675 matches
-
Vechiul Testament, și geniul unei limbi nu se vede nicăieri mai bine decât în poezia sa, mai ales în poezia sa primitivă"48. De aceea Herder insistă asupra practicilor sociale care se răsfrâng în repetițiile poeziei după ce s-au reflectat în redundanțele limbii. În paralelism e la lucru o "natură", aceea a dialogului intim ("viața fraților când locuiesc împreună"), un tip aparte de sociabilitate, care se bazează pe reluare și confirmare, nu pe conflict și dominație: "Cele două părți se întăresc reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nestructurată a plinului, o "băltire" a lui. De aici a doua observație pe care o face Judith Schlanger. De vreme ce niciun model, nicio intenție, nicio succesiune evenimențială nu l-a focalizat, acest "plin" e neregulat: Dacă se creează când lacune, când redundanțe; dacă anumite puncte sunt de o mie de ori reluate în vreme ce alte posibilități rămân complet neilustrate; dacă sunt anumite zone foarte dense, chiar bătătorite, alături de alte zone aproape neexplorate; atunci cadrul rămâne stabil însă posibilul abundă"64. Nu există o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unei patologii a nivelelor de conștiință și că ea trebuie descifrată în perspectiva unui proces de deformare și regresiune a persoanei în ansamblu. (...) Psihoza instaurează o dezordine mintală progresivă (entropiofrenizare) care se citește în plan expresiv (limbaj, comportament etc.) prin redundanță și implicatul ei trăit, incolprehensibilitatea. Găsirea unor modalități de apreciere a dezordinii psihice devine condiția definitorie a psihopatologiei moderne desfășurate ca știință 175". Așadar, printre nevroze, vom găsi: neurastenia, nevroza isterică, nevroza obsesivo-fobică, nevroza anxioasă etc. Printre psihoze, ne vom
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
puține simboluri, al căror înțeles să fie standard, deci astfel încât codurile receptorului și emițătorului să se suprapună perfect. În acest caz, fiecare simplu semnal sau fiecare element al simbolurilor complexe ar conține un bit de informație, adică nu ar exista redundanță. Într-un act comunicațional, cantitatea de informație (ceea ce aflăm nou în acea secvență) este invers proporțională cu redundanța. Forma cea mai pură de redundanță este simpla repetiție, dar, de foarte multe ori, prin cuvinte sau alte semne diferite se transmite
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
În acest caz, fiecare simplu semnal sau fiecare element al simbolurilor complexe ar conține un bit de informație, adică nu ar exista redundanță. Într-un act comunicațional, cantitatea de informație (ceea ce aflăm nou în acea secvență) este invers proporțională cu redundanța. Forma cea mai pură de redundanță este simpla repetiție, dar, de foarte multe ori, prin cuvinte sau alte semne diferite se transmite în fond același mesaj. Din punct de vedere strict formal-teoretic, redundanța este parazitară comunicării, dar, de fapt, în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sau fiecare element al simbolurilor complexe ar conține un bit de informație, adică nu ar exista redundanță. Într-un act comunicațional, cantitatea de informație (ceea ce aflăm nou în acea secvență) este invers proporțională cu redundanța. Forma cea mai pură de redundanță este simpla repetiție, dar, de foarte multe ori, prin cuvinte sau alte semne diferite se transmite în fond același mesaj. Din punct de vedere strict formal-teoretic, redundanța este parazitară comunicării, dar, de fapt, în anumite limite, ea servește înțelegerii mesajului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în acea secvență) este invers proporțională cu redundanța. Forma cea mai pură de redundanță este simpla repetiție, dar, de foarte multe ori, prin cuvinte sau alte semne diferite se transmite în fond același mesaj. Din punct de vedere strict formal-teoretic, redundanța este parazitară comunicării, dar, de fapt, în anumite limite, ea servește înțelegerii mesajului transmis. Aceasta pentru că în puține ocazii codurile comunicațiilor se suprapun perfect - în jurul unui nucleu comun gravitează întotdeauna conotații ale experienței personale și de grup, influențe ale momentului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în puține ocazii codurile comunicațiilor se suprapun perfect - în jurul unui nucleu comun gravitează întotdeauna conotații ale experienței personale și de grup, influențe ale momentului temporal etc. - și, de asemenea, perceperea și decodarea mesajului cu informație sută la sută, fără reziduuri (redundanță), ar necesita o atenție și concentrare aproape supraomenești. Expunerea de mai lungă durată la asemenea mesaje depășește posibilitățile psihicului uman și, astfel, cumva paradoxal, o comunicare plină de informații devine ineficientă. Limbajul natural, prin bogăția și plasticitatea lexicală, prin posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Expunerea de mai lungă durată la asemenea mesaje depășește posibilitățile psihicului uman și, astfel, cumva paradoxal, o comunicare plină de informații devine ineficientă. Limbajul natural, prin bogăția și plasticitatea lexicală, prin posibilitatea extrem de largă de asociere a cuvintelor, conține multă redundanță, dar și multiple resurse de a asigura înțelegerea corectă și nuanțată a mesajelor. În mod curent deci, e preferabilă o comunicare ce nu conține maxima informație în minime semnale - existând pericolul ratării mesajului -, dar nici o redundanță accentuată, aceasta însemnând costuri
