1,038 matches
-
prin aclamație ridicarea unei statui în onoarea sa și o pensie anuală de 2 000 de ducați (24 000 fr.) pentru văduva sa. Prințul făcu apel la patriotismul dreptei pentru a găsi un succesor d-lui Catargiu; întregul partid se recuză. Capitolul 5 Despre proprietate în Moldo-Valahia Proprietate colectivă la origine • Aceasta devine condițională prin crearea fiefurilor și mănăstirilor • Individuală în epoca decadenței, își schimbă proprietarul sub regimul fanariot • E absolută astăzi, de ce? • Dorințe modeste ale țăranilor • Proiectul lui Catargiu nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
est, ținta sa poate fi ușor deculpabilizată, sfătuită, avertizată, într-un cuvânt, reconsiderată moral. Apoi, din punct de vedere psihofiziologic, poetul este predispus la a manifesta un comportament masculin excesiv (dacă trecem în revistă, de pildă, independența față de autoritatea paternă, recuzată de timpuriu, tendința de a domina intelectual relațiile afective, mizantropia, asumarea deplină a statutului familial, dar și orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau independentă de acesta, prozopopeea argheziană, întrebuințată în diverse scopuri (surplus de persuasiune, de pildă, când vorbește Coco, convingător, când sunt invocate personalități absente, comic, când cuvintele sunt puse în gura adversarului), constituie o altă sursă aparte a polifoniei discursului. Recuzând, de pildă, pretențiile de critic consacrat ale lui Iorga, Arghezi demontează, pas cu pas, teza adversă, prin retorsiune, o tactică extrem de eficientă, care suplinește, cu succes, raționamentul demonstrativ. Vedem cum discursul citant exploatează segmentele vulnerabile ale discursului advers, boicotându-l
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
circumspecție critică, sociologică, istorică sau de toate împreună. Este cunoscut dialogul de surzi între proferarea carismatică a "efectului de artă", fără valoare de cunoaștere, și cunoașterea, fără grație și sensibilitate, a cauzelor și factorilor săi obiectivi. Cunoscătorii și artiștii îi recuză ca fiind pedanți și filistini pe cei care raportează arta la condițiile ei exterioare, în numele unei experiențe intuitive, incomunicabile și intimiste despre care ne asigură că este adevărul artei. Fiecare operă, zic ei, este unică. Regat al particularului, arta exclude
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim și Revoluția 55. Aceiași oameni care recuză noțiunea de avangardă politică își însușesc influența ei imagistică. Nu un socialist francez, discipol al lui Fourier, Gabriel-Désiré Lavedan, a transportat în 1845 în artele frumoase această metaforă militară, calchiată de fapt pe modelul, modern pe atunci, al căii ferate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care apariția creștinismului, paradox pe care va trebui să-l explicăm, nu creează o bulversare radicală. Noua credință îmbrățișează schemele de viziune ale Antichității și se strecoară în ele (cum face și cu structurile politice de autoritate), deși teoretic le recuză. Prin factura și simbolistica ei, imaginea paleocreștină este neo-păgână, chiar arheo-romană. "Arta" asigură tranziția de la teologic la istoric sau, dacă preferăm, mutarea centrului de referință de la divin la uman. "Vizualul", de la persoana punctuală la ambientul global sau de la ființă la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne aduce la cunoștință în Istoria teatrului italian (Histoire du théâtre italien, 1728) și în Reflecții istorice și critice asupra diferitelor teatre din Franța (Réflexions historiques et critiques sur les différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze teatrul și să recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumină sau de sunete etc. El nu poate exista fără relația actor/spectator, fără comuniunea de percepție directă, "vie"". Este un vechi adevăr teoretic, bineînțeles, dar când este aplicat în mod riguros, subminează majoritatea ideilor noastre obișnuite despre teatru. El recuză noțiunea de teatru ca sinteză a unor discipline creatoare disparate literatură, sculptură, pictură, arhitectură, jocuri de lumină, interpretare (sub conducerea unui regizor)." Orice efect care nu ar fi produs chiar de interpreți este eliminat. Actorul, investit cu cea mai înaltă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
