484 matches
-
-i lasase nici o speranță, dar, cu o mică insistență,cine știe...? Tony Pavone, avea un suflet deosebit de sensibil. Simțea nevoia unei apropieri mai profunde către o ființă zămlisită În cinste și iubire, căreia el Îi va dărui totul! Fulgerător, se reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pare rău...!” „Cine să-l de-a afară...? Fratele său, dictatorul țării...?” La acest răspuns negativ, Tony Pavone rămase mut de uimire. Pe moment avu impresia unei inverse rotiri a pământului. Fu la un pas de-a izbugni Însă, se reculese Încercând să fie cât mai calm posibil. „Da, desigur aveți dreptate...Ofițerul aflat În slujba guvernului, nu-și face decât datoria pentru care e suficient de bine plătit. Cer scuze, domnule General...! Oricum, comunica-ți fetei Dv. doamna Claudia să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul, domnilor. Aveți grijă. S’ar putea să restituiți salariile grase, pentru incompetență profesională...! Cele câteva kilograme de făină albă de proastă calitate, după cum se poate vedea, e Împachetată În ziare. Desigur, În lipsa mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deosebite erau închipuirile mele de această boală grabnică, arzătoare și dulce, care mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire! Și cât de repede se petrecuse totul! Nu mă mai puteam reculege; nu puteam să mă gândesc la nimic. Gândurile mi se împrăștiau, apoi se adunau într-un singur punct - și deodată răsărea fata înainte-mi, înaintea ochilor închiși pe jumătate... Îmi făceam planuri, rosteam în gând vorbe pătimașe. Și vremea curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înfrățire și credință. În numele zeului, care îi învățase să deosebească binele de rău, își închinau viața idealurilor de dreptate și eroism, întăriți de o credință ce le promitea viața după moarte. Plecându-și capul, Antonius închise ochii, pentru a se reculege. Unul după altul, soldații din drapelul care îl escorta pe legatul Legiunii a șaptea veniră lângă el, la umbra fagilor de la marginea pădurii. Rămaseră tăcuți, contemplând orașul îndepărtat și gândindu-se la zeul care voia ca ei să fie eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ajunsese acolo și o anumită Lily Fundyfer... Și alte paparude. A ieșit un scandal cumplit... La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o exprima în afară deslușit, era o dovadă, pe care nici ea nu o putea tăgădui, a ideilor lui Mini despre "trupul sufletesc". - Aide, spune ce a fost cu gheața în iarna memorabilă! - Așteaptă! Să găsesc drumul! și Mini se reculese ca să parcurgă, în adevăr, drumul acela tainic căruia vroia cândva să-i tragă harta și care supăra pe Nory. - Ca și cum n-ar fi destule dosuri în Cetatea ta vie! Să mai căutăm altele în suflet! . . . întreabă-mă pe mine prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
conștiinței. Lenora reacționa logic către sentimente și gânduri pe care le avea despre cele petrecute, așa cum ea le socotea, așa cum nu le putea mărturisi. Pentru ceilalți totul părea absurd. După primele izbucniri neputincioase, în epoca aceea do liniște aparentă, își reculegea probabil necazul, medita mijloacele de a schimba. . . Ce? Ceea ce fusese. Adică ceea ce era iremediabil. Aci era punctul dureros și grav al tragediei. Când omul dă cu fruntea de imposibil, lupta e grozavă, tocmai pentru că e zadarnică. Gândurile se ciocnesc mereu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei, mulțimea făcea impresia pe care o face lumina vie asupra ochilor deprinși cu umbra. Necunoscută, nebăgată în seamă, se amesteca în frământarea, în furnicarul ei, ca una din miile de fețe vii ale chipului multiplu al Cetăței. Acum se reculesese din prima emoție și orașul i se limpezise. Nu mai era străină, rătăcită, și mulțimea nu mai era chipul multiplu al unor necunoscuți. O pudoare a existenței ei precise o făcea să evite promiscuitatea localurilor publice. Era pentru ea o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu erau făcute din piatră și se lăsau pradă sentimentelor evocate de koto. Nici unul nu-și putea stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când văzu expresiile de pe chipurile soldaților din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un pas înainte, femeia se reculese și, dezlegându-și repede șnurul mânecilor, se prosternă pe podeaua de lemn. Fără ceremonie, Hideyoshi se așeză. — Primul lucru pe care vreau să ți-l spun, doamna mea, e că fiica ta și doamnele din Himeji au devenit bune prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patul pregătit pentru culcare. Dumitrițele din oală răspândeau mireasmă de toamnă așezată... În timp ce mâncam, mă tot întrebam cât are să rămână în umbră această ființă care are atâta grijă de mine?... La sfârșitul mesei, m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule? Ai venit să te pătrunzi de spiritul lunii?” - mi s-a părut că mă întreabă izvorul în galopul lui către vale. “Am venit să mă răcoresc. Să scap de vedenii și vise de neînțeles” - i-am răspuns