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a cuvintelor, conține multă redundanță, dar și multiple resurse de a asigura înțelegerea corectă și nuanțată a mesajelor. În mod curent deci, e preferabilă o comunicare ce nu conține maxima informație în minime semnale - existând pericolul ratării mesajului -, dar nici o redundanță accentuată, aceasta însemnând costuri (în primul rând de timp) și, pe de altă parte, suprasaturație, intervenind plictiseala, de unde proiecțiile negative asupra sursei emitente. Studenții au prilejul de a audia și cursuri prea „ermetice”, dense, precum și unele cu excesivă redundanță. „Plictiseala
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nici o redundanță accentuată, aceasta însemnând costuri (în primul rând de timp) și, pe de altă parte, suprasaturație, intervenind plictiseala, de unde proiecțiile negative asupra sursei emitente. Studenții au prilejul de a audia și cursuri prea „ermetice”, dense, precum și unele cu excesivă redundanță. „Plictiseala” în comunicare se datorează însă nu numai repetiției, redundanței, ci și faptului că informația oferită nu este interesantă pentru destinatar. 3) Comunicarea umană este prin esența ei intenționată. Intenționată în sensul că emițătorul dorește ca mesajul transmis să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
timp) și, pe de altă parte, suprasaturație, intervenind plictiseala, de unde proiecțiile negative asupra sursei emitente. Studenții au prilejul de a audia și cursuri prea „ermetice”, dense, precum și unele cu excesivă redundanță. „Plictiseala” în comunicare se datorează însă nu numai repetiției, redundanței, ci și faptului că informația oferită nu este interesantă pentru destinatar. 3) Comunicarea umană este prin esența ei intenționată. Intenționată în sensul că emițătorul dorește ca mesajul transmis să ajungă la un anumit receptor și să fie înțeles într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și la cel oficial în relațiile cu reprezentanții altor instituții. E cert că argourile se caracterizează în primul rînd prin lexic, în vreme ce, la nivel sintactic, prezintă trăsăturile generale ale limbajelor predominant orale: o sintaxă populară simplă, cu discontinuități, elipse și redundanțe, cu evaziuni lexicale, cu poetică substitutivă și cu ingeniozitate sintactică. Fără înțelegerea faptului că înjurăturile și în special trimiterile la origini sînt elemente definitorii ale limbajului deținuților nu va putea fi reconstituită cu succes viața cotidiană din închisori. Toate acele
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ad-hoc; animarea selectivă a partenerului - clasă/elev , în funcție de reprezentările deja fixate ale profesorului („clasă amorfă”, „elev slab”, „elev conștiincios”); dominarea comunicării verbale de către profesor în proporție de peste 60-70%, la care se asociază și tutelarea de ansamblu a actului de comunicare; redundanța, cantitativ și calitativ specială, impusă de necesitatea înțelegerii corecte a mesajului. 1.2. Diada profesor - elev 1.2.1. Profesorul și ipostazele lui Literatura de specialitate identifică numeroase ipostaze ale profesorului, după criterii variate: a) profesorul - ca și individ care
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
Iluț, 1997). Aceste calități ale chestionarelor vor fi prezentate în secțiunea destinată prezentării metodelor și tehnicilor de măsurare. Revizuirea chestionarului Se realizează în conformitate cu informațiile colectate în urma pretestării și include atît o reformulare a întrebărilor (dacă subiecții au indicat exprimări ambigue, redundanțe etc.), cît și o selecție a acestora (excluderea unor întrebări care afectează fie validitatea, fie fidelitatea chestionarului). După parcurgerea acestei etape se poate trece la realizarea anchetei propriu-zise. Volumul mare de subiecți, cantitatea mare de informații, precum și comparabilitatea datelor obținute
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
pe baza analizei teoriilor cu privire la realitatea studiată, fie pe baza unei interpretări originale a cercetărilor anterioare. Pentru a redacta această secțiune a raportului, puteți avea în vedere următoarele sugestii: -Selectați literatura de specialitate invocată în raport cu maximă atenție și rigurozitate, evitînd redundanțele și respectînd specificul temei de cercetare. -Prezentați perspectivele teoretice cît mai echilibrat, fără a intra în detalii irelevante, dar și fără a face generalizări abuzive. -Faceți apel la considerații critice și puncte de vedere personale asupra materialului citat, ilustrînd preocuparea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
pun întrebări existențiale semnificative, fără ca între materia epică și trăirea psihică să se instaleze vreo falie. Lipsește însă o anume cristalizare a stilului, sesizabil fiind un inventar funcțional limitat pentru construirea situațiilor și a tipurilor, ceea ce dă adesea impresia de redundanță. SCRIERI: Hanimore, București, 1969; Frumos e numai adevărul, București, 1979. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu, „Hanimore”, RL, 1969, 37; Nicolae Baltag, „Hanimore”, „Scânteia tineretului”, 1969, 6340; D. Țepeneag, „Hanimore”, RL, 1970, 7; Alex. Ștefănescu, Întâmplări cu și fără sens, „Scânteia tineretului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
