402 matches
-
de organizare vor putea fi explicate prin legi ale unui nivel mai fundamental. Dar asta nu înseamnă a accepta că ele ar trebui să fie cercetate doar din această perspectivă. Mayr îl citează pe filozoful Hilary Putnam, care califică poziția reducționistă drept „infatuare față de ceea ce este posibil în principiu, completată cu indiferență față de practică și de structura actuală a practicii“. Este o poziție bine ilustrată de cei care afirmă că biologia moleculară nu este un domeniu al cercetării biologice, ci întreaga
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pare deosebit de important și mai apropiat preocupărilor mele. Nu pot admite că numai partidele și politicienii sunt opaci și deficitari în raport cu demersurile ideologice. Determinismul linear și mecanicist, pozitivismul transplantat, ca atare, din științele naturii în științele sociale, darwinismul social, istoricismul reducționist din gândirea modernă au alimentat și influențat, de la caz la caz și în ponderi diferite, naționalismul radical și xenofob, socialismul luptei de clasă, comunismul partidului unic, fascismul statului total și corporatist, nazismul dominației rasiale, toate acestea percepute în lumea postmodernă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
impune mai devreme sau mai târziu în ciuda oricărui și dincolo de orice colectivism genera-ționistic, numai că istoricul literar are irepresibila, legitima nevoie de-a opera cu tendințe, stiluri, școli, promoții, curente... inclusiv topuri. Să știți că eu apreciez exercițiile de sinceritate reducționistă de genul "numiți trei mari scriitori", sau cinci mari romane. Ești obligat să-ți cureți necruțător tolba opțiunilor, dincolo de toate nuanțările, ezitările și impulsurile duplicitare. Pe de altă parte, vă amintesc de excelenta inițiativă a Observatorului cultural de acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
puternică pe faptul că însăși diviziunea dintre societatea civilă și stat vorbește despre capitalism. Wood s-a dovedit a fi visul oricărui preopinent. Împotriva atacului meu inițial, că discursul marxist asupra societății civile moderne este inspirat de o gîndire monistă, reducționistă și economică, ea a insistat asupra punctului care era cel mai vulnerabil: relațiile de exploatare și de dominație bazate pe proprietate "constituie în mod ireductibil societatea civilă, nu ca o dezordine străină și corijabilă, ci constituind chiar esența ei, structura
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
normal, considerate printre principiile fondatoare ale oricărei societăți civile în acțiune, sînt îndepărtate conceptual ca simple fantome: cu alte cuvinte, societatea civilă, o categorie de care Bauman are nevoie pentru a salva modernitatea de ea însăși, este supusă unei interpretări reducționiste care, din punct de vedere formal, se aseamănă cu reducerea marxistă a societății civile la dominația și violența burgheze. Nu e de mirare că, în concluziile sale, Bauman devine trist. Tipul de analiză a "civilității moderne ca barbarie" oferită de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de asocieri vizuale, aceeași mișcare care le face vizibile le conduce spre o cu totul altă direcție. Ca și visul, mitul nu poate fi delimitat, definit, închis într-un contur precis decît în urma unei operații de conceptualizare, în mod obligatoriu reducționiste, care riscă întotdeauna să-1 falsifice sau să ne dea doar o versiune sărăcită, mutilată, amputată a bogăției și complexității sale. Claude Lévi-Strauss4 nu pierde ocazia să ne reamintească: ar însemna să ignorăm cu totul natura realității mitice dacă am încerca
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Heidegger arată că toate aceste doctrine nu sunt rodul extravagant al minții bolnave a gânditorului-poet, ci constituie sfârșitul esențial și ineluctabil al metafizicii occidentale, gândită riguros până la ultimele sale consecințe. De aceea, interpretarea lui Nietzsche ca moralist și psiholog este reducționistă și insuficientă, oricât de importante ar fi cuceririle psihologico-morale care îi sunt recunoscute (Klages); sau ca gânditor politic și critic al civilizației, oricât de lucid și clarvăzător ar fi proiectul care i se atribuie (Baeumler); sau ca filozoful existenței ale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
că este o expresie aparte "pe măsura sufletului poetului", reflectînd viziunea unui individ deloc supus unor convenții ("un spirit deosebit"). Vom examina pe rînd aceste diferite poziții descriptive, urmărind cronologia apariției lor. În prealabil, insistăm asupra faptului: că ar fi reducționistă viziunea prin care am prezenta istoria unei tehnici de scriere ca fiind liniară pentru că, așa cum vom vedea mai tîrziu, forme diferite pot fi co-prezente în cadrul aceluiași text; că e recomandat să adăugăm la clasificarea lui P. Larousse descrierea productivă, așa cum
