928 matches
-
iubita e ”zbor de fluture”, iar el-iubitul este ”echilibru, viață, aer, lumină”. Clipa iubirii trebuie trăită, iar farmecul privirii nu trebuie distrus prin cuvinte inutile, pentru că, oricum, iubirea arde ca un ”jar de cărbuni”, dincolo de cuvinte, dincolo de priviri. Iubitul este recompus din amintiri, iubirea divină este chemată cu ”aromă dulce”, pentru a se consuma în culorile curcubeului inimii, asociate zilelor săptămânii (”Rogvaiv de iubire”), ori anotimpurilor. ÎNVĂȚĂM să ne revoltăm, să ne opunem celor care ne conduc și care profită de
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
tot ce furase. Înălțare Credeam că niciodată N-am să mă pot desprinde De trupul care tace Acuma că pământul. Abia despresurata, Mă regăsesc în plânsul Cuiva rămas în urmă. Castanii, curtea lungă, Parfumul din tablouri Și mâinile bunicii Îmi recompun conturul, Și zăbovesc cu jale La marginile lumii Visând să fiu prezenta, Până când negandirea Mă luneca în foșnet Și mă pornesc că vântul Să suflu prin imagini. Dar dor îmi e de toate Să le cuprind că marea, Să le
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
de o mie de oratori au anatemizat cei mai frumoși ani ca niște delfini eșuați pe o plajă înfășurați în plasa (ultra)sunetelor albatroși solitari au însoțit corăbii de iubire s-au strecurat perfid printre Scyla și Caribda sintaxei au recompus un milenar exod așezându-se apoi obedient la mine în buzunarul drept cuvinte de argint celeste cuvinte-demoni (ne)tereste Referință Bibliografică: Exod / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1289, Anul IV, 12 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
EXOD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349233_a_350562]
-
Toate Articolele Autorului Sunt doar un sfeșnic într-o rugăciune Și cântecul luminii din poeme, Sunt lacrima care-a-nghețat în vreme, Doar mării mai învăț a mă supune. Un cer care de nouri nu se teme, Din ploi de vise toamna recompune, Sunt soarele ce-n voi nu va apune, Cuvântul care s-a născut devreme. Am învățat ce-nseamnă nemurirea Și-n versuri locuiesc de când mă știu M-a vindecat de temeri doar iubirea, În poezie nu cunosc târziu, Astăzi mă
SONET CERESC de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384982_a_386311]
-
să mai trăiesc. Iartă-mi îndrăzneala de a te urma Fără Tine Doamne, ce e viața mea? Toate vin și pleacă chiar și cei mai dragi Te rog să ne dai liniște și magi. Iartă-mi îndrăzneala de -a mă recompune Vreau să mă găsesc doar în lucruri bune Să-Ți aduc ofrandă timpul meu ramas.... Scapă-mă de vrei din acest impas! foto sursa internet ... Citește mai mult Iartă-mi îndrăzneala de a cere iar,Clipe liniștite și pline cu
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
2014 - 22 noiembrie 2014. Titlurile acestor capitole amintesc, cum afirmă în Prefața - Legenda ca un sumum de adevăr istoric și imaginație - criticul literar, domnul Al. Florin Țene, „de prozatoarea italiană Matilde Serao, dar și de unele po- vestiri sadoveniene care recompun istoria”. Romanul e conceput din două părți. În partea întâi autorul folosește ca mod de expunere narațiunea care se desfășoară în trecutul istoric, borna de pornire fiind legenda, ce se întinde pe o perioadă apreciabilă de timp, dar, și într-
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
prin neîmplinire recurentă, cine e îndrăgostit nu cedează, ci unifică cioburile redând imaginea „jumătății” sale. Efortul creator amintește de iubirea tânărului Pygmalion pentru Galateea, copila sculptată de el în fildeș, de care s-a îndrăgostit: „te caut, din amintiri te recompun/ prin șapte culori de curcubeu”, „te-am pictat”, „te-oi zămisli”, „te-oi dezmierda”, „te-oi finisa” (Rogvaiv de iubire). Tocmai încercările tenace ale omului de a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
cele „jucăușe” (Pseudofabulă) pot constitui viitoare subiecte de creație pentru tânăra autoare. Prin Transfigurare, ultima poezie din cartea Împlinire prin iubire, autoarea provoacă o vizibilă refacere a contextului genezic. În ipostaza metaforică a vegetalului („Am rămas copac.”), eul liric se recompune într-o meta-realitate din cele patru elemente fundamentale care au dus la apariția vieții pe pământ: „Am rămas apă. Mulți spun/ că m-aud, uneori, plângând.”; „Am rămas foc/ de paie, de dor, de ducă”; „Am rămas pământ./ Țin copacul
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
Ideea „Unirii„, geneza și drumul ei ), D.I.Suchianu, care relatează”Întâmplări cu Caragiale “, articol scris în 1970 etc. Cele 32 de pagini ale revistei cu imaginea pe copertă a poetului la 19 ani se constituie într-o adevărată oglindă ce recompune, precum un puzzle, chipul spiritual eminescian prin strădania scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a colaboratorilor săi.Citind această revistă mi-am adus aminte de cuvintele lui George Călinescu și de adevărul exprimat în fraza: “Ape vor seca în albie și
REVISTA EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383443_a_384772]
-
putere să te-ascult Și nimeni n-ar putea să înțeleagă Că tu ai fost în sinea mea un cult Pe care-acum tăcerea îl reneagă. Și fără să te știu între puteri, Și fără să te chem din amintire, Te recompun din toamnă și tăceri Și te zidesc pe veci în a mea fire. Citește mai mult Eu nu mai am putere să te strig,Mi-e glasul asuprit de neputință,Doar de privirea ta îmi este frigși cade toamna în