opere literare unanim cunoscute de un cititor chiar și cu o cultură medie. Cine n-a citit Robinson Crusoe? Ceea ce poate fi observat din capul locului și asigură o largă accesibilitate romanului lui Defoe este ignorarea scrisului frumos, respingerea retoricii redundanței ornamentale devenită autoritară În literatură. Stilul simplu de prezentare a faptelor, concentrarea pe detaliul concret, precis, pe faptul mărunt de viață, pe redarea celor mai palpabile Însușiri ale obiectelor, chiar dacă pare cititorului mai pretențios un soi de subliteratură, este gustat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că avem a face cu controlori omonimi. Fiecare controlor ar trebui să aibă forme omonime pentru fiecare termen acordat. Astfel, în lexicon ar exista un pronume tu de genul feminin și unul de genul masculin, omonime. Această analiză duce la redundanță și omonimii prea multe. Pentru fiecare termen care se poate acorda în mai multe feluri trebuie să presupunem forme omonime cu valori diferite ale trăsăturilor. 4.2. Modelul valuării (engl. valuation) Pentru a evita omonimiile și redundanțele, putem considera că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
analiză duce la redundanță și omonimii prea multe. Pentru fiecare termen care se poate acorda în mai multe feluri trebuie să presupunem forme omonime cu valori diferite ale trăsăturilor. 4.2. Modelul valuării (engl. valuation) Pentru a evita omonimiile și redundanțele, putem considera că acei controlori care permit două sau mai multe tipuri de acord sunt nespecificați pentru trăsătura respectivă. Astfel, pronumele tu este nespecificat pentru gen, iar genul referentului acestui pronume este precizat sau specificat de acord. Această asumpție ne
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cervantești, câștigul pe plan formal s-a dovedit enorm. Astăzi, granița dintre poemele eroi-comice ale Renașterii și romanele secolului XX pare să se fi șters. Istoria literară are însă obligația de a o consemna, arătându-i atât împlinirile, cât și redundanțele. Printr-o asumată complicitate cu propriul conținut, romanele parodice renascentiste târzii, semnate de Rabelais și Cervantes, dau senzația de parodie și, în același timp, de original. Aici rezidă vocația creatoare autoironică pe care o îmbracă ele "prin generozitatea cu care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Sistems Theory, intitulată astăzi International Society for Sistems Science, cu următoarele scopuri: investigarea izomorfismului dintre conceptele, legile și modelele diferitelor cîmpuri de activitate și facilitarea transferului de cunoștințe între domenii; dezvoltarea unor modele teoretice în domeniile unde acestea lipsesc; minimizarea redundanței efortului teoretic desfășurat în diferitele domenii de activitate; promovarea unității științei prin ameliorarea comunicării. În 1994 apare Carta Transdisciplinarității, la primul Congres Mondial al Transdisciplinarității de la Convento da Arrabida, Portugalia, la care un aport deosebit a avut și conaționalul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un model relativ simplist alcătuit dintre trei elemente definitorii: emițător-canal-receptor. Această teorie s-a configurat în jurul optimizării canalului de transmisie prin posibilitatea de a reduce numărul de elemente perturbatorii care duc la deformarea și la distorsionarea mesajului și prin reliefarea redundanței și entropiei la nivelul mesajelor transmise. Din punct de vedere structural, ca element care permite difuzarea unui mesaj, canalul de transmisie face parte dintr-o rețea de comunicare. Roman Jakobson a introdus canalul (sau contactul) în schema lingvistică ce realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relativă ori absolută a structurii integrale inițiale. În comunicare, pot fi eliptice cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze. Brahilogia, o specie a elipsei textuale, constă în omiterea componentelor exprimate anterior în context, operație generată de intenția de evitare a redundanțelor. V. oralitate, parataxă, zeugmă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN EMFAZĂ. În înțeles general, emfaza este un mod de exprimare caracterizată prin exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice, printr-o atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apreciată ca fiind orice element ce putea fi exprimat cu ajutorul unui cod, astfel încît schema informației a fost treptat apropiată de cea a comunicării. S-a constatat cu acest prilej, printre altele, că diminuarea informației, prin repetițiile din mesaj, corespunde redundanței prin care se reduc efectele negative ale zgomotelor sau altor factori perturbatori ai comunicării. În pragmatică, în cadrul problemei intenționalității, se urmărește găsirea mijloacelor de descriere a conținutului stărilor mentale, dar, în legătură cu natura acestui conținut, nu există o unitate a opiniilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]