1,577 matches
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în limba și literatura engleză din România, efectuând stagii de specializare la catedrele universităților din Londra și Cambridge. Opera sa principală este "Limba engleză fără profesor", reeditată într-un număr mare de ediții, aceasta rămânând, pentru generații de cursanți, principalul manual de învățare al limbii engleze. A colaborat la multe traduceri cu Leon Levițchi.
Dan Duțescu () [Corola-website/Science/308847_a_310176]
-
București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Inima care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care naratorul povestește uciderea bătrânului, ca și modul ascuns în care a realizat crima sunt dovezi ale sănătății sale, evidențiindu-i
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
New Mexico și Carson-Newman College (SUA). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al ESSE (European Society for the Study of English). A debutat la editură Cartea Românească în 1996, cu volumul Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (reeditat în 2002 la Editură Paralelă 45). Românul sau a fost comparat de critici cu românul "Ulise" al lui James Joyce. A mai publicat volumele de proza scurtă (Editură Paralelă 45, 1998) și (Editură Paralelă 45, 1999). Povestirea Tip of the
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
câteva ori, scriitorul primind câștig de cauză din partea Tribunalului. Ministerul a făcut recurs, dar instaurarea dictaturii regale în primăvara anului 1938 a determinat promulgarea unui decret-lege care suspenda din oficiu toate procesele intentate ministerului în ultimii ani. Volumul a fost reeditat în anul 1941 de Editura Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
La serpiente”, Colección Literatura Universal, Emecé Editore, Buenos Aires, 1981; traducere din franceză de Carolina de Escrivá), italiană („Andronico e il serpente”, Jaca Book, Milano, 1982; traducere de Maria Grazia Prestini), cehă („Had”, Editura Odeon, Praga, 1986; traducere de Jiří Našinec, reeditată în 1991), bulgară („Змията”, în vol. "Майтреи. Змията", Narodna kultura, Sofia, 1989; traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей”, Kriterion, Moscova, 2003; traducere de Marianna Iurievna Kojevnikova). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela a fost ecranizată în anul 1996 de către regizorul Viorel Sergovici, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu Adriana Rogovschi, într-un film de televiziune omonim cu o durată de 72 de minute. Rolurile principale au
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
urmat la scurt timp, pe data de 7 mai1965. Cu ocazia unei emisiuni la radio (Musicorama), transmisă în direct de la teatrul ABC pe 12 octombrie, Georges Brassens își realizează un vis: acela de a cânta alături de Charles Trenet. Ei vor reedita această experiență pentru o emisiune televizată (La La La), în martie 1966. Stima pe care o nutrește fiecare față de celălalt este reciprocă, dar Trenet păstrează totuși o anumita distanță. "Este cel mai mare regret al lui Georges. Dacă a existat
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori).
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
această cauză adevărată. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Cu prilejul reeditărilor ulterioare i s-a schimbat titlul în „Misterul lui Marie Rogêt”. Traduceri noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Textul narațiunii este inspirat din uciderea reală a lui Mary Cecilia Rogers. Rogers
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
este rezultatul documentării ziaristului american, la fața locului, documentare începută în vara anului 1939 când ajunge în România ca ziarist trimis de săptămînalul francez "La Tribune des Nations" pentru a relata despre situația minorităților din România interbelică. Cartea a fost reeditată de două ori: în 1989, cu sprijinul regimului comunist, de către Editura Științifică și Enciclopedică din București și în 1991, cu sprijinul soției autorului, doamna Edith Lehrer, la Editura Vatra Românească din Cluj-Napoca. Sorin Arhire crede că această lucrare prezintă o
Ardealul pământ românesc () [Corola-website/Science/323483_a_324812]
-
primarului Constantin B. Pennescu (1901-1904), N. A. Bogdan a redactat și tipărit în anul 1904, într-un interval de numai patru luni, lucrarea monografică "Orașul Iași - odinioară și astăzi", considerată a fi opera capitală a vieții sale. Această lucrare a fost reeditată în 1913 sub titlul de "Orașul Iași - Monografie istorică și socială ilustrată". S-a străduit zadarnic să întocmească și o a treia ediție, „revăzută și mult adăogită”. De asemenea, a publicat mai multe articole despre Iași în revistele vremii: A
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
