938 matches
-
ani de școală, iar entuziasmul care mai mocnea În ei nu-l putea aprinde Într-o singură zi. Sasha Își numea elevii orfani, căci, deși aveau toți câte un părinte, uneori chiar trei sau patru, În funcție de felul În care se recompuseseră familiile lor, nimeni nu se ocupa cu adevărat de ei, În afara școlii unde erau parcați și distruși definitiv. Ieri descoperise cu nespusă părere de rău că nici unul dintre elevii de la a treia B nu călcase vreodată Într-o bibliotecă. — Plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fețele lui Elaine și Michael s-au șters. Bangs părea că stă să leșine. — O, am zis, îmi pare rău, eu... Sheba a dat din cap: — Te rog, n-are de ce să-ți pară rău. Elaine, Michael și Bangs își recompuseseră fețele, de data asta încruntate și triste. Îmi venea să-i dau palme. Nu, chiar îmi pare rău. Nu voiam să spun că regret... — Știu, m-a oprit Sheba. E doar una dintre acele informații pentru care nu există răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lucruri te pot lovi la un moment dat ca memorabile, dar memoria doar își râde de presupunerile tale. Oh, n-am să uit asta niciodată, îți spui când vizitezi Sacre Coeur la apus. Și ani mai târziu, când încerci să recompui Sacre Coeur, e așa de rece și de abstractă de parcă ai fi văzut-o doar într-o vedere. Dacă va fi ceva care îmi va rămâne în memorie din această casă, peste ani, va fi ceva - un fragment minuscul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rîpă și, cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste el. — Mișto! Înseamnă că cine face gardă acolo Împarte pichetul cu două fantome. — Terminați, mai bine să se ducă cineva după gustare, ne-o taie caporalul, care și-a recompus expresia acră. La ora 11 se distribuie gustarea, la bucătărie; cineva trebuie să vină să o ia cu o raniță, pentru toată bateria, și să o ducă la locul de instrucție. Dacă e o conservă de pește, ai șansa să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
miturile nu înseamnă a demonstra că sunt mincinoase ci, mai curând, a le regăsi fondul de adevăr 69. Ne blocăm într-o falsă întrebare dacă vrem să interpretăm mitul cu orice preț, prin raportare la realitatea comună sau să o recompunem pe cea din urmă plecând de la mit70. Între cele două registre interdependențele sunt permanente prin intermediul „climatelor mentale“ și nu prin invazia brută a faptelor în domeniul eterat al spiritului 71. Mitul fiind autosuficient, nu răspunde decât unei metode care evocă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să ies pe poartă. Nu cred în semne, dar ceva se întâmplă aici, în casa Cuviosului Agafton. Prea se leagă toate, prea să potrivesc” (Formula AS, nr. 691, p. 19). Scenele vivante. Orice rezumat este sec și neconvingător. O scenă recompusă din interior, cu amănunte și o anume teatralizare a întâmplării sporește impresia de viu, de strălucire și autentic. Mai concret spus, pe cititor nu-l interesează afirmația unui fost deținut politic că în pușcărie a fost greu, dar Dumnezeu l-
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
echipe și se împart la numărul membrilor echipei - se obține astfel o medie a îmbunătățirii nivelului de performanță la nivelul echipei; - echipelor li se oferă recunoaștere în funcție de nivelul acestei îmbunătățiri; - scorul de bază obținut individual pentru determinarea îmbunătățirii performanței este recompus după fiecare test administrat. 13.3.1.6. Seminarul socratictc "13.3.1.6. Seminarul socratic" Autorii metodei, Mortimer Adler și Dennis Gray (online), subliniază că discuția care are loc aici este centrată mai mult pe înțelegerea colectivă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
noțiunile, limbajul grupurilor frecventate. Memoria socială depinde de un „anturaj social” ce cuprinde grupul (sau grupurile) și mediul sau contextul în care individul a evoluat. „Cadrele” transformă amintirile, îl schimbă pe individ, lucrează continuu asupra evocărilor acestuia: le descompune și recompune, coordonează imagini ce-i permit individului să-și articuleze experiențele și actele cu ale celorlalți. După sociologul francez, grupul este „mediul” care formează anturajul individului și-i condiționează memoria. Grupurile pe care le analizează Halbwachs sunt grupul religios, clasa socială
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
marilor dramaturgi (Caragiale, Shakespeare, Ibsen, Cehov), obținându-se astfel efecte comice și unghiuri noi de perspectivă. Eroii lui Ibsen și Cehov se întâlnesc în tipare de vorbire și de comportament caragialiene, situații shakespeariene colorează straniu drame flaubertiene, comedii caragialiene sunt recompuse pe alte trame conflictuale. Insistența cade pe ceea ce s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
sau absente, ce le-au marcat într-un anumit moment existența. Amurgul devine pentru personajul feminin din Apus timpul propice rememorării, gândurile oprindu-i-se fulgurant asupra destinului nepoatei sale Maria-Alma, moartă într-un accident de mașină. Portretul fetei este recompus din frânturi de replici și amintiri ce-i scot la iveală volubilitatea și farmecul. În Doliu, tulburarea provocată de moartea câinelui credincios devine pentru Anicuța atât de puternică, încât îi domină orice trăire, reducându-i impulsurile la o mortificantă inerție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
a frumosului și ne invită să o descoperim. Depinde numai de noi să pătrundem în lumea naivilor, să luăm parte la activități din gospodăria tradițională, să glumim cu vreun personaj mai hâtru, să contemplăm natura zglobie, ea însăși personaj, să recompunem povești imaginate doar de geniul naiv, să ciocnim un pahar la numeroasele birturi deschise peste tot în această lume aparte, să descifrăm caractere puternice, bine conturate, care te fac să te apleci mai cu atenție asupra naturii umane în general
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
la care realul se constituie întotdeauna în scenă de gen, cu punctul de plecare într-o întâmplare aparent dintre cele mai puțin semnificative. Artistul știe să obțină efectul plastic unic, imaginea momentului, suspendată din curgerea necruțătoare a timpului, să-i recompună unicitatea. Fin observator, dotat cu o inteligență plastică nativă de rară clasă, Vacarciuc nu se lasă sedus de nici o formulă gata constituită și crede în virtuțile picturii de a dezvălui orice latură a sensibilității. Pictura lui ar putea fi asemuită
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
nu exprimă mare lucru, iar ceea ce exprimă totuși nu seamănă cu ceva omenesc. Din cauza frigului și a fricii de frig și de Întuneric, mâinile și fețele au de pe-acum ceva vinețiu-cenușiu În ele. Gesturile sunt destrămate și nu se recompun, febril și mecanic, cu ceva instinctiv În ele, decât atunci când apare ceva de cumpărat 1. Din interiorul frigului vorbește Florența Albu: Mi-e atât de frig, mi-e rău de frig, Într-adevăr, cretinizarea, stagnarea, starea de prostrație pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cine poate să mănănce și să se bucure fără El?” Argumentul ontologic pe care-l vor fi construit mai tărziu Augustin sau Toma îl regăsim într-o formulă încă implicită la Ecleziast. Faptul că putem identifica perechi de contrarii care recompun întreguri înscrise în timp, și că timpul este reversibil, ne duce cu găndul la ființa care este și nu poate decăt să fie. Multiplele sunt întreguri recompuse din contrarii. Pentru ca întregul să se rotunjească, e nevoie ca fiecare să aibă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
formulă încă implicită la Ecleziast. Faptul că putem identifica perechi de contrarii care recompun întreguri înscrise în timp, și că timpul este reversibil, ne duce cu găndul la ființa care este și nu poate decăt să fie. Multiplele sunt întreguri recompuse din contrarii. Pentru ca întregul să se rotunjească, e nevoie ca fiecare să aibă timpul său: iubitul și urătul, războiul și pacea, nașterea și moartea, săditul și smulgerea celor sădite, uciderea și tămăduirea, dărămarea și zidirea, plănsul și răsul, aruncarea cu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare la alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului al XX-lea rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui Shakespeare, un idiom de o versatilitate desăvârșită, care acceptă cu ușurință cuvinte noi, sensuri noi pentru cuvinte vechi, împrumutând după bunul-plac și cu ușurință din practica altor limbi (Chandler, 2000, p. 35). Într-adevăr, capacitatea de a compune și recompune cuvintele (în stilul germanei) a devenit una dintre cele mai productive modalități de îmbogățire lexicală. Dacă engleza britanică se păstrează într-un conservatorism gelos pe propria-i identitate, varietatea americană nu respinge nici un fel de intruziune. Chandler nu se sfiește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
El simte nevoia unei distanțări nu doar psihice, dar și spațiale de asasinatele, violențele și ororile morale prin care trece. Chiar dacă Anne Riordan îi oferă un univers protector, Marlowe optează pentru recluziune, pentru singurătatea apartamentului în care încearcă să-și recompună respectul de sine: M-a condus până acasă, ținându-și tot drumul, furioasă, buzele lipite. Conducea ca o furie. Când am coborât în fața blocului, mi-a spus noapte bună cu o voce înghețată și a întors mașinuța în mijlocul străzii, dispărând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se izbește de forma supremă a vidului” (O’Brien, 1981, p. 78). Logica devenirii personajului se dovedește mai puternică decât radiografia secvențială, operată în cadrul romanului. După cum am mai menționat, linia vieții lui Philip Marlowe e asemănătoare unui ghem care se recompune din fire tot mai subțiri, cele mai recente fiind acoperite de cele mai vechi, precum o cochilie întoarsă din interior spre exterior. The Little Sister debutează în forță, la cel mai înalt nivel al prozei chandleriene, cu o înșurubare fermă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de compromis atunci când în joc e creația și demnitatea creatorului. Printre rânduri sau, mai bine zis, dincolo de rânduri, sensul orgoliului arghezian e mereu perceptibil, în timp ce smerenia omului, ca reflex dobândit, se lasă citită, deseori, cu maximă transparență. Portretul tânărului poet-monah, recompus din crâmpeie de corespondență, este consonant, într-o proporție impresionantă, cu descrierile, deloc puține, ale celor care l-au cunoscut personal. Fapt ce demonstrează o corectă intuiție asupra propriului sine și, în consecință, o imagine corectă a sa în raport cu ceilalți
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-i vie avântul de moarte, mânjește cartea pe care se roagă și icoana la care a îngenuncheat"200. Dacă, în alegorie, realitatea obiectivă este complet suprimată la nivelul structurii de suprafață a textului, lectorului revenindu-i sarcina de a o recompune în funcție de un întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte din "distribuție", reprezintă, grație unui ascuțit simț al ridicolului, dimensiunea carnavalescă a lumii sale. Arghezi își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o smerită detașare. Dar uneori rolurile se pot
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
social impozant (de profesor universitar) al victimei, însă contrastează, în cel mai flagrant mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului, exhibându-i caraghios nuditatea: "Pântecul și corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lucrările în care influența lui Balandier se reflectă cel mai limpede, fie că se situează la periferie sau la distanță față de curentele principale ale antropologiei marxiste, au atras dimpotrivă atenția asupra emergenței formelor sociale și religioase originale în care este recompusă economia politică a sistemelor de rudenie sau sătești și a căror articulare cu dominația politică a statului este mai mult sau mai puțin explorată: să cităm cu titlu de exemplu și în funcție de trei orientări diferite lucrările lui G. Althabe, M.
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]