673 matches
-
se mai pot distinge ca particule de pâine și de vin. Ca tot ceea ce se încorporează în noi prin mijlocirea corpului, alimentele devin părți non divizibile (neidentificabile ca părți) ale corpului nostru, adică ale nouă înșine. Ele nu mai sunt recognoscibile, nu din cauza extremei lor micimi, ci pentru că și-au schimbat natura. Prin intermediul corpului nostru, ele devin într-un anume fel noi înșine. Cele două planuri, cel al identității numerice și cel al identității substanțiale sau personale, rămîn distincte, ceea ce vrea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dar mai ales principii ale credinței religioase. Diferența dintre Masaccio și Giotto constă în modul de redare a spațiului în care au loc evenimentele; în opera lui Masaccio nu este vorba de un spațiu generic și simbolic, dar de peisajul recognoscibil din și de lângă Florența și valea râului Arno3. 2 Cf. d. Gariff, o.c., 13. 3 Cf. d. Gariff, o.c., 14. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 109 Dintre operele sale este remarcabilă fresca care reprezintă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de compoziție; trec prin variantele de atelier ale unei nuvele neterminate, Contesa bolnavă; se reflectă în poziția explicită a naratorilor față de subiectul literar și, în fine, pătrund în inima celor două romane, vorbind despre un underground care a dictat linii recognoscibile intrigii și soluțiilor narative în creația "diurnă" a lui Camil Petrescu: Există, în subconștientul artistului, un complex care va ieși la suprafața operei, uneori în variațiuni, uneori sub formă răsturnată, așa cum se întîmplă adesea, cînd este vorba de lucruri "refulate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pasionat, avid și deschis subiectului. Bruioane, documente literare anterioare cu mult publicării romanului conțin însă elemente clare în privința influenței romanului lui Alexandre Dumas fiul asupra viitorului romancier. Le putem percepe ca pe simple exerciții de variațiuni pe o temă dată, recognoscibilă, formă de intertextualitate declarată care, manifestînduse la nivelul "istoriei" conținute în hipotext, poate implica și textul de gradul al doilea care este libretul operei La Traviata. Le putem, de asemenea, considera legate de o proiecție narcisiacă, ludică, a scriitorului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
senzația că opera e construită ca un sistem de vase comunicante, în care "genurile" sînt relativizate cu bună știință. Tocmai fiindcă observă "regula", scriitorul nu i se poate supune. A ținut Caragiale la un "repertoriu" personal, care-l face azi recognoscibil, sau (cînd nu e vorba de autopastișă) geniul său comic se servește doar de acest repertoriu, autocitîndu-se, și duce astfel deriziunea spre alte, subtile, configurații? Atît de ale lui, dar apărînd în textele "poveștilor", temele comice ale lui Cargiale sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
I. L. Caragiale. Pentru a disipa o neînțelegere, Maiorescu arunca în aer interpretarea sub specia "actualității" (adică: subiect nedemn, literaricește, imoral etc.), invocînd dimensiunea general-umană eternă, a tipologiei ficționale. Chestiune de estetică, argumente schopenhaueriene. Cu alte cuvinte, "imoralitatea" lumii lui Caragiale (recognoscibilă, fatal "a noastră", zicem astăzi) devine imortalitate, adevăr etern ș.a.m.d. Sub lentila cititorului de peste un secol, lumea lui Caragiale este "actuală" sub impulsul identificator, în hazul de necaz al sincerității cu sine a românului. Așadar, ...viceversa, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ulterior, în mod repetat, eficiența. Formula c.l. junimist - emblematică pentru debutul procesului de modernizare a culturii și literaturii române, ancorat într-un mirific illo tempore al unei „vârste de aur” și învestit așadar cu o valoare simbolică întemeietoare - este recognoscibilă în funcționarea tuturor c.l. românești importante ce s-au succedat după epoca marilor clasici și a maiorescianismului. Este o formulă care se va reactualiza periodic, resuscitată ori de câte ori valorile vor intra în criză, iar înnoirea acestora, resimțită de fiecare generație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
modelelor de analiză, a mesajelor, a stilurilor comportamentale ale purtătorilor"505, motiv pentru care au un rol esențial în cadrul proceselor de mimesis social și contagiune mentală. Funcția simbolică a reprezentării este cea care asigură redimensionarea realității pentru a o face recognoscibilă, dar și pentru a face posibilă comunicarea socială. Un punct important în investigarea reprezentării este faptul că îi dă posibilitatea individului să înțeleagă realitatea prin propriul sistem de referință, fiind, din acest punct de vedere, așa cum sublinia Jean Claude Abric