în anii '70 de bărbații homosexuali și bisexuali și a ajuns, cu timpul, să cuprindă toate genurile și orientările. Codul este bine documentat în "Gay Semiotics", lucrarea de referință a fotografului Hal Fischer, publicată pentru prima oară în 1977 și reeditată în noiembrie 2015. În următorul tabel sunt enumerate culorile folosite în codul batistelor, dar și semnificația acestora: În cadrul serviciilor de asistență medicală, postarea în incintele în care se fac consultațiile de simboluri LGBT, chiar și discrete, este creditată ca fiind
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu), japoneză („Shosetsu Munturyasa-dori de”, Hosei Daigaku Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu), japoneză („Shosetsu Munturyasa-dori de”, Hosei Daigaku Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză („Den gamle mannen och officeren”, Coeckelberghs, Stockholm, 1978; traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de”, Hosei Daigaku Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză („Den gamle mannen och officeren”, Coeckelberghs, Stockholm, 1978; traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University of Notre Dame press, Londra, 1979; traducere de Mary Park Stevenson, reeditată de University of Chicago Press în 1988; o altă traducere a fost realizată de Mac Linscott Ricketts și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University of Notre Dame press, Londra, 1979; traducere de Mary Park Stevenson, reeditată de University of Chicago Press în 1988; o altă traducere a fost realizată de Mac Linscott Ricketts și publicată sub titlul „The old man the bureaucrat”, Harper and Rew, New York; San Francisco, 1981), coreeană („Mantuleasa geori”, Jeonmangsa, Seul, 1982; traducere
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Onciul, în 1899, citează pe Miklosich din Die Sprache "der Bulgaren in Siebenburgen. Denkschriften der Akademie der Wissenschaften, Vienna, 1855: și specifică în continuare: Conform copiei manuscrisului lui Radu Tempea, publicat în anul 1899 sub titlul "Istoria besérecei Șchéilor Brașovului" (reeditată de Octavian Șchiau și Livia Bot în 1969), venirea bulgarilor în suburbia Brașovului datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea: "„Anul 1392 au vinit Bolgarii într-acesta loc, care să zice Bolgarsec.”" Vasile Olteanu precizează că acest manuscris conține de
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
Been Love", un cântec vechi de doi ani, a fost ales pentru că Roxette nu avuseseră timp să înregistreze ceva nou. Producătorii filmului l-au refuzat, cerând altă piesă, dar Gessle a refuzat. Câteva săptămâni mai tarziu, după ce filmul a fost reeditat, producătorii au cerut "It Must Have Been Love", cerând ca versul despre Crăciun să fie modificat. Deși n-a fost primul single de pe coloana sonoră, "It Must Have Been Love" s-a dovedit a fi un hit și cel mai
Roxette () [Corola-website/Science/310805_a_312134]
-
clasificat R). Când a înaintat filmul către Motion Picture Association of America (MPAA), acesta a fost considerat prea violent și prea intens pentru o astfel de clasificare, fiind în schimb clasificat ca interzis copiilor sub 17 ani (NC-17). Woo a reeditat filmul de șase ori pentru a satisface criteriile MPAA, deoarece nu i-au fost niciodată indicate scenele considerate prea violente. În același timp, Van Damme a venit cu propriul montator pentru a face o variantă separată a filmului. Aceasta cuprinde
Vânătoare de oameni () [Corola-website/Science/325184_a_326513]
-
conflict apărut între Ellison și producători: când aceștia au sugerat modificări ale scenariului, în loc să folosească diplomația (așa cum le sugerase Asimov), Ellison „a reacționat violent”, jignindu-i. Scenariul a apărut ulterior în volum, cu titlul "I, Robot: The Illustrated Screenplay" (1994, reeditat în 2004, ISBN 1-4165-0600-4). În 2004 "The Saturday Evening Post" spunea că "Cele trei legi ale roboticii" din "Eu, robotul" „au revoluționat genul science fiction și au făcut roboții mai interesanți decât oricând înainte.” "Eu, robotul" a influențat multe aspecte
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
2011, un conflict al redacției cu acționarii, care doreau transferarea publicației pe o nouă companie - Intact Publishing, a condus la închiderea revistei Săptămâna Financiară. Toată echipa redacțională a decis să editeze o nouă publicație similară: Finanțiștii. Intact a renunțat să reediteze Săptămâna Financiară, marca și patrimoniul societății fiind obiectul. De asemenea, compania Media Casa Press SRL, care a preluat editarea Săptămânii Financiare pentru o perioadă, a intrat într-un proces de lichidare operațională având datorii mari către foștii angajați și către
Săptămâna Financiară () [Corola-website/Science/310584_a_311913]