avid de toate, de dragoste și de celebritate deopotrivă, știu bine că singurul cu adevărat faimos a fost, în cuie, înălțat pe cruce. Că, dincolo de vanitatea mea, strîngerea care mă ține alăturat mie mă va opri s-ajung acolo. Mă recuz de la blasfemie. O simt și-mi vine greu să accept că „eul“ e fărîmat într-o sumă de „proto-euri“ amorfe. Dar trebuie să fie așa ca să pot de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
minore. Sunt simboluri alfabetice (numele), sonice (tonalități) și numerice (sunetele temelor) care consemnează delimitarea unui început, derulat, conectat și marcat prin integralitatea sa finită. Revenind la afirmația consemnată la începutul acestui serial cu privire la certitudine și ezitare, la punctul impus ori recuzat prin virgulă, autosimilitatea este uni-vectorială, sau...și altfel: „Laboriozitatea facerii este relevată prin proiecția întregului în componentul său, sau prin componentul (re)configurat la nivelul întregului”. Speculații, coincidențe, potriviri cu preaviz, scenarii, mecanisme, fenomene deslușite-nedeslușite! Răspunsuri cu evidențe motivabile, intim-particularnice
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
a spus / și vine teleap-teleap sfârșitul lumii"208. Un caz de ultim ceas pare să fie cel al lui Liviu Ioan Stoiciu, care a evoluat spre zona kynică a postmodernismului. Respingând discursul tot mai obscen al ultimilor postmoderniști, Stoiciu îi recuză, în deja citatul interviu din revista Feed back: "M-am despărțit de <<fracturiștii>> bucureșteni, de <<golăneala>> lor afișată". Despărțirea lui Liviu Ioan Stoiciu e și de gălăgioasa modă a "demitizărilor" valorilor naționale. Iată cum evocă o expoziție bucureșteană deschisă în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
zonele de transparență ale lumii ca lumen, căci recuperarea luminii din opacitatea lumii și a culturii înseamnă cunoaștere a lui Dumnezeu, în ultimă instanță. Fără voia lui, transmodernismul părintelui Fanella pare a fi extrema transmodernismului lui John Zerzan, căci unul recuza total Cuvântul, pe când celălalt îl repune pe calea regală a cunoașterii. În ce mă privește, am încercat să pun temeliile unei hermeneutici noi, pornind de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din Renaștere și până la postmodernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
evocând argumentele obiectivării, îl voi ruga să ia seama la faptul că poezia se află peste tot, risipită, vorba lui Arghezi, ca o mireasmă-ntr-o pădure..."369. Din aceste precizări de finețe, înțelegem că C. D. Zeletin nu-și recuză nici o latură a personalității sale în favoarea exclusivă a uneia, el fiind, ca și Ion Barbu, deopotrivă om de știință, dar în medicină. Predispozițiile interdisciplinare și transdisciplinare sunt evidente. De altfel, cred că asta îi unește pe Ion Barbu, pe Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
obținut] din vânzarea c]rnii. Discutând despre acest caz cu c]petenia satului, am incercat s] îi ar]ț c] B a obținut un beneficiu de pe urma inițiativei lui A de a porționa și a vinde carnea. C]petenia m-a recuzat: „Dac] ți-aș rupe c]masă într-o lupt], ai fi mulțumit dac] ți-aș da o c]mas] nou]?”. Pentru acești s]teni vitele sunt mai mult decât o simpl] marf] care poate fi transformat] în bani. Vacile erau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
loc o subtilă interacțiune între verticala centrală a pânzei și axa principală a temei compoziționale. În Autoportretul său de la Kenwood (figura 76), capul este într-o poziție oarecum excentrică, în stânga verticalei centrale. Dar cum poziția dominantă a capului nu este recuzată de nici un element al șarpantei compoziționale de bază, capul este suficient de puternic pentru a impune picturii osatura sa solidă. Aceasta deplasează verticala centrală spre stânga, distrugând astfel echilibrul și creând o discrepanță între compoziție și dreptunghiul care încadrează tabloul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și de Răsărit, eliberarea de nazism n-a însemnat liberate. și până și în ianuarie 2006, el a protestat cu furie împotriva unei rezoluții a Consiliului Europei care chema la condamnarea solemnă a