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
memoria evenimentului le fusese transmisă în mod mediat, ea servea mai ales pentru construirea unei comunități transnaționale, sefarzi și așkenazi laolaltă, în Europa, unde se produsese oroarea, și în afara Europei, Israelul și diaspora fiind reunite într-o nouă religie comună, recognoscibilă imediat din exterior și ușor de practicat. O religie a celor aleși prin suferință, un substitut de iudaism, care i-a pus la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de tipul a mânca): (239) Ioana arată grasă în poza asta. (239') *Ioana arată gras. vs (239'') Mănâncă gras. În poziția numelui predicativ pot apărea, pe lângă adjective care exprimă proprietăți vizuale sau detectabile vizual, și termeni care nu exprimă trăsături recognoscibile vizual. În exemplul Mâncarea arată delicioasă, delicioasă desemnează o trăsătură caracteristică, în mod prototipic, proprietății nominale gust. În aceste cazuri se produce un anumit tip de sincretism: a fi delicios nu presupune doar a avea gust bun, ci și a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
un spațiu pe care nu îl poate înțelege, pentru că nu dispune de noțiunile adecvate. Realitatea noastră se elaborează prin referința la experiența predecesorilor, pe care noi înșine o completăm, iar contactul cu lumea lagărului distruge această continuitate. Lagărul nu este recognoscibil și nu poate fi decodat pe baza celor transmise în memoria colectivă. În scrierile despre lagăr, asistăm la un eșec al reprezentării comune și la construirea unei "lumi de cunoștințe" complet noi151. Arestarea lui Innokenti Volodin, din romanul Primul cerc
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
A.N. Radișcev, Călătorie de la Petersburg la Moscova. Arhipelagul GULAG reprezintă o formă atipică, încă necanonizată. Putem identifica un statut intergen, pe baza clarificărilor formulate de Lăcrămioara Petrescu: "Intergenul răspunde, noțional, realității operei care se situează, voit, în afara unor tipare recognoscibile, validate de istoria literară a genului și a speciilor asociate"230. Conform autoarei citate, antiutopia este un exemplu pentru intergen. În lumina acestor considerații, credem că lucrarea lui Soljenițîn are aspectul unei antiutopii, situându-se la limita dintre epic, ideologic
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
semnificația profundă este în ambele cazuri aceeași: confruntarea, întrecerile, luptele trezesc, stimulează sau augmentează forțele creatoare ale vieții 30. Această concepție bio-cosmologică, elaborată probabil de către agricultorii din neolitic, va cunoaște în decursul vremilor multiple reinterpretări, chiar deformări. Ea este greu recognoscibilă, de exemplu, și în anumite tipuri de dualism religios. Nu pretindem că am enumerat toate creațiile religioase suscitate de descoperirea agriculturii. Ne-am mulțumit să arătăm sursa comună, în neolitic, a câtorva idei care își vor cunoaște dezvoltarea, adeseori, mii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în timpul întâlnirii cu civilizațiile din Orientul Apropiat, interzicerea de a folosi scrisul. Dar, cum era de așteptat, având în vedere numeroasele secole care separă primele migrații indo-europene (hittiți, indo-iranieni, greci, italici) de ultimii (germani, balto-slavi), moștenirea comună nu este întotdeauna recognoscibilă în vocabular, nici în teologiile și mitologiile epocii istorice. Trebuie ținut cont, pe de o parte, de diferitele contacte culturale realizate în cursul mi grațiilor; nu trebuie uitat, pe de altă parte, că nici o tradiție religioasă nu se prelungește indefinit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe lângă cel inventat de Ted Hughes și de greaca veche. Ea ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam impresia că auzim o Întreagă familie de sunete care nu corespundeau nici unei limbi recognoscibile. Am ajuns la Teheran la Începutul verii, pe o arșiță Îngrozitoare. Primirea cu mare pompă de către un general de armată al șahului ascundea ceva care s-a dovedit curând a fi o situație destul de Încordată. Eram găzduiți la Hotelul Sheraton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scurt timp din marasmul comunist. Dar Oedipe are ca temă și alegerea individuală, În contrast cu reacțiile de masă. Doream ca decorul să nu fie abstract și atemporal, ci, dimpotrivă, căutam ca prin imagini concrete și costume să reprezentăm o realitate trăită, recognoscibilă. Enescu Însuși a scris că nu intenționa să facă din Oedipe un zeu, ci o ființă adevărată, În carne și oase, ca noi toți. De aceea Oedipe nu putea fi decât o reflecție a acestei sensibilități moderne a