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
zilele imediat următoare. O analiză tematică a acestor inscripții este în măsură să clarifice măcar parțial sensul manifestațiilor din 21-22 decembrie. Predominarea cantitativă a lozincilor anti-Ceaușescu poate induce la un prim examen opinia după care revolta spontană ar corespunde variantei reducționiste promovate ulterior de Iliescu și de FSN. Din cele 141 de graffiti înregistrate, 57 reprezintă variații pe tema ostilității față de Ceaușescu, fie singur, fie asociat cu soția. Varietatea extremă a expresiei acestei ostilități, de la simplul "Jos Ceaușescu" la bancuri și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a lumii ("Les représentations en géographie" in A. Bailly et al., Encyclopédie de la géographie, Paris, Économica, 1992; Michel Roux, Géographie et complexité. Les espaces de la nostalgie, Paris, L'Harmattan, 1999). 3. O a treia privire 3.1. Refuzul unei viziuni reducționiste asupra activității mentale 3.1.1. Proiectul behavioriștilor La începutul secolului [sec. XX], conduși de o credință fără limite în științe și progresul lor, anumiți cercetători în psihologie, dorind să se îndepărteze de procedurile de analiză introspectivă a conștiinței, considerate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fapt, discipolii lui Clifford Geertz subliniau că principalele obstacole pentru înțelegerea antropologică și etnologică sunt cele de natură spirituală, și nu culturală: "cultura furnizează mijloacele acestor interpretări, dar nu interpretările în sine"225. Așadar, dacă ne înscriem într-o logică reducționistă, de tipul "primitivul este superstițios și omul modern este un exemplu de raționalitate", rezultatele pot fi contrazise. Mult mai important este să descoperim cum au supraviețuit diverse credințe și practici în diverse spații culturale. Un alt rezultat interesant a fost
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ostile pe care o observă în sistemul anarhic, luat ca întreg: "Între oameni [bărbați], ca și între state, nu există o ajustare automată a intereselor. În absența unei autorități supreme, există în mod constant posibilitatea rezolvării conflictelor prin forță". Argumentele reducționiste care explică conflictele internaționale prin concepții privind natura umană "rea" sunt frecvent folosite în teoriile realiste ale Relațiilor Internaționale. Hans Morgenthau susține că "interesul național" obiectiv este puternic înrădăcinat în natura umană și prin urmare în acțiunile oamenilor de stat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și puțin reducționist, raportul între retorică și dialectică poate evidenția distincții de genul: monolog-dialog, persuasiv-euristic, ipoteze-teze, asertiv-dubitativ, însă, în practica discursivă, lucrurile nu pot fi strict demarcate, iar teoria a ajuns la puncte de vedere disparate și complexe, cel puțin în ceea ce privește retorica 23
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trăiesc în ea sunt solidari cu natura, sunt responsabili de ceea ce fac și ce li se întâmplă. Diminuarea decalajelor și a sărăciei este problemă majoră din considerente legate de supraviețuirea noastră în ansamblu. Se propun planuri, programe, proiecte, modele, soluții reducționiste, însă, față de complexitatea lumii în care trăim, în care faptele și fenomenele societale integrează, în același timp, dimensiuni economice, tehnice, sociale, politice, culturale. Noua mondialitate pare să inducă un fel de dependență a societăților de un ansamblu coerent de legi
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
patogene de asemenea, fiindcă se asociază cu numărul mare de ore de muncă (oamenii se pot îmbolnăvi și muri de multă muncă...), cu transportul, migrația, slăbirea sau ruptura legăturilor cu familia 375. Oricât de fascinante ar fi, aceste cercetări sunt reducționiste dacă vor să evidențieze o relație de tip cauză-efect. Cercetările longitudinale pot fi convingătoare doar dacă demonstrăm că o cauză postulată precede în timp un efect observat, însă modul nostru obișnuit de a vedea boala este profund impregnat de viziunea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
vindecători tradiționali, vindecători moderni, vânzători de medicamente, automedicația sau lipsirea de tratament). Cercetarea stării de sănătate sau boală Experimentarea baza testării ipotezelor în fizică, în biologie este inaplicabilă în societatea oamenilor, din rațiuni practice și etice. Complexitatea fenomenelor sociale face reducționiste explicațiile deterministe de tip cauză-efect. Sociologii fac eforturi să pună în evidență regularități ale faptelor sociale, dar nu ajung la legi de felul celor din științele zise exacte, nu ajung la formule... Cunoașterea problemelor și rezolvarea lor pot spori pe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