crimelor comise de regimurile comuniste și a recuzat orice demers comparativ între nazism și comunism reunite sub conceptul de totalitarism*. Pot fi oare comparate comunismul și nazismul? Contrar unei legende foarte răspândite, noțiunea de totalitarism* n-a fost inventată în timpul Războiului Rece*: ea a apărut în Italia în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ba chiar că vor putea refuza să se supună ordinelor. Pe 17 aprilie, Lenin, care se afla în exil în Elveția, se înapoiază în Rusia și impune Partidului său bolșevic tezele „din aprilie”, de esență radicală: el refuză continuarea războiului, recuză ideea unei republici parlamentare și guvernul provizoriu, și preconizează luarea puterii de către bolșevici, fraternizarea pe front și naționalizarea pământului. El menține această linie și atunci când, pe 19 mai 1917, este format un nou guvern cuprinzând nouă miniștri K-D și șase
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
climat tensionat, activiștii bolșevici și gărzile roșii ocupând sala. Bolșevicii încearcă, fără succes să impună prin vot un text prin care Adunarea s-ar declara incompetentă. Forțează apoi adoptarea unei „Declarații a drepturilor proletariatului”: parodie a „Declarației Drepturilor Omului”, aceasta recuză drepturile omului și ale cetățeanului și constituie de fapt un program socialist și revoluționar. Declarația fiind respinsă cu majoritate de voturi, bolșevicii decid să părăsească Adunarea. Pe 19 ianuarie, la ora 4 și 40 de minute, șeful gărzii ordonă ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care producția ar fi autogestionată de către muncitori. Ceilalți vor să provoace, prin „acțiune directă” sau prin „propaganda prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antibolșevism și antisovietism Odată cu revoluția din Octombrie*, termenii dezbaterii se schimbă radical. Comunismul nu mai reprezintă o amenințare ipotetică ci o realitate care bulversează societatea. Bolșevicii* distrug economia* de piață, abolesc proprietatea privată, îi persecută pe cei avuți, nesocotesc națiunea, recuză religia*, combat Bisericile, declanșează războiul civil* vinovat de nenumărate atrocități. Două milioane de ruși iau calea exilului* și răspândesc în întreaga lume frică și ura lor de bolșevism*. Acum fraza sfidătoare a lui Marx din 1818 - „O stafie colindă Europa: stafia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Petrogard, Kricevski - în Scrisorile sale din 1917 -, menșevicul Iuri Martov în Bolșevismului mondial (1923) sau social-democratul german Kautsky în Dictatura proletariatului (1918) și Terorism sau comunism (1920). De asemenea, în timpul congresului de înființare a PCF*, în 1920, Lîon Blum recuză metodele de acțiune leniniste și se opune aderării partidului la IC. încă din anii 1920-1921, anarhiștii ruși se ridică cu arma în mână împotriva bolșevicilor, la chemarea „Jos comisarocrația, trăiască sovietele”. Dacă sunt de acord cu distrugerea marii proprietăți private
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stat, cât și acelea ale unui partid, fapt care trece prin numirea unor membri ai partidului în toate posturile de conducere din stat, Lenin fiind liderul partidului și totodată președinte al guvernului. El impune încă de la început regimul partidului unic, recuză separarea puterilor subordonându-și executivul, legislativul și judiciarul, și își instaurează propria-i dictatură asupra partidului. Pe 14 noiembrie 1917, Lunacearski declară că „în curând nu va mai rămâne în partid decât un singur om - Dictatorul”. Pe 17 noiembrie, Lozovski
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluția din 1905, care a fost mai curând o mare mișcare țărănească, el preconizeză alianța proletariatului cu țăranii săraci, sub forma unei ,dictaturi revoluționare a muncitorilor și a țăranilor”. în 1914, războiul european îl face să-și înăsprească poziția: el recuză orice patriotism și cheamă la ,transformarea războiului imperialist în război civil”. în sfârșit, revoluția din februarie 1917 îl face să adopte teoria revoluției permanente a lui Troțki*: instaurarea dictaturii proletariatului și trecerea de la revoluția burghezo-democratică direct la revoluția socialistă. Dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]