compozitorului, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și V. Crângu, Mihail Șerban-Crângu. Literatura lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Baraschi, Tronescu, Georgescu, apoi Bârleanu, Dan Covătaru, Ion Buzdugan, Florea, soții Adoc, Condurache, Căileanu ș. a.), a ideilor, gândirii și sensibilității într-un spațiu de înaltă determinare umană. Grija pentru conservarea ansamblurilor sculpturale de către contemporani ar da măsura, respectul și configurația recognoscibilă a prezentului. Peste admirabilele statui care veghează străzile și oamenii orașului se abat valurile de miresme ale florilor de tei și fiorurile lirice dintr-o istorie culturală revelatoare. Pelerini ai esteticului vin să redescopere Iașul, bogăția de monumente, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a senzației produselor industriale pe care ți le aplicai pe piele pentru a-ți face igiena, a mersului pe asfaltul crăpat și prin noroi prin spațiile publice neîngrijite; un număr de experiențe ale lumii fizice comuniste, un fel de peisaj recognoscibil care se întindea de la Belgrad la Riga era privit ca susținând sentimentul de inevitabilitate. Sub comunism, multe experiențe au transmis sentimentul că lumea nu mai putea să continue să existe la fel, deoarece lucrurile prin care ea era judecată o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
micromonografii, de cele mai multe ori pigmentate de comentarii caustice. Același dar al formulărilor laconice, aproape aforistice, care se va regăsi în monografiile ulterioare, este prezent și aici, validând un critic nu doar cu opinii proprii, dar și cu un stil ușor recognoscibil. Mergând deseori împotriva curentului, D. încearcă să ofere o altă imagine decât cea cunoscută asupra scriitorilor comentați. Astfel, Ioan Alexandru a devenit un „imnograf neîndurat, ale cărui volume vor crește ca aluatul, până la proporțiile cărămizilor”; pe Dan Deșliu, având doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
curs analizei să privim puțin intriga. Naratorul, care trimite fără echivoc la persoana empirică a dramaturgului, se întoarce din străinătate, de la Paris, în orașul natal. Acesta nu este menționat, dar atenția cu care acest Narator realizează topografia locului îl face recognoscibil pentru contemporanii săi. În plus, evocarea unui lieu de memoire legat de „plebiscitul” din 1866, cel al desemnării ca principe a lui Carol I, clarifică ceva din istoricul urbei natale și nu un fapt secundar, ci un eve- niment cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care ajunge la ei prin intermediul auzului drept un moment revoluționar sangvinolent, un fel de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi- can, formă de benignă grandomanie, dar se și știe recunos- cut, prin urmare recognoscibil pentru inamicii Republicii, recte „Reacțiunea”. Ethosul apartenenței este recuperabil și din proiecția grandorii proprii pe firmamentul confirmării importanței evenimentului prin mesajul trimis de către Garibaldi, mesaj transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din Caragiale stă asupra noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele magistrului” Printr-un decupaj recognoscibil la nivelul unei vulgate avem în dotare un bagaj de efecte și replici caragialești utilizate asemeni unor chei de lectură pentru diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte din opera scriitorului, o serie de clișee, funcționează ca interpretant într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numitei Reghina V. Hoban constituie și o tentativă de omor și, mai grav, un atentat la viața propriilor copii, adică la o triplă pruncucidere, a concluzionat eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. De data aceasta, excepționalul avocat, maestrul Ludovic L. (mereu recognoscibil sub orice nume și orice înfățișare ar fi pledat), plătit de către SAB&B (Societatea de Asigurări Blum & Blum, pentru cine nu știe), a citat chiar mai puțin de o oră din numiții autori Seneca, Augustin (Sfântul) și Borak (cel Bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
derulare sau retrospectiv). Așadar, ,,a spune înseamnă a se comporta"18 (conform behaviorismului) de unde și direcțiile de analiză și de acțiune privind comportamentul de emițător, respectiv de receptor de mesaje, după cum înseamnă și ,,a acționa asupra celuilalt"19, realități identificabile, recognoscibile în plan didactic, unde educatori și educați comunică, se comunică, interacționează 20, se formează în sensul permanentei și necesarei adaptări, redimensionări, nuanțări a demersului instructiv-educativ. Comunicarea-interacțiune înseamnă, astfel, pe de o parte, o rețea de acțiuni dirijate unele către altele
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]