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă s-a recules și a venit lângă mine, îndemnându-mă din priviri să ne continuăm drumul. Pornesc alături de bătrân, dar nu-mi iese din cap povestea caselor vândute de Drăgana. În cele din urmă, mă hotărăsc să-i vorbesc bătrânului: Aici, la doi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pornire de răzvrătire. Îl vedeam că suferă pentru această scădere a mitropolitului față de menirea pe care o are prin ridicarea pe o asemenea treaptă a ierarhiei bisericești...Bietul bătrân își ia asupră-și păcatele altora. În cele din urmă se reculege și, cuprinzând într-o singură privire toată îngrămădeala de case și dughene, începe să-mi spună care și a cui au fost și sunt...Îl urmăresc cu atenție și încerc să rememorez zapisele și ispisoacele ce pecetluiesc stăpânirea lor. Când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a ademenit îndată... Ne-am așezat și am rămas o vreme în contemplare... Priveam din când în când la bătrân. Se vedea ușor că poartă un dialog tăcut și profund cu frumusețile din preajmă. În cele din urmă s-a recules, și m-a întrebat: Ai vreo preferință sau putem povesti orice? Cu îngăduința sfinției tale, eu aș deschide vorba despre mănăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur sau Zlataust, cum i se mai spune. Dacă asta ți-i dorința, eu nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te afli lângă mine atunci când am nevoie de ajutor! Te-ai aprins, dragule, și peștele din undița ta îi gata să se înece. Nu de alta, dar nu-i frumos să-l lași să se zbată agățat în cârlig. Mă reculeg repde și trag chiticul afară din apă... Bătrânul nu mă slăbește: Dacă tot ai terminat treaba cu peștele, spune-mi, te rog, ce știi despre începuturile mănăstirii Sfântul Spiridon? Nu am încotro, părinte, și trebuie să apelez la zapisul căpitanului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după doar câteva rânduri pe care apucasem să le citesc. Am închis ochii și am încercat să mă reculeg. Am stat așa o bună perioadă de timp, după care am respirat adânc și am continuat să citesc. Au trecut patru luni de când sunt aici. M-am gândit mult la tine în tot acest timp. Cu cât m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-a Întrebat furioasă cum puteam crede una ca asta. Apoi a adăugat: „Bunica mă aducea aici, pe plajă, și o invoca pe zeiță pentru ca eu să pot crește frumoasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să realizeze, cu prețurile de azi, nici măcar trei sferturi din arendă, fără să se gândească la un câștig cât de mic pentru dânsul, pe care I-ar merita, căci depune o muncă supraomenească... Nadina își pierdu drăgălășenia o clipă. Se reculese însă repede și surîse: arendași sunt destui, numai moșii să fie. Platamonu confirmă că, da, sunt, dar depinde cum sunt. Ș-apoi cine cunoaște meseria nu poate oferi nici jumătatea arendei pe care el a plătit-o pentru că așa a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese și continuă mai calm.) Ați apucat pe căi rele, nenorociților! Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat Dumnezeu și vă lăcomiți la averea altora! Veniți-vă-n fire! Duceți-vă acasă și vedeți de munca voastră cinstită, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va uni cu trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. „Va interesa pe istoric fapte de ordin social: cum s-a organizat un popor, câtă abnegație și câtă cinste a pus și, mai ales, cum a știut să se apere și să se reculeagă în marile dezastre [...]. Energiile latente ale națiunii s-au deșteptat și s-au încordat. Tot poporul s-a strâns într-un bloc sub izbitura de val a nefericirii”. Două evenimente externe, survenite la un interval scrut de timp, au avut
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]