495 matches
-
faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos? dar Agache ce mai face? Care Agache? zice doctorul cu mirare; apoi se reculege. Bine, e bine, e sănătos. Așa? zice stăpânul hambarelor și al batozelor. E bine? și pare foarte fericit. Și începe a vorbi iar repede, repede bolborosind. La revedere, la revedere! zice doctorul depărtându-se; mă grăbesc. Trebue să ajung coloana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la răspundere de Armand Călinescu. Un om care joacă cărți, la ruletă, etc., nu poate să gireze bine afaceri ca cele ale gazetei. După ce a scăpat de unele lucruri ce i se imputau în tinereță, ar fi trebuit să se reculeagă și să ducă o viață mai ridicată. Pare, însă, că nu are simțul moral necesar; că e otrăvit; de aceea nu adâncește nici ce scrie etc. Felul cum s-a comportat cu soția sa a doua Cosmuță e caracteristic. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care străjuiește mormântul are însemnate câteva cuvinte ale poetei: "Ceea ce sufletul face pentru trup face și artistul pentru poporul său"! Emoția de a fi lângă marea poetă era accentuată de gândul că în urmă cu doar 20 de ani se reculeseseră aici Salvador Allende și Pablo Neruda! În centrul din Montegrande aveam să admirăm un grup statuar, prezentând-o pe Gabriela, învățătoare, alături de doi copii. Eram profund impresionați de cele văzute, așa că drumul de înapoiere la autostrada Panamericană l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tragismul și măreția sa, unde mi-am permis câteva considerații cu privire la cifrele prezentate, de evrei asasinați în România, majoritatea acestora provenind din evrei din Transilvania de nord-vest, aflată după Dictatul de la Viena sub ocupația horthistă. Am vizitat apoi locurile sfinte, reculegându-ne la Sfântul Mormânt și la Zidul Plângerii, unde, conform tradiției, am scris și eu pe o hârtiuță o rugăminte către Cel de Sus și am introdus-o într-o crăpătură. (Minunea e că rugămintea, pe care n-o divulg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
referindu-se la o Gabrielă cu parfum de cuișoare și scorțișoară!) și atâtea alte minuni, mi-a umplut sufletul de o enormă fericire. După această vizită, ne-am plimbat puțin pe malul oceanului, acesta fiind singurul loc unde mă puteam reculege după Jorge Amado, apoi am plecat spre Rio. Ne aștepta un drum lung, dar aveam la ce ne gândi după Macaubas și Salvador! După distincțiile primite la 30 iunie la Rio Negro, respectiv "Ordem municipal do Brasao" și membru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau pe frumoasa și talentata cântăreață de copla, Isabel Pantoja. Îi mai pândeam pe vestitul navigator Juan Diaz de Solis, pe Velazquez și Murillo, pe Antonio Machado și, bineînțeles, pe cei doi mari împărați Traian și Hadrian. Aveam să ne reculegem în fața unei statui a lui Traian, numit de istoricul Suetoniu "cel mai bun și mai drept" dintre cezarii Romei, dăruită Sevillei de către statul roman, fiind neplăcut surprinși de bălăriile care înconjurau monumentul. Sic transit gloria mundi! De la Sevilla am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
provine din această anxietate rezultată din imposibilitatea de a regăsi un for interior, din pierderea a ceea ce Ortega y Gasset numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de a te reculege, de a te retrage cu seninătate în incoruptibilul tău for interior.” (trad. mea, A.M.) Înainte de intervenția lui Lache, între interlocutori dom- nește o armonie deplină ne încredințează naratorul. „Lacuna” despre care vorbește Lache este una sesizabilă în orice legislație și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
directorul ziarului France-Soir și a nenumărate alte ziare, reviste și posturi de radio, a încetat din viață. Televiziunea și întreaga presă plîng o mare pierdere. Președintele republicii franceze, Pompidou, împreună cu doamna s-au deplasat la domiciliul dispărutului spre a se reculege și prezenta condoleanțe soției sale, Hélène Gordon. Bachet, care era un om inteligent, nu avea la epoca cînd îl trimitea Lazareff să-i cumpere țigări, decît o situație modestă în jurnalistica de la Paris. Păcat că nu mai trăiește să vadă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