doar informațiile de factură vizuală, nu doar culoarea, forma, dimensiunea, ci și informațiile de factură olfactiva, tactila și gustativa, precum gustul, aroma și temperatura, toate încadrate într-un anume moment și într-un anume loc din spațiu. Așadar, ar fi reducționist și incorect că imaginea să fie înțeleasă doar ca imagine pictografica, așa cum am fi tentați dacă ne-am raporta la termenul „imagine“ din limba română, termen care are mai mult conotații vizuale. Dacă lucrurile ar sta totuși în acest fel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să mănânce carne de porc, dar eu nu-i îngădui Profetului să-și bage nasul în bucătăria mea, unde popreala lui e inoperantă.“ Gastronomia presupune hedonismul; rafinamentul care nu are ca scop plăcerea, ci este efectul respectării unor tabuuri, e reducționist, restricționar, mai precis, și nu se poate afla la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în ultimii ani, este de-a dreptul aberantă: ea denotă dispreț atât pentru semnificația creștină a postului (efectele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în genere, o taxează prin judecăți reducționiste, nihiliste, din necunoaștere. Considerăm absolut necesar să-i acordăm un paragraf, nu cu titlu de paranteză, întrucât acesta este secolul în care, prin realizările sale științifice, medicale, face ca alchimia să iasă din scenă lăsând în urmă visul ei minunat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Jurnalul literar, serie nouă, an XX , nr. 1-6, ianuarie-martie, 2009, pp. 1, 11. Florescu, Nicolae, Punctul pe i, din Jurnalul literar, serie nouă, an XX, nr. 7-12, aprilie-iunie, 2009, p.3, p. 24. George, Alexandru, "I.L. Caragiale în lumina interpretărilor reducționiste, România literară, nr. 11, 1990. Grigurcu, Gh., "Evocându-l pe Eugen Barbu", în România literară, nr. 51-52, 2004. Herescu, N. I. , Neschimbătorul Caragiale, publicat în Almanahul ziarului "America", 1961, pp. 245-255, reprodus în Herescu, N. I., Dreptul la adevăr publicistica exilului, Ediție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cioculescu, I.L. Caragiale, Editura Tineretului, București, 1967, p. 105. 18 Vasile Fanache, Caragiale, ediția a II-a, augmentată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 8. 19 Idem, p. 19. 20 Titlul articolului semnat de Alexandru George, I.L. Caragiale în lumina interpretărilor reducționiste, publicat în România literară, nr. 11, 1990, este grăitor pentru această tendință. În esență, autorul contestă faptul că pentru opera lui Caragiale definitoriu este "carnavalescul", așa cum susțineau Pompiliu Constantinescu în Scrieri, II, 1967, p. 53 sau Mircea Anghelescu, în postfața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înfățișarea ei, precum în genere îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie" (Titu Maiorescu, Critice (1866-1907), ediție îngrijită de Domnica Filimon, studiu introductiv de Dan Mănucă, Editura Elion, București, 2000, p. 486). 28 Alexandru George, " I.L. Caragiale în lumina interpretărilor reducționiste", România literară, nr. 11, 1990. 29 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, Editura Tritonic, București, 2005, p. 17. 30 Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas, București, 2011, p. 91. 31 O sinteză remarcabilă a "receptării generaționiste" a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar mitul este visul comunității). Religia, cu normele sale stricte, este pentru el o nevroză, zeii devenind reprezentări publice ale impulsurilor reprimate în copilărie, în această viziune negativistă civilizația nefiind altceva decât un surogat pentru dezamăgirile infantile.101 Această viziune reducționistă și sexualizantă a fost prompt contestată, însă ideea lui Freud a "beatitudinii începuturilor" și a posibilității regresiei temporale în vederea retrăirii momentului de ruptură, a "cataclismului personal" (scopul tehnicilor psihanalitice), ceea ce în societățile arhaice echivalează cu revenirea la origini, la matrice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și aceea era o carte fără dogmă postmodernistă, o carte cu concept implicit, suplu, pur operațional și definit în strictă conjunctură analitică. Nu era o carte de propagandă și nici de anexiuni fără capăt." (p. 187). La antipodul acestei viziuni reducționiste ce va ajunge, prin I.B. Lefter, la "performanța" de a echivala o generație cu un curent literar sau chiar cu o tipologie, autorul Diacriticelor concepe generația (fie ea '80 sau '60, căci de altele nu prea discută) ca un fascicul
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
idee, cum a fost și cum poate fi ea gândită? Literatura nu a avut un singur sens nici până acum și cu atât mai puțin, în epoca noastră. Există un puzzle de definiții, adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]