui Pesso este acela de a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de eden se confundă cu libertatea căci libertatea există/ Numai în iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Poetul Victor Burde, un veritabil poet al Ardealului, abordează în lirica sa varii teme și motive, din care transpar, de fiecare dată, dragostea de țară și de vatra străbună, de părinți, de copii, și devine recognoscibilă iubirea față de jumătatea sa, căreia îi dedică poezii pline de romanță și culoare. Sub retoricile cu substrat filosofic, predomină mirările omului asupra existenței, locului și rolului omului în univers, unele dintre poezii împrumutând conotații hegeliene sau chiar kantiene. Prezentul volum
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
a lui Mircea Pora. Radu Enescu, Radu Călin Cristea, Mircea Mihăieș, Ion Buduca, Ioan Groșan, Ion Arieșanu vorbesc despre “modernismul asimiliat” al scriiturii ori despre epicul “pur, lipsit de fabulație”. Remarcă jocul ”excelent” al parodiei, sau abilitatea portretistică. Sunt trăsături recognoscibile și mai târziu, și reținute ca atare de autorul monografiei. În anii ce au urmat debutului, portofoliul scriitorului s-a îmbogățit cu un număr important de titluri, începând cu Indiile galante, 1993, până la Franța mea, 2013. Ele formează un corpus
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
un nucleu central sau o intuiție radicală, responsabilă de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernistă se caracterizează de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, iraționalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357993_a_359322]
-
un nucleu central sau o intuiție radicală, responsabilă de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernistă se caracterizează de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, iraționalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344718_a_346047]
-
alta, criterii regăsibile, evident, în capacitatea sui-generis a unui interpret de a naște, prin varii forme de comunicare lirică, un număr fix de variante stilistice specifice limbajului liric folosit, variante ce pot oferi, până la un anume prag critic, distinctivitate lesne recognoscibilă unei anume partituri. Și trebuie realizată aici o completare extrem de necesară contextului nostru oarecum critic, care face referire în mod concret la faptul că Nicolae Herlea semnează un capitol important în istoria muzicii de operă, dacă ne gândim la modul
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
în măsura în care la prima întrebare răspunsul ar fi unul potrivit căruia, în cazul abrogării normei speciale, respectiv al dispariției unui sistem de salarizare distinct, redevine aplicabilă norma generală, interpretarea înțelesului acestei indemnizații de instalare ca fiind un beneficiu recognoscibil în situația în care domiciliul persoanei ce se angajează într-o unitate ce își are sediul într-o altă localitate decât cea din care aceasta provine este schimbat efectiv sau doar ca reședință în localitatea sediului angajatorului. ... 31. Aceasta întrucât
DECIZIA nr. 1 din 20 ianuarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294687]
-
etc. Felul în care fiecare alege să răspundă acestor nevoi este foarte variat și nu există o rețetă ideală. De exemplu, pentru a răspunde nevoii de joacă și creativitate, consider interesantă stabilirea unui refren, o metodă care ne face ușor recognoscibilă maniera de predare. La română, de pildă, pentru gimnaziu, aveam la final de oră, rubrica ”6 minute de creativitate”. Am ținut-o timp de trei ani, cerându-le elevilor, ca, după seriozitatea unor informații teoretice (foarte necesare pentru o educație
Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor () [Corola-blog/BlogPost/338331_a_339660]
-
dezbatere publică). Din punct de vedere uman interviul este o întâlnire între două persoane ce poartă un dialog revelator, înregistrat sau filmat. Se poate afirma că interviul se edifică pe armătura unei situații de comunicare specifice, implicând roluri individualizabile și recognoscibile. Aceste roluri se stucturează, pe de o parte, într-un algoritm de drepturi și obligații funcționale reciproce și, pe de alta, în seturi de constrângeri induse de conștiința lucidă a relaționării subsidiare cu publicul. Interviul nu este un gen de
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu () [Corola-blog/BlogPost/339285_a_340614]
-
lor, unitară și funcțională rezultă sistemul. Elementele trăiesc în sistem doar prin procesele la care iau parte. Accederea elementului în procesele sistemului face ca elementul să capete caracter modular. Modularitatea este calitatea elementelor de avea un profil propriu activ și recognoscibil atât structural cât și funcțional-procesual. Un element este modular când este acreditat ca element într-o structură și când exercită anumite funcții într-un proces. Un element are un potențial pasiv structurare, de reacții, de funcții. Odată ce-i sunt activate
STEFAN VLADUTESCU: Procesele derulate în Human Communication System. Din cărțile Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339518_a_340847]
-
element într-o structură și când exercită anumite funcții într-un proces. Un element are un potențial pasiv structurare, de reacții, de funcții. Odată ce-i sunt activate valențe din potențialul pasiv, elementul devine activ și capătă un profil separabil, individualizabil, recognoscibil, adică modular. Elementele ce nu mai acced în niciun proces ies din sistem. Dacă un element nu mai este atras în niciun proces și deci nu mai îndeplinește nici o funcție, atunci el va ieși de pe orbita sistemului. Un element inutil
STEFAN VLADUTESCU: Procesele derulate în Human Communication System. Din cărțile Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339518_a_340847]
-
presupozițiilor, obiectul operației mentale de autosupraveghere, mediatorul feedback-ului și al feedforward-ului, executantul autocorectării. Comunicatorul poate fi o prezență reală (în comunicare orală, comunicarea paraverbală și cea neverbală) sau virtuală (în comunicarea scrisă). Oricum, în fiecare caz prezența sa este recognoscibilă și se pot desprinde atributele lui esențiale în calitate de producător al discursului (înțeles ca producție de limbaj ce poartă ansamblul coerent și coeziv de semnificații numit mesaj); din presupozițiile logice și pragmatice pe care le realizează destinatarul la recepție și din
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
Ștefan Vlăduțescu Faptul că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescența”(București, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
mai există”, iar imaginea-titlu „nu mai unifică poemele din sumar”. Păstrând elementele sistemului, putem constitui o altă structură. Cu aceleași chibrituri se pot schița alte poligoane. Noi credem că „Unelte de dormit” este un volum de convergență. De aceea, rămâne recognoscibilă formula lirică a lui Ioan Es. Pop. Nu avem de-a face cu o ruptură. În acest volum își dau întâlnire cele patru linii tematico-expresive consacrate: prima prin „Ieudul fără ieșire”, a doua prin „Porcec”, a treia prin „Pantelimon 113
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
în lirica lui Ioan Es. Pop este de tip soft: surpriza și diferența. Unghia și închisoarea lui Arghezi, alcoolul lui Apollinaire și Esenin, arderea lui Eliot, cunoașterea întârziată și confuză a lui Sorescu iradiază uneori. Espopismul a devenit o formulă recognoscibilă. El se individualizează, înainte de toate, ca trăire și orizont ontic, nu ca limbaj. Espopismul este lirica ființei minime, a ființei reduse la trăsăturile distinctive în care încă mai palpită, întunecat și evanescent, lumina vieții, cu toate năzuințele și păcatele ei
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Ștefan Vlăduțescu Faptul că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescența”(București, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]