domnișoare, doamne și stimați domni”, ci doar “stimate doamne, stimați domni”. Aici am urmat modelul german, dar văd că nu funcționează. A propos însă de domnișoare și doamne, pe camino am remarcat prezența multor tinere sau femei adulte parcă mai reculese sau mai bine zis mai interiorizate decât în viața cotidiana. Cu siguranță altfel de cum sunt mediatizate. Mi se par mai pregătite pentru un camino spiritual, comparativ cu bărbații, mai atletici, mai bronzați și parcă mai mult înclinați spre sport, turism
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de pe tot pământul și cu ele omenirea întreagă s-a cutremurat; catastrofa a fost amânată de noi toți, dar mai ales de femei depinde ca urile năpraznice, ce de 20 de ani amenință însăși civilizația europeană, să înceteze, să ne reculegem și să căutăm prin înțelegeri pașnice, prin învoirea între popoare a rezolva diferendele, nu prin distrugere. Din partea noastră pot spune sus și tare că femeile române oriunde s-au întâlnit cu surori de orice neam și crez, cu lealitate le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
mă voi îndrăgosti pentru scurt timp, cât țin sărbătorile, de Mihai Gâdea, de Valentin Stan și de Mircea Badea. Voi vorbi cu Moș Crăciun ca tuturor să le aducă o icoană cu chipul lui Dan Voiculescu, în fața căreia să se reculeagă fiecare înainte de emisiune. În plus, îl voi ruga pe Moșul săi dea lui Mihai Gâdea un gel de păr și un strugurel de buze, iar lui Stan, postul de ministru de Externe, la care domnul cu laptop râvnește de multă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasa îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, măi privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădină, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn că la sfarsitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu sentimente între vis și realitate, între Cer
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ceva bun, ceva sfânt în noi. Ne-a transformat sfințenia lui Dumnezeu. El este prezent în noi, în inimile noastre. Locuiește în noi. Ce bine ar fi să putem păstra în sufletul nostru acea sfințenie. Am mai stat, ne-am recules, am făcut poze. Un domn care era cu noi ne-a filmat. Unii au intrat în magazine să-și ia ceva suveniruri. Alții au luat și apa în sticle din râul Iordan. Și cu toții ne-am urcat în autocar și-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Intrăm pe strada Muzelor, lăsăm în stânga intrarea spre Institutele Unite și, pe nesimțite, ajungem în Sărărie. Furat de gânduri, nici nu am băgat de seamă că Mișa îmi povestea ceva. Se vedea treaba că Mișa avea mâncărici la limbă. Mă reculeg și ascult. Să vedeți: iarna trecută, mergeam cu sania pe Scăricica și văd dintr-o dată o droaie de copii cu săniile, iar între ei un bărbat voinic, care, nici una nici două, s-a așezat pe o săniuță și dă-i
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
o sută doi civili omorâți, pe 18 aprilie 1996, de o rachetă israeliană care a nimerit într-un refugiu ONU, și alți douăzeci și nouă din care douăzeci și trei de copii morți în cursul bombardamentului din iulie 2006. Mă reculeg o clipă în fața careului de pământ bătătorit unde au fost înmormântate victimele. Doar câte o fotografie pe fiecare mormânt. Două femei din fața locului sunt și ele acolo. Nimeni altcineva. Gazdele mele încă n-au digerat faptul că nicio autoritate guvernamentală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care-i așteaptă fie acasă la mort, fie la un salon din sat reținut în acest scop în următoarele trei dimineți, cineva din familie aduce la mormânt o ulcică cu jar și tămâie, aprinde o lumânare, afumă mormântul și se reculege câteva momente. 4.Semne prevestitoare ale vremii Oamenii satului nostru au păstrat de-a lungul secolelor, poate a mileniilor, experiența acumulată din bătrâni în mersul vremii, observînd interdependența între fenomenele naturale, meteorologice sau de altă natură și trăgând concluzii verificate
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