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Eu nu mai am putere să te-ascultși nimeni n-ar putea să înțeleagăCă tu ai fost în sinea mea un cultPe care-acum tăcerea îl reneagă.Și fără să te știu între puteri,Și fără să te chem din amintire,Te recompun din toamnă și tăceriși te zidesc pe veci în a mea fire.... XIV. SINGURUL PĂCAT, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Eu cred că fără tine nu se poate, Mai cred că fără tine
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
26 aprilie 2016. Sunt doar un sfeșnic într-o rugăciune Și cântecul luminii din poeme, Sunt lacrima care-a-nghețat în vreme, Doar mării mai învăț a mă supune. Un cer care de nouri nu se teme, Din ploi de vise toamna recompune, Sunt soarele ce-n voi nu va apune, Cuvântul care s-a născut devreme. Am învățat ce-nseamnă nemurirea Și-n versuri locuiesc de când mă știu M-a vindecat de temeri doar iubirea, În poezie nu cunosc târziu, Astăzi mă
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
scriu. Citește mai mult Sunt doar un sfeșnic într-o rugăciuneși cântecul luminii din poeme,Sunt lacrima care-a-nghețat în vreme,Doar mării mai învăț a mă supune.Un cer care de nouri nu se teme,Din ploi de vise toamna recompune,Sunt soarele ce-n voi nu va apune, Cuvântul care s-a născut devreme.Am învățat ce-nseamnă nemurireași-n versuri locuiesc de când mă știuM-a vindecat de temeri doar iubirea,În poezie nu cunosc târziu,Astăzi mă doare numai fericirea-Eu
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
profund. La timpul respectiv, Radu este primul din familie care va îndrăzni să scrie despre rănile nevindecate ale sufletului său, despre ruptura de orașul visurilor sale, Cluj. Dar cum 31 ianuarie înseamnă ziua de naștere a lui Dominic Stanca, să recompunem o imagine dragă, de esență simbolică: „Într-o zi am ieșit în câmp / să-mi regăsesc amintirea. / Tu erai acolo: o fragedă nalbă. Într-o zi am intrat în crâng / Să-mi întâlnesc tinerețea. Tu erai acolo: o salcie albă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
creează condițiile crimei, care se dovedește a fi modelată după el, nu după asasin. Victima e legată de ucigătorul ei precum stelele de cerul lor. Așa cum În mișcarea cerească, potrivit lui Ptolemeu, aparentele inversiuni ale corpurilor pe fundalul Primului Mobil se recompun În ordonata interconexiune a epiciclurilor, tot astfel, cele mai infime mecanisme ale asasinului rămân legate de orbita vinilor sale, calculabile cu precizie de mintea care nu greșește. Poetul simțea asupra sa privirile atente și perplexe ale tuturor. — Întrucât nu dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere sfâșietoare. Iată că urzeala imaginilor se recompusese, iar falaciosul argumentărilor lui Cecco Angiolieri apărea cum nu se poate mai lămurit. — Nu e așa, izbuti el să spună În cele din urmă adunându-și forțele. Bărbații din Studium păreau spectatorii unei comedii, cu ochii ațintiți asupra lui, așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să facă rău, ca să fie dusă la Roma În lanțuri, unde va fi judecată pentru vinile sale. Și ca să Înapoieze ceea ce nu i se cuvine. Așadar, cardinalul se hotărâse să dea cărțile pe față. Mintea lui Dante se grăbi să recompună rețeaua de ipoteze Într-o urzeală rațională, care În sfârșit Își găsea o confirmare. Exista un singur motiv pentru care Bonifaciu putea dori să pună mâna pe o dansatoare umilă. Beatrice, ascunsă sub masa de carmin: moștenitoarea legitimă a tronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu totul. Umbli prin odăi, printre umbre și ți se pare că respiră. Poate sînt emanații ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uneori, ne Învață să ne apărăm, o dată, de două ori... pac, pac, pac! În marile malaxoare ale betonierei, unde se amestecă cimentul, tot efortul acela, toată lupta urmărind un singur țel - uniformitatea totală. Praful din care nu se mai poate recompune nimic, nici o formă, nici o culoare, nici o asperitate, praful, cea mai perfectă stare de anonimat, de aneantizare a oricărei inițiative de a exista În diversitate. Mă apropii cu pași repezi de șaizeci de ani, dar unde sînt planurile de altădată, gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe micul Julián ca fiind sînge din sîngele său și nici nu se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fiecare dată, și de fiecare dată Începutul luminii și drumul ei prin beznă? - De ce nu, messer Alighieri? replică Marcello. Totul va reveni la nimic, iar apoi va recăpăta formă, Într-o sublimă repetare a identicului. O ordine eternă va fi recompusă. - Asta e o nebunie, messer Marcello! exclamă Arrigo. Muștele astea care ne chinuiesc intră și ele În proiectul dumitale sublim? Și ele ar trebui să se repete, Într-un ciclu infinit? Și, de asemenea, măgarii și catârii din Florența, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute, cu o pălărie colonială și o sutană deschisă la culoare, tivită în partea inferioară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este a lui Nastratin Hogea la Isarlîk, drumul unui reîntrupat în mistica bogomilică a unui hogea răspopit. Imaginarul poetic recompune un univers de reverii a unei fantome a idealului. În locul cetății Meka, Ion Barbu și-a construit o așezare de câmp și apă, de târg și port, cetatea sa fragilă de vis: "alba Isarlîk". Este golul, nimicul și gratuitul, locul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]