putut fi înțeles de oameni, la nivelul modestei noastre așezări. Este momentul ca toții fiii risipiți, dar nu și risipitori, să mai vină odată în sat, să se revadă, să se recunoască, să depene amintiri și mai ales să se reculeagă la mormintele înaintașilor lor, întru benefică înălțare sufletească. Este momentul ca soborul de preoți să fie întrunit ca să înalțe o rugă de mulțumire către Dumnezeul care ne-a dat zile de am ajuns această clipă a revederii, cu care ocazie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zambile albastre și albe și cu ele urc Dealul spre Cimitir să împodobesc mormântul soției, al fostului meu profesor și director la Școala Normală, al fostei mele învățătoare Cezarina Iovan și al altor prieteni plecați pe tărâmul de dincolo...Mă reculeg mai bine de o oră în liniștea celor de sub cruci și apoi cobor spre casă pe un soare sclipitor și tot mai luminos”... Poate în drumul acesta se răscoleau iarăși gândurile pe care le pusese deja în primul volum al
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
primiți a trecut de la 100 la 130, cu vârstele între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la maxim. Casa a devenit punctul de referință pentru multe suflete care voiau să se reculeagă în rugăciune și să se oprească în capela Adorației perpetue. Dar parohii, temându-se că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Brătianu, n-a avut inspirațiuni fericite în ches tiunea Dunărei. De aceea n-a murit în plină glorie ca om de stat și diplomat, ci acoperit de umbra în care intră oamenii în urma unei înfrângeri după care nu se pot reculege. Fiindcă nu înfrângerile doboară, ci numai neputința de a te ridica după ce ai căzut. Oamenii politici sunt ca boxerii care nu sunt de clarați knock-out decât dacă nu s-au putut scula de la pământ după 10 secunde. Generalul Cristian Tell
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
României din acea perioadă. Autorul a participat implicit la majoritatea evenimentelor prezentate, prin urmare autenticitatea lor este în afară de orice îndoială, ceea ce explică, pe alocuri, efuziuni lirice, accentele sentimentale și entuziasmul înaripat, așa cum mărturisește autorul chiar de la început: "Vroiesc numai să reculeg amintirile mele personale despre unele fapte întâmplate sub ochii mei... Simt, dar, o mare plăcere să revin un moment asupra acestor fapte petrecute, cum am zis, sub ochii mei și care au schimbat fața țărei într-un timp relativ așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nu am intențiunea să fac o descriere istorică amănunțită a tuturor împrejurărilor prin care a trecut țara cu ocaziunea luptelor pentru Unire. Mi-ar trebui volume pentru aceasta și îmi lipsește în mare parte și materialul trebuitor. Vroiesc numai să reculeg amintirile mele personale despre unele fapte întâmplate sub ochii mei, la o vrâstă când impresiunele se întipăresc în memorie ca pe ceara fierbinte pentru a nu se mai șterge. Am ajuns aproape la capătul cărărei. Când mă uit îndărăpt la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stare să judec eu aici. Istoria rece și nepărtinitoare puind în cumpănă dreaptă faptele sale bune și rele, îi va desemna locul ce i se cuvine în rândul Domnilor țărei. Eu, precum am zis și altădată, nu fac decât să reculeg amintirile mele personale și să-mi reîmprospătez impresiunile de atunci pe care nu le pot uita. O zi și o noapte a stat Vodă Cuza în Dorohoi, în care timp avui ocaziune să-l văd de aproape de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în razele răsăritului sau ale asfințitului, mă uitam pe mine însumi și mă simțeam dus pe altă lume. Ei bine, cum stam așa cu privirea rătăcită în albastrele depărtări, fără voie gândul meu se întoarse spre trecut și prinse să reculeagă amintirile din tinerețe, care ca frunzele uscate au rămas în urmă ca cararea vieței. Multe din aceste scumpe amintiri le-am dat jertfă prin un șir de volume tipărite; totuși unele au ramas uitate, mistuite în fundul memoriei, căci eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mulțumesc, mă simt mai puternică și mai perceptivă. Satisfăcut, oficiantul îi prezintă felicitări și îi oferă două suluri de bumbac mercerizat verde și încă două, mai mici, de culoare portocalie. O invită să stea o vreme pe culoar ca să se reculeagă. Se reculege o clipă sau se preface. Și, apoi, e sătulă de asta, se simte rău, bate la o ușă, la întâmplare. De dincolo se aud voci, râsete și zăngănit de tacâmuri. Un șef de sală, în